12,874 matches
-
cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, așadar, să fii vulpe pentru ca să recunoști cursele, și să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării. Astfel, un stăpînitor înțelept nu poate și nici nu trebuie să-și țină cuvîntul atunci cînd acesta s-ar întoarce împotriva lui și cînd motivele care l-au făcut să promită un lucru au încetat de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-ți afirme un lucru cu mai multă siguranță și să ți-l întărească cu mai multe jurăminte și care apoi să se țină mai puțin de cuvînt; cu toate acestea, vicleniile i-au reușit întotdeauna ad votum 39, deoarece se pricepea foarte bine la astfel de treburi. Un principe nu trebuie deci, să aibă toate însușirile arătate mai sus, dar trebuie neapărat să pară că le are. Dimpotrivă, voi îndrăzni să spun că dacă le are și le folosește întotdeauna, ele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pandolfo Petrucci, principe al Senei, își dădea seama imediat că Pandolfo este un om de o valoare deosebită, deoarece l-a ales pe acesta drept ministru al lui. Există trei feluri de minți omenești: unele care înțeleg singure, altele care pricep ceea ce alții înțeleg și le explică apoi lor, în sfîrșit, ultimele care nu înțeleg nici singure nici prin alții; cele de primul fel sînt desăvîrșite, cele de-al doilea sînt foarte bune, iar cele din a treia categorie sînt fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
împrejurările. Într-adevăr, se constată că oamenii procedează în moduri diferite pentru a atinge scopul pe care fiecare și l-a propus și care este gloria și bogăția. Unii procedează cu grijă, alții năvalnic; unii cu violență, alții cu meșteșuguri pricepute; unii cu răbdare, alții cu contrariul ei; și fiecare poate să-și atingă scopul, urmînd unul din aceste drumuri diferite. Dar se constată de asemenea, că din doi oameni care procedează cu grijă, unul ajunge la ținta pe care și-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
anume aleși și veți vedea că italienii sînt cu mult superiori celorlalți prin forță, prin pricepere și prin inteligență. Dar de îndată ce este vorba de armate, însușirile acestea nu se arată. Și totul vine din slăbiciunea conducătorilor; căci aceia care sînt pricepuți, nu sînt ascultați și fiecăruia i se pare că este priceput, deoarece nu a existat pînă astăzi nimeni care să fi reușit să se impună într-atîta prin capacitatea lui proprie și prin soarta lui norocoasă, încît ceilalți să se plece
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celorlalți prin forță, prin pricepere și prin inteligență. Dar de îndată ce este vorba de armate, însușirile acestea nu se arată. Și totul vine din slăbiciunea conducătorilor; căci aceia care sînt pricepuți, nu sînt ascultați și fiecăruia i se pare că este priceput, deoarece nu a existat pînă astăzi nimeni care să fi reușit să se impună într-atîta prin capacitatea lui proprie și prin soarta lui norocoasă, încît ceilalți să se plece în fața lui. Iată de ce într-un timp atît de lung și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu toți s-au născut soldați, iar mulți suverani nu au nici talentul, nici experiența, nici curajul necesar pentru a comanda o armată. Este adevărat, recunosc; totuși această obiecție nu mă deranjează prea mult, căci se găsesc întotdeauna generali destul de pricepuți în armată, iar principele nu are decît să le urmeze sfaturile. Războiul va fi întotdeauna mai bine făcut decît în cazul în care generalul este sub tutela unui conducător care, nefiind în armată, nu poate judeca lucrurile, punînd adesea pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atunci cînd se folosesc într-un scop cinstit, sînt calități absolut necesare pentru un suveran. Este o regulă generală că trebuie alese spiritele cele mai ascuțite pentru a fi folosite la negocierile dificile; este nevoie de persoane nu numai șirete, pricepute la intrigi, abile, pentru a se băga peste tot, dar care să aibă și privirea îndeajuns de scrutătoare pentru a citi, în fizionomiile altora, secretele inimii, pentru ca nimic să nu scape înțelegerii lor și ca totul să li se dezvăluie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu greu și pierdută Îndată, o rază indirectă, devia tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna august. În a doua jumătate a lui septembrie, cu siguranță, nu mai vedeam nimic, dar faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din Cluj, cînd m-am luat la Întrecere la fugă cu alți băieți, cu toții simțind că păstrăm urme de lumină Între gene. Alergam În direcția clădirii școlii. Ceilalți s-au oprit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o Întindere mult mai generoasă, una de Mare Principat. Niciodată ochii mei n-au fost cu totul teferi, atinși fiind din naștere de un rău ireversibil. Dar, atîta timp cît s-au putut minuna de toate cele dimprejur, s-au priceput să rețină că Valea Măriei lumina Bucureștilor e mult mai vie decît aceea de prin alte locuri, că toamnele Clujului lasă să curgă din văzduh un fel de miere diafană, iar la noi, În nord, aceeași memorie a retinei crede
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru puternic, sîsÎia, vîjÎia. Am aflat atunci că Gagarin se suise În cosmos, am priceput repede cam ce poate fi cosmosul, și că ne vorbea nouă de acolo În limba rusă, o limbă pe care am s-o Învăț și eu cîndva ca să mă pot lăuda că știu ceva de sus, din cer. PÎnă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de tipar, ca nu cumva În cartea bătrînului să se afle tocmai cele pe care nu le știam eu. CÎnd m-am lăudat lui Zoli că știu toate literele, mi-a dovedit că și el le știa, ba chiar se pricepea și la unele ungu rești cu țepi În vîrf. N-a vrut Însă pentru nimic În lume să-mi spună ce scria În cărțile alea. O tot ținea pe a lui că „ce facem, prindem fluturi ori ne jucăm cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care-s? — Asta-i o carte evreiască, uită-te tu la poze, o să pricepi cînd o să fii mare... — Evre... cum? — Evreiască, dragă, evreiască, să-ți spună tata! O să vorbesc cu el, Îmi spune tot, am conchis eu. Da, da, Întreabă-l, a Încuviințat Weisz. Pe tata l-am Întrebat, mi-a explicat, dar era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
devenit și mai sever. Ne-a lăudat pe mine și pe Zoli că venim pentru prima oară și a tras nădejde că nu va fi și cea din urmă. După care nu am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca, mai tîrziu, să apuce oficial și titulatura de primar, se consulta În multe privințe cu bătrînul evreu. Acesta, așezat În Rătești de cîteva zeci de ani, Îi cunoștea bine pe oameni, apucase din partea lor și bune, și rele, se pricepea să-i citească destul de limpede și să-i anticipeze din timp. Și, cu toate că cei doi, În discuțiile lor din odăile din spatele prăvăliei, au Întors pe față și pe dos mica lor lume de pe Întinderea Întregului ținut, Weisz nici În ruptul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care se organizau de obicei cele mai Însemnate evenimente. Pe Valeriu Ruba l-au luat primul ca fiind capul valahilor răzvrătiți, Întrucît el, și nu altul, dăduse tonul la cîntece. Iar jandarmul unguresc (toată Europa Centrală o știe), dacă se pricepe bine la ceva, apoi știe să bată strașnic. Și i-au rupt În bătaie două zile la rînd. Noroc că erau tineri, că altfel nu s-ar mai fi ales nici așchiile din ei. Au urmat alte cîteva zile pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
La un moment dat, părea că a găsit ce-l interesa și l-a dirijat pe Valeriu drept spre un vagon, ordonîndu-i să urce. Aceleași explicații date pazei că prizonierul e al lui... De aici Încolo, captivul n-a mai priceput nimic, dar bănuia că se dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic prin care să-i smulgă neamțului pistolul. De aceea nu a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ibovnică! Urechile paterne au mai auzit multe: el cum de a scăpat să nu fie Îmbarcat În trenurile de Germania, ce a făcut pentru asta, iar pe ei, pe ceilalți din familie, de ce nu i-a salvat dacă s-a priceput atît de bine să se salveze pe sine?... Ce a meșterit În tot acest timp, cu cine s-a Înhăitat și cîți evrei a vîndut ca să-și scape Împuțita aia de piele personală?... Astea m-au salvat, spuse tatăl așezînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea ea, „În temniță“, și pe ea, și pe dregătorii de pendule, dar separat, ca să nu se poată Înțelege Între ei. Blestema mai ales Femeia, că, dacă În locul ei ar fi fost, tot așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doi dregători de pendule, poftiți și ei ca martori a ceea ce avea dumnealui să spună. Și-a amintit apoi de părinții părinților lui alungați din Irlanda de foametea de la mijlocul seco lului al XIX-lea, a lăudat cum s-a priceput Întinderea Atlanticului și, În sfîrșit, a ajuns la povestea tinerei sosite nu din Irlanda ori din Anglia, insule aflate pe celălalt țărm al oceanului, cu alte cuvinte, la doi pași, ce mai, ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-a citat nu mai știu care lege americană ce nu permite una ca asta, eu musai am de depus o sumă, dacă nu mă țin curelele la 6 800 pounds, atunci măcar 3 600, reducere operată, se speră că pricep, special pentru mine. Dar nici eu nu m-am lăsat: i-am dat cu exploatarea mea de către regimul comunist, plusînd și cu discriminarea, și cu persecuția, și cu marginalizarea. Am luat-o apoi ca-n stu den ție că, vezi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Într-o după-amiază, În timpul regulamentar de joc, ținînd-o de bărbie, am rugat-o să Închidă ochii. I-a Închis, iar eu am sărutat-o pe buze. Lia și Eva au Început să țipe: „Csókolóztak, csókolóztak!“ Și, ca toate neamurile să priceapă ce se petrecuse, au strigat și mai tare: „Radu s-o țucat cu Richi, Richi s-o țucat cu Radu!“ Iar acum, În noiembrie ’89, Între căderea lui Honecker și congresul lui Ceaușescu, Într-o sală Înghețată a culturii sindicale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe al patrulea. — Păi, tu nu vrei să Înțelegi, reluă ea, că toate astea, chiar dacă se știu, ai putea să le descrii ca pe o trăire personală, cu Întîmplări, cu oameni și locuri, cu descrierile alea ale tale, chiar nu pricepi? Pot să le scriu și aici și să le public oricînd. — Și cine o să te creadă? Am traversat dintr-o margine În alta cartierul Vatra Lumi noasă, cu străduțele lui pline de case, de grădini și de duplexuri construite de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]