95,170 matches
-
izbitoare. Îngrijite, cochete, fardate, coafate, cu niște pantofi cu tocuri înalte cum rar de vedeai chiar la Londra, sau la Paris. O boare de parfum părea că vine dinspre ele, învăluindu-te, aducându-ți aminte de un trai îmbelșugat. Întorcând privirile spre noi, spre coada noastră, ne văzurăm brusc, așa cum arătam, viziune pe care contrastul o accentua: femei nepieptănate, nefardate, cu tocurile pantofilor scâlciate, ciorapii având fire duse, iar în priviri o experiență nefericită; nici bărbații nu arătau mai bine, niște
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
învăluindu-te, aducându-ți aminte de un trai îmbelșugat. Întorcând privirile spre noi, spre coada noastră, ne văzurăm brusc, așa cum arătam, viziune pe care contrastul o accentua: femei nepieptănate, nefardate, cu tocurile pantofilor scâlciate, ciorapii având fire duse, iar în priviri o experiență nefericită; nici bărbații nu arătau mai bine, niște amărâți, cel mult câte unul cu aer de activist, - mutre antipatice. După un ceas de așteptare, ne veni și nouă rândul. De prima linie a frontierei, cu pașapoartele în mână
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală; dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau în Est, fiindcă n-aveam pe pașaport viza respectivă de intrare... Aruncam priviri disperate în urmă, spre colonelul fatal. Care, sesizând situația, făcu sentinelei un semn energic. Și astfel, răsuflând ușurați, intrarăm a doua oară în Berlinul de Est. Dimineața, ajungeam la Budapesta. Or, când ajungi la Budapesta, e cum ai fi gata
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
marfă, client - nu lipsește nici în interior, mai ales din perspectiva proxenetismului; conceptul de a (se) vinde rămîne însă unul strict exterior. Ironia limbajului muncii e de obicei preferată și de jurnaliștii care descriu fenomenul: "Fetele sînt pe "servici" sub privirile atente ale "peștilor"" (RL 870, 1993, 9). Principalele expresii citate nu par totuși a fi strict legate de prostituție: le întîlnim și cu referire la alte activități specifice, ca în declarațiile de mai jos (nu se poate ști în ce măsură absolut
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
greu să râdă - francezul exersează în schimb, într-o bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum, mult mai înaltă: fericirea. Nu cumva e ea și cea mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
la închisoare a unor Stănculescu, Chițac și Miron Cozma. închisoare - vorba vine: Atanasie-ghips a șters-o imediat din țară, făcând-o pe maladul în păpușoi, iar Chițac, subit îmbolnăvit și el, și-a văzut tacticos de cumpărăturile la piață, sub privirile mioape ale polițiștilor și judecătorilor! în toată această învălmășeală, doar Miron Cozma s-a ales cu optsprezece ani de pușcărie - prea mulți, susțin unii, prea puțini, zic alții. Nu de mila ortacului plânge lumea. închisoarea aurită în care (încă) se
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi multă vreme ignorat sau, așa cum s-a și întîmplat chiar, sancționat pentru vini care n-au fost niciodată numite (eliminarea, de pildă, din învățămînt). întîlnirea pictorului, dar și a altor artiști din
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
ceață). Locuitor "al propriului pustiu lăuntric", "de unde odraslele rațiunii au fost exilate", după ce a bătătorit căile renunțării "pînă la capăt", acest Orfeu muribund se simte împovărat de vinovăția-i nativă, pe cît de inexplicabilă, pe atît de insuportabilă: "Am întîlnit privirea celor trecuți în rîndul necuvîntătoarelor, opintindu-se în strădania de a se face înțeleasă;/ L-am cunoscut pe cel care a scăpat frîiele rosturilor și nu poate nădăjdui să se mai înstăpînească asupra lor;/ L-am însoțit pe cel care
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
nu doar științifică, ci și afectivă. Pentru că lumea efectelor numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei și abisul privirilor artificiale ale eroilor. Fascinat de performanțele infinite și indefinibile...
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
sistem de aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
amator de petreceri, supus, cu înjurături pitorești, mândru de primitivitatea lui... Scenele de gen sunt numeroase: orașe cu case rurale și cafenele murdare, alături de palate și biserici impunătoare, țărani primitivi și femei frumoase îmbrăcate după moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este un efect căutat, o trăsătură definitorie a Valahiei - a Balcanilor, rezultat al modului reductiv, schematic, de a gândi această
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
unei antologii de memorialistică românească de călătorie, Scriitori români peregrini, Henri Zalis și Silviu Bădia, să distingă, potrivit unei segmentări cam tocite, trei vârste - una eroică, o epocă a maturității și o epocă actuală, în care antologia aruncă doar câteva "priviri". în principiu, ignorate ca gen literar, memoriile de călătorie au fost, la un moment dat și o modă. Unii din cei nouăsprezece scriitori "peregrini" incluși în antologie - Odobescu, Vlahuță sau Hogaș - au devenit clasici chiar prin scrierile de călătorie. Despre
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
pictorii de mâna întâi suspendă durata, modelul din fața șevaletului, pătrunzând fără să știe în eternitate, care, fapt cunoscut, nici nu ne aparține, ea fiind treaba artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi de insul vioi, ager, numai priviri rapid ațintite; nici alcătuirea mecanică a uneltei sale de luat imagini nu fac excepție de la regula meșterilor transfigurând realitatea până la o a doua ei geneză... Pe cine l-a tras în poză I. Cucu, acela nu se mai recunoaște, fiind
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
prin decizia ei finală, sfîrșitul războiului s-a precipitat și astfel au fost salvate multe vieți de la o moarte sigură. Această situație ambiguă de la sfîrșitul războiului se va mai prelungi încă o vreme și va umbri acea obligatorie luciditate a privirii prin care orice țară își scrutează prezentul și viitorul. După Conferința de la Ialta și Tratatul de la Postdam, unde puterile beligerante au concluzionat la masa de negocieri ceea ce războiul realizase de facto, adică împărțirea Europei -și nu numai - în cele două
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
este inevitabil. Cu condiția ca promotorii revizuirii să nu fie doar niște doritori de capital politic. Cronicarul crede că d-nii Năstase și Stoica, ambii juriști, ar trebui să transforme întîlnirile partidelor lor din protocolare schimburi de păreri generale într-o privire competentă asupra dificultăților majore din textul Constituției românești. În același număr, revista 22 continuă publicarea unei dispute extrem de importante pe care a provocat-o cartea lui Jan T. Gross Vecinii. Distrugerea comunității evreiești din Jedwabne. După ce, cu luni în urmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L'Arpenteur), cartea conține tot miniaturi prozastice impecabil realizate, în care momentul banal este surprins cu o plăcere nostalgică: de la așteptarea nelămurită a veștii esențiale ("Correspondance") la "voyeur"-ul ce-și bucură privirea cu rotunjimile oferite de înflorirea unui bujor ("Voyeur de pivoine") sau încîntarea de a descoperi că "acel moment delicat în care copilăria ar putea să te exileze" este încă departe ("Conseil de guerre"), pînă la scene hipercotidiene, ca o ședință
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
prin care am trecut. Un oarecare domn Klapps se metamorfozează din- tr-un tărîm în altul, visurile (coșmaruri sau nu) ne fac martorii unor scene imposibile, antidot înecat în vopseluri la cenușiul sufocant al existenței personajelor reale. în spatele poveștilor se ascunde privirea încăpățînată a Pelerinului, pustnic în căutarea desăvîrșirii și demon, intruziunile astfel mascate ale autorului în lumile personajelor sale intră prin urmare și ele adînc în poveste. "Prin mine [...] s-ar răsfrînge dincolo toate cîte sînt pe această stradă care ar
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
oraș, acolo unde se va construi și sediul muzeului, și un complex culturalo-turistic de nivel european. Scoase și din spațiul restrîns al punctului de lucru de la fabrica de marmură de la Cărbunari, dar și din orizontul proprietății publice, din acela al privirilor mărunte și al grimaselor meschine, aceste lucrări au fost restituite lumii lor originare, au fost reintegrate, ca repere ale civilizației și ale vocației de a construi, sitului natural din care, la origine, au și fost extrase. Ajutat, așadar, chiar de către
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
să mă recomande lui Vinea. Pe atunci, poetul avea vreo șaptezeci de ani. Întinzându-mi mâna cu o distincție britanică, el mă privise în ochi,... pot să spun exact, și cum n-am uitat de atunci: timid. Era, dacă vreți, privirea unui bărbat de soi, cu mult farmec, simțind că viața se dusese și că trebuia cedat locul altor generații... Nu mă miră deloc virulența pamfletului poetului Ion Vinea. Acest ton ordinar caracteristic scriitorilor lirici, fără orizonturi adânci. Ca stil, pamfletul
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul instituției; așadar, văzîndu-l cu mîna întinsă, cu ochii sfredelitori îndreptați spre mine, mi-am zis în gînd făcînd un efort mare, - Țoiule, rezistă privirii lui și nu lăsa ochii în jos, ai grijă, fii tare!... Ceea ce și făcui. Întinzîndu-i și eu mîna și uitîndu-mă fix în ochii lui... Sunt în viață momente cînd știi că jocul pe-o singură carte, - demnitatea - neavînd nimic altceva
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
cunoaște acel generic, că toți ascultă Europa Liberă. Timpurile au fost de așa-natură încît e normal ca în jurul acestui post de radio să existe un halou, o aură eroică binemeritată, dar dincolo de care nu oricine poate răzbate cu o privire critică. De aceea, studiul lui Arch Puddington, Broadcasting Freedom. The Cold War Triumph of Radio Free Europe and Radio Liberty, publicat recent de o editură americană universitară, University Press of Kentucky, e poate primul, în tot cazul între primele care
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
mistico-religioși, lingvistic hermeneutici. E o observație perfect îndreptățită pentru cine cunoaște (ca mine) realitatea fenomenului. Și nu pot decît să-l felicit pe autor că a așezat această dilemă fundamentală pe un loc central în exegeza sa. Fie și o privire repede (cum e cea a d-lui Brădățan) în interiorul cugetării românești de la Junimea, prin T. Maiorescu, la Gherea, Stere, Iorga și toți sămănătoriștii săi, Drăghicescu, Zeletin, Lovinescu, Madgearu, Manoilescu, Crainic, Nae Ionescu, Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu și S. Mehedinți, M. Ralea
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă arunc singur la coșul de gunoi și că din cordul ei sînt ras/ cu suflarea ochiului eu nu o pot atinge,/ fiind prea crudă, de-aceea-mi îmblînzesc privirea văzînd-o de departe prin zeci de ochelari de soare/ ploua cu mierle, cu aghiasmă/ mi-a spus că, de o vreme, mai are pe cineva pe dedesubt/ ca să te îmbrățișez, ar trebui să fiu, tot, numai brațe, ca să te sărut
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
lumii vocația eșecului. Dacă pentru argumentarea majoră a acestei realități și pentru demonstrarea principiului ne putem sprijini copios pe fapte și pe evenimente din istoria mare, pentru a înțelege mecanismul concret al unor asemenea întîmplări este suficient să aruncăm o privire ceva mai zglobie în jurul nostru. Cum cineva a îndrăznit să tulbure tihna somnolentă a unui anumit loc, așa cum s-a întîmplat cu regretatul Ștefan Drăghici la Călărași, de a cărui dispariție PDSR-ul este responsabil moral din pricina panicii pe care
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]