8,720 matches
-
buzunar: în zilele noastre, consumul e conceput ca un instrument al plăcerii, al trezirii și al dezvoltării autonomiei copilului. Simultan, el ține, în ce-i privește pe părinți, de o logică experiențială, fiind, în mod esențial, un moment de bucurie procurat de spectacolul plăcerii încercate de copii. Faza III este universul în care prevalează „consumul-iubire”, consumul-sărbătoare al celor mici, ca și al celor mai în vârstă. În momentul în care se afirmă „copilul-rege” informat, factor de decizie și prescriptor, consumul apare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plăcere și confort este deci inevitabil; pentru a gusta o plăcere confortul trebuie să nu fie total. De unde dilema în fața căreia se află consumatorul: ori plăcere în detrimentul confortului, ori un confort perfect, dar în detrimentul plăcerii. Bineînțeles, comoditățile materiale ale vieții procură inițial o oarecare plăcere, dar ele cad destul de repede în domeniul rutinei, lucrul de care ne bucurăm îndeobște devenind, de fiecare dată, un pic mai puțin atrăgător. Departe de a se confunda, confortul și plăcerea se exclud reciproc. Antagonismul dintre
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
monotone, ce oferă puține stimulări variate. Arhitectura funcțională desenează orașe puțin atrăgătoare; mobilierul e deseori lipsit de farmec; mâncărurile - fără gust; programele de televiziune - plicticoase prin exces de similitudini. Iată tot atâtea fenomene care demonstrează incapacitatea economiei americane de a procura o proporție suficientă de noutăți stimulative; de unde o „structură de consum sărăcită”, o creștere a redundanței generatoare de monotonie și de plictiseală 4. Aceasta este „economia fără bucurie”, care eșuează în a aduce plăcerea maximă, în a spori fericirea consumatorilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este să se determine potențialele mai mari sau mai mici de decepții și de satisfacții ce caracterizează diferitele achiziții de pe piață. Astfel, Hirschman notează că „bunurile cu adevărat perisabile” (băuturile și mâncarea) au o trăsătură remarcabilă, și anume faptul că procură plăceri intense, repetabile la nesfârșit, rămânând, în același timp, deosebit de rezistente la decepție. În schimb, numeroasele bunuri de folosință îndelungată (centrale termice, dotări pentru baie, frigidere etc.) sunt eminamente propice decepției prin aceea că nu prilejuiesc plăceri decât în momentul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aceste analize ridică numeroase întrebări. Ce loc ocupă realmente decepția în experiența consumatorului hipermodern? Este adevărat că ea se răspândește în aceeași proporție ca și bunurile de folosință îndelungată? Nimeni nu o va contesta: multe dintre aceste bunuri nu mai procură plăcere după primul moment al utilizării. Dar sunt ele într-adevăr surse de decepție? Permiteți-mi să mă îndoiesc. În realitate, prea puțini sunt cei care detestă aceste bunuri pentru motivul că nu ar aduce decât confort și aproape nicio
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de diversificare marginală și de înnoire permanentă. Chiar dacă schimbările nu sunt întotdeauna dintre cele mai spectaculoase, universul bunurilor de consum funcționează ca un sistem de noutăți permanente. Aceasta întrucât „se întâmplă întotdeauna câte ceva” nou, întrucât oferta comercială e capabilă să procure mai multe experiențe ale plăcerii decât lehamite. Antinomia confort-plăcere trebuie relativizată: privită global, era confortului consumerist nu încetează să ofere stimulente prin intermediul schimbării, al posibilităților de a experimenta plăcerea și al „călătoriilor” legate de permanenta înnoire a produselor. Criticii societății
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mâine? Pe de o parte, obiectele au tendința să prezinte o mai mare fiabilitate și calități tehnice superioare, ceea ce anulează sursele decepției. Pe de altă parte, informatica și electronica permit tot mai mult punerea la punct a unor obiecte care procură emoții și plăceri inedite, cu condiția ca persoana căreia îi sunt destinate să se afle într-o situație de activitate și de interactivitate, de căutare și de schimb: partea stimulării va fi de la început mai importantă decât cea a confortului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
noștri, un pic de farmec pentru ca seducția să opereze: și atunci plăcerea e întreagă. La fel se petrec lucrurile și în cazul consumului: satisfacția este bineînțeles posibilă și în afara cadrului a ceea ce e mai frumos și mai scump. Pentru că ceea ce procură satisfacția consumatorului sunt mai mult noutatea și schimbările decât valoarea de piață sau calitatea intrinsecă a produselor. Achiziționarea unui produs nou, fie și de valoare limitată, dă mai multă satisfacție decât experiența unui cadru de viață superior, dar repetat și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cealaltă cheie a problemei. Să nu ne înșelăm. Idealul oamenilor nu se reduce la a dobândi - a poseda - a te bucura de lucruri; ceea ce doresc ei este și să acționeze, să lupte, să transforme datul, să realizeze ceva ce le procură o imagine pozitivă despre ei înșiși. Aceasta se concretizează la fel de bine în „opera” cotidiană „modestă” (muncă, organizarea spațiului domestic, educația copiilor, activitate sportivă sau militantă) și în proiectele mai ambițioase. De ce oamenii politici, marii patroni de întreprinderi, artiștii celebri nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
excludere și de frustrare simultan cu cea a comportamentelor de tip delincvent. Necunoscând decât eșecul școlar și precaritatea, tinerii din cartierele „dificile” disprețuiesc munca, prezintă tendința de a justifica mica delincvență, furtul și expedientele ca mijloace facile de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi viața și libertatea printr-o muncă atât de prost plătită? Disprețuind condiția muncitorului și cultura muncii, respingând politica și sindicalismul, tinerii „marginalizați” își
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este de trei ori mai mic decât în Statele Unite, violențele sunt la fel de corelate cu degradarea pieței muncii și cu progresul sărăciei căreia îi cad victime o proporție semnificativă de tineri 33. Fără locuri de muncă, frustrată pentru că nu-și poate procura bunurile la care aspiră, Penia este antrenată pe panta delincvenței violente. Pe vremea fazei II, Georges Perec evoca „tragedia liniștită” a societății de consum. Este o pagină încheiată. În ciclul III, Penia trăiește o dramă de o cu totul altă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dintre marile țeluri ale umanității care nu mai acceptă să suporte pasiv devenirea sa. Nu schimbarea sinelui apare ca fiind calea regală a fericirii, ci transformarea lumii, activitatea productivă capabilă să ușureze povara necazurilor, să facă viața mai frumoasă, să procure mereu mai multe satisfacții materiale. Tot așa cum nu poate fi separată de valorile de libertate și egalitate, modernitatea democratică se constituie în sistem cu cultura bunăstării ce concretizează atât idealul fericirii terestre, cât și credința în rațiune și în acțiunea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
miezul acestei mitologii sălășluiesc simplificarea muncilor obișnuite, automatizarea funcțională, absența muncii grele și a cunoștințelor specializate din partea utilizatorului. După confortul-lux tipic fazei I burgheze, faza II a promovat imaginarul confortului-libertate („tehnica eliberează femeia”), dar și confortul-evadare dominat de plăcerile pasive procurate de produsele „gata de consum”, cărora televiziunea le oferă cea mai bună ilustrare. Vitrină a progresului tehnic și a raționalizării cotidianului, instrument al unei vieți mai bune, confortul a devenit figura centrală a fericirii-odihnă, a plăcerilor facile devenite posibile grație
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
interiorizat, capabil de a produce senzații plăcute 10. Nu e vorba doar de a merge mai repede, de a-ți elibera corpul de constrângeri, de a dota locuințele cu echipament sanitar, ci și de a promova dispozitive în stare să procure plăceri senzitive și emoționale. De unde rezultă o perfectă inadecvare a paradigmei dionisiace aplicate universului hipermodern. Faza III nu se semnalează prin reînvierea lui Dionysos, ci prin inventarea unei noi culturi a confortului care, întoarsă cu fața spre traiul mai bun
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
multe produse circulă sub formă de biți, și nu ca produse manufacturate, plăcerea provocată de posesia lucrurilor se dublează acum cu beția telecomunicațiilor și cu abundența digitală. Modelul confortului tihnit bate în retragere, concurat de bunăstarea branșată sau conectică, ce procură satisfacția de a nu te mai simți izolat de lume, de a fi în permanență conectat cu exteriorul, de a avea un acces imediat, nelimitat la informație, la imagini, la muzică. Confortul burghez era asociat cu indolența, cu căldura căminului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
practicile divertismentului de masă, tineretul gustă plăcerea de a trăi împreună o muzică definită prin repetiție, de a se lăsa în voia dansului, de a vibra la pulsațiile coloanei sonore, de a evada din sine în beția pe care o procură substanțele psihotrope. Orgie muzicală, extaz psihedelic, dans hipnotic - petrecerile nocturne pot apărea ca un nou teritoriu dionisiac lăsat pradă transelor, transgresiunilor, dislocărilor de identitate. Dar ceea ce e valabil pentru reuniunile tehno este oare și pentru alte sărbători? Cu siguranță, nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să se piardă în mareea umană, să ocupe strada în sfârșit eliberată de automobile, să asculte orchestre, să asiste la spectacole folclorice. Numai decibelii și mareea umană, ceea ce E. Canetti numea „masă deschisă” și bucuria specifică pe care aceasta o procură 37, mai amintesc de vechile forme de exces. Beției simțurilor și cheltuielilor transgresive le-au urmat bucuria cuminte a plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai înalt, să fie martori ai „marelui stil”, adică aptitudinea de „a deveni stăpânul haosului care-i chiar propria persoană, să oblige propriul haos să devină formă”19. Aici nu e vorba propriu-zis de plăcerea estetică pură pe care o procură eleganța sau armonia timpurilor, ci, mai degrabă, de un fel de „stare de beție estetică” generată de spectacolul autodepășirii, de summum-ul mobilizării forțelor și de stăpânirea perfectă de sine: orice perfecțiune „atrage, prin poziția de vecinătate, fericirea afrodiziacă”20
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
foarte departe de așa ceva. Ce căutăm noi astăzi la mentorii noștri spirituali, dacă nu rețete pentru maximizarea satisfacțiilor și a potențialelor noastre psihologice? Idealurilor de renunțare la lume le-au urmat tehnicile de self help ce au drept scop să procure, simultan, reușită materială și pace interioară, sănătate și încredere în sine, putere și seninătate, energie și liniște sufletească, altfel spus, fericirea interioară, fără a fi nevoie să renunțăm la nimic exterior (confort, succes profesional, sex, divertisment). Individul hiperconsumator aspiră la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
unor instrumente corespunzătoare de analiză și a unui grup de oameni care se ocupă de culegerea, centralizarea, analiza, interpretarea și transmiterea informațiilor, numit subsistemul prețuri-costuri-profitabilitate. Pentru a-și putea desfășura activitatea, orice firma are nevoie de inputuri, pe care le procură pe piețele specifice. În acest sens, se desfășoară permanent activități de: studiere a pieței factorilor de producție, pentru cunoașterea disponibilului de factori și a prețului acestora; obținere a factorilor de producție și de sincronizare a acestora în timp și spațiu
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
SAFP necesarul de inputuri reprezentat de materiile prime, semifabricatele, materialele, energia, resursele umane care vor fi utilizate în cadrul activităților de producție care urmează să se desfășoare în perioada la care se referă respectivul program de producție. Subsistemul asigurării cu factori procură aceste inputuri și le transmite în formă fizică acelor unități de producție la termenul și în cantitățile stabilite. Această buclă feedback este descrisă de raportul (necesar de inputuri-inputuri fizice) și acționează de fiecare dată când există un program de producție
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
și preț. Noile prețuri formate sunt apoi transmise subsistemului de producție care, pe baza deciziei de investiții adoptate, transmite subsistemului asigurării cu factori de producție resursele care vor trebui atrase (mașini, instalații, materiale, energie etc.) și care urmează să fie procurate de pe piața factorilor de producție. \n 1.4.4. Subsistemul asigurării cu factori de producție (inputuri) (SAFP) Desfășurarea activității firmei presupune un proces continuu de procurare a inputurilor necesare fabricării propriilor produse. Această activitate are la bază o informare cât
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
astfel de piață nu vor apărea oportunități în ce privește obținerea unui profit de la un activ al cărui randament este superior în concordanță cu riscul asumat de agent. Deci, profiturile normale vor fi egale cu zero, având în vedere că agenții își procură această informație și o încorporează imediat în prețul activelor. Dacă informația trecută și cea curentă sunt încorporate imediat în prețurile activelor, atunci doar o nouă informație, sau cum se mai numește aceasta, „noutate”, va putea determina schimbări de prețuri. Deoarece
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
marile companii distribuitoare de carburanți, semințe, îngrășăminte și alte materiale folosite în procesele de producție. Fitocom acceptă tranzacțiile sub forma trocului și practică un comision reprezentând aproximativ 20-25% din produsele schimbate. Pentru fermele mici și mijlocii, această modalitate de a procura resurse este foarte răspândită: „Nimeni nu trăiește fără troc” (directorul Favorit). Și în alte țări postsocialiste, „multe dintre fermele colective sunt falimentare dar nu sunt forțate să iasă din afacere. În schimb, supraviețuiesc din mișcări complexe de produse și finanțe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
astfel că prin numitul s-ar putea obține diferite informații asupra lui G. și a persoanelor ce eventual l-ar vizita, și eventual legăturile telefonice cu alte localități. Acest îngrijitor, în urma unor mici recompense date în mod indirect, ar putea procura date ce interesează Serviciul, fiind om sărac. Observațiile Serviciului Rezidența cere în același timp instrucțiuni dacă O. trebuie să fie supravegheat pe timpul cât va locui la Predeal.” Notă „S.K.., [...] de profesiune fost preot greco-catolic, actualmente fără ocupație [...]. În timpul cât a
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]