KorAP: Find »[drukola/base=promite & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...648 >

16,190 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
unde totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e câte‑o minciună. Dreptatea - minciună. Iubirea de adevăr - minciună. Denecuprinsul - minciună. Nemurirea - minciună. Și cărțile lor sunt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e‑n mâinile lor, doar ei sunt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e câte‑o minciună. Dreptatea - minciună. Iubirea de adevăr - minciună. Denecuprinsul - minciună. Nemurirea - minciună. Și cărțile lor sunt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e‑n mâinile lor, doar ei sunt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna, cerându-le parcă să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta, dar niciodată nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta, dar niciodată nu mi-aș fi închipuit că ați putea reuși ceea ce v-ați propus. Era, fără îndoială, o lovitură prea puternică și prea joasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
împărțite. Nu e corect! se tângui Chimé. Știu, recunoscu față, pe un ton sincer. Am fost îngâmfata și iresponsabilă, dar trebuie să recunoașteți și voi că n-aveam cum să-mi imaginez că veți reuși, toți trei, ceea ce mi-ați promis. Îi privi cu ochii ei imenși, întunecoși, care-i făceau să tremure. În compensație, și țin să subliniez c-o fac de bunăvoie și cu reală bucurie, sunt dispusă să vă jur fidelitate din acest moment. Zâmbi dulce. La toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
brațele altui bărbat. —Păcat că nu ești văduva! bolborosi în cele din urmă Vetéa Pitó. Ai fi putut veni cu noi. Nu cred că ți-ar fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă vizitați pe rând, adaugă. Va trebui să rămân satisfăcută pentru mult, mult timp... Se ridică și se depărta de-a lungul apei, iar cei trei prieteni o urmăriră cu ochii până când nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu cele mai bune prietene, fata se ridică în picioare și lasă că fustița din frunze și flori să-i alunece până pe nisip, rămânând complet goală în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-ți fie foarte clar un lucru: folosește-ți această istețime în lupta contra dușmanilor, nu pentru a trage ițele printre ai tăi. Îl amenință cu degetul. Dacă mai aflu că sări peste cal, o să am grijă personal să fii pedepsit. Promit că n-o să se mai întâmple. —Bine... răspunse Hiro Tavaeárii, care știa că nu mintea. Și vreau să-ți atrag atenția asupra încă unui lucru: pe Marara se vor afla mai mulți Arioi de vază. Coborî vocea, ca și cum i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând o lingură plină cu bucăți de pui Marsala, domnul Whittier spune: — Până când nu vei reuși să ignori circumstanțele în care te afli și să faci ce ți-ai promis, spune el, până atunci vei fi mereu controlată de lumea exterioară. — Și aici nu-i același lucru? întreabă Miss America, agitând praful din aer cu brațele. Și domnul Whittier spune pentru prima dată lucrul pe care avea să mai spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
nimicuri. Asta până când Miss America se proțăpește în mijlocul nostru spunând: Chestia asta e ilegală. Ce face domnul Whittier e răpire. Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu atât astea trei luni vor trece mai repede. Aruncând șoarecele de jucărie, Directoarea Tăgadă întreabă: — Ce e Villa Diodati? — E o casă de pe malurile lacului Como, îi spune Lady Zdreanță diamantului baban. — Lacului Geneva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
avem dreptate. Despre orice lucru asupra căruia ne pronunțăm. În lumea asta instabilă, fluidă, în care toți au dreptate și orice idee e corectă în momentul în care treci la fapte, ar spune domnul Whittier, singurul lucru sigur e ceea ce promiți. Trei luni, ați promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
lucru asupra căruia ne pronunțăm. În lumea asta instabilă, fluidă, în care toți au dreptate și orice idee e corectă în momentul în care treci la fapte, ar spune domnul Whittier, singurul lucru sigur e ceea ce promiți. Trei luni, ați promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
se joace cu el pisica pe covor - tot corect procedează. — Ținând cont de acestea, spune domnul Whittier în timp ce pumnul ei întinde cravata și fața lui devine tot mai stacojie, iar vocea o șoaptă, să începem prin a face ce am promis. Cele trei luni. Scrieți-vă capodopera. Și-atât. Când mâna ei îi dă drumul, scaunul cu rotile zdrăngăne, stârnind un nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora Justițiară spune: — Oricine mi-a luat bila de bowling să mi-o dea înapoi, și promit să nu-l bat măr... Conducând procesiunea, ținând în brațe protuberanța care ar trebui să fie capul domnului Whittier, doamna Clark spune: — A văzut-o cineva pe Miss America? După ce toate astea se vor sfârși, n-o să se poată turna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor goale ale părinților. La prima ședință, învățătoarea folosi cuvinte de "înaltă prețuire" la adresa "capetelor încoronate" ale clasei. Sunt copii care promit. Nu cred că vor ridica vreodată probleme și cu siguranță vor ajunge oameni mai târziu. Ceilalți posesori de urmași înghițiră în sec. Tatăl Mariei se foi în scaun. Spuse, cu voce groasă și tărăgănată: Apoi, doamnă, frumos vorbiți dumneavoastră despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
într-atât, încât Luana cedă. Să ai grijă de ele și într-o săptămână să mi le înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta colegă promise că va fi discreția întruchipată. Îmbarcarea în autocare se făcu anevoie, într-o hărmălaie de nedescris. Procopsiți cu noi prieteni, nici unul dintre tineri nu mai ședea la locul pe care venise. Numărătoarea nu mai corespundea cu cea de la plecare. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ca Marc să fie lângă ea. "Trubadurul", atras de fata care-i împărtășea pasiunea pentru muzică, reveni lângă ea și n-o mai părăsi până la terminarea petrecerii. La plecare îi ceru numărul de telefon iar fata fu nevoită să-i promită că-l va însoți la serbarea de sfârșit de trimestru. Amintirea cântecelor lui Gațiu îi legănă somnul târziu din noaptea aceea. Atunci când Luana și Valentin intrară împreună în sala de spectacole a Casei de cultură, locurile erau deja ocupate. Colegii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-o în ochi și-a cerut iertare. Te rog să mă scuzi pentru tot ce am spus azi. N-am mai întâlnit fete ca tine. La noi... Sper că nu începi iar. Nu. Te asigur că nu. De fapt, îți promit că acest subiect rămâne închis pentru totdeauna. Au dansat până târziu, când numai oboseala i-a făcut să se oprească. Drumul spre casă l-au parcurs într-o beznă deplină. Cufundată în întuneric, Luana simți că i se face frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și rușinată. Chiar trecuse copilăria, vremurile de amiciție deplină cu purtătorii de pantaloni, timpurile de joacă febrilă departe de orice intrigă și teamă? Nu era pregătită pentru asta, nu știa la ce să se aștepte. Închisă în camera ei, așa cum promisese, căută răspunsurile la întrebări în cărți. Citi câteva pagini și apoi le aruncă mâniată fiindcă nici măcar nu știa ce caută. Se apucă de scris o poveste de iubire ce urma să se termine în modul cel mai tragic cu putință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din vânzările zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul disperării. Mai așteaptă puțin, îi spunea. Îți promit că voi găsi ceva pentru tine. Luana se ruga de el să-i caute un post de secretară la o firmă serioasă, era convinsă că e făcută pentru o astfel de meserie și pentru că bărbatul nu vroia să-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să fugă cât mai departe. Dar medicul îi văzuse ochii mari și speriați și înțelese că femeia se afla la primul control. Nu trebuie să vă fie frică, doamnă Escu. Nu vă rețin mai mult de câteva minute și vă promit că n-o să vă doară. Relaxați-vă, totul va fi bine. Când, în sfârșit, se văzu scăpată, o luă la goană iar Iuliana abia reuși s-o ajungă din urmă. Nu mai intru acolo niciodată, strigă Luana oripilată. A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să vină în timp optim, pentru a fi alături de familia soției la fericitul eveniment. Luana îi puse în vedere să nu întârzie. La ora zece dimineață, întreg alaiul se îndrepta spre starea civilă și Luana intra în panică. Soțul ei promisese că va fi lângă ea. Perechi, invitații își făcură loc în sala de oficieri. Doamna Escu, rămasă afară, căuta în lungul străzii mașina bărbatului ei. Se termină oficierea căsătoriei civile și slujba religioasă de la biserică și Ștefan tot nu apăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]