2,273 matches
-
bun sfârșit versiunea românească integrală a Bibliei (2001), însoțind textul cu comentarii de o remarcabilă valoare, prin densitatea și erudiția informației, acuratețea și, adesea, poezia interpretării. Traducerea sa constituie un moment important în cultura română, deopotrivă laică și religioasă, prin prospețimea și naturalețea limbii și prin restituirea unor sensuri pierdute ori răstălmăcite în traducerile anterioare. SCRIERI: Miorița, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, București, 1966; ed. pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1999; Meșterul Manole, București, 1968; Du-te vreme, vino vreme!, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
E necesară desigur distincția artei naive de celelalte categorii de artă cu care a fost asimilată. Cel mai adesea se discută despre asemănarea artei naive cu arta copiilor. Dacă o persoană reușește să-și păstreze la vîrsta adultă acea ingenuitate, prospețime a sentimentului și spontaneitate În exprimare asemănătoare cu cea a copiilor, nu Înseamnă că acea persoană a rămas la nivelul unui copil. Lucrarea naivă a unui om matur este rezultatul unor procese mentale ale unui creier dezvoltat, modul de imaginare
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
basmului Gheorghe Boancă" (Valentin Talpalaruă. Ai senzația că parcă chiar În timp ce privești, tabloul se zămislește În continuare, că ceva mai urmează să fie spus, cu o sinceritate dezarmantă, care l-a determinat pe profesorul Romanescu să afirme că “rareori atîta prospețime, rareori atîta umor ca la Boancă, personaj unic, prietenul care emoționează pe cine Îl ghicește" (Iași, 1999). Premiile obținute i-au adus recunoașterea și satisfacția unei bogate activități expoziționale: - premiul III la expoziția "Culorile lui August"; - premiul III la a
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
cu un grupaj de povestiri în „Luceafărul” (1966), colaborând ulterior și la „România literară”, „Viața românească” ș.a. Volumul Liliacul cânta în surdină. Ars amandi (1968), care cuprinde două microromane, adoptă formula confesivă pentru a trata superficial, dar dezinvolt și cu prospețime, teme ca iubirea sau moartea, invidia sau generozitatea. Nuvelele din Aldebaran (1970), mai puțin reușite la nivelul epic decât la cel al notației unor procese sufletești tulburi, urmăresc destinul unor femei singure și nefericite, marcate de sentimentul ratării. În proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
din 1989, inițiată de Secțiunea din Bârlad a SNR, Școala M. Eminescu Lipova și medalia Mihai Eminescu realizată după bustul lui Ion Irimescu, din 1922. Artistul gravor găsește totdeauna elemente grafice în plus prin care să redea efigiilor noutate și prospețime. Un model pe această linie este placheta de față, dar și medalia Ștefan cel Mare și Sfânt, din anul 1988, despre care, în 2002 scriam: „Pe o medalie din 1988, Ștefan cel Mare apare în calitate de ctitor al mânăstirii Voroneț, cum
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
stilului inhibă formulele memorabile sau imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine digerată, sterilizează și mumifică în mare măsură "viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită de anecdotă, de fantezie, de o mai mare empatie cu lumea pe care o disecă. Pe ansamblu, totuși, o "artă franceză" a romanului, mai degrabă decît a războiului. Din fericire. Eșecul romanesc al multiculturalismului? Marile instituții și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încît s-a lăsat în voia lor și a ieșit această Feerie generală, extrem de tonică și alertă, plină de haz și voioșie, o privire trăsnită și liberă asupra tuturor neroziilor și deviațiilor contemporane, sau, dimpotrivă, asupra unor tainice clipe de prospețime. Calchiate după întrebările copilăriei (și nu numai) prin care am trecut cu toții, gen: "ce este Dumnezeu?", "cine plouă?", "unde apune soarele?", sau "de ce au elefanții trompă?" etc., capitolele volumului premiat se înșiruie după o logică doar de ele știută, purtînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
muncește ca și omul și-i păcat să ardă". Toate momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporții grandioase. CALISTRAT HOGAȘ Calistrat Hogaș (1849-1917) e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrescă, fără a fi seacă, pedantă cu prospețime. Hogaș e paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuși. Boema lui turistică se adaptează mediului în care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foc de pușcă, ciorile speriate izbucnesc "carbonizînd livada și cerul, cu o explozie de negru sonor", ochii Olguței sunt negri "ca două capete de rândunică ieșite din cuib". Prin adânca incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera de fericire și prin prospețimea recepției, Ulița copilăriei și întîiul volum din La Medeleni sunt opere de valoare durabilă și adevăratele înfăptuiri ale scriitorului. Din prejudecăți epice unii au preferat pe celelalte două următoare din La Medeleni, care se întemeiază, ca și Emile de J.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Influențată ușor de G. Topîrceanu, dar mai nestânjenit lirică, poezia Otiliei Cazimir are înrudiri cu sentimentalismul lui Demostene Botez, cu beția de arome a lui Pillat, cu orgia de flori a simboliștilor. Nota particulară a poetei este însă o mare prospețime de impresii în perceperea înfloririi și dezagregării materiei. Sosirea lemnelor de la pădure deșteaptă senzația esențelor: În mers greoi și clătinat, Căruțele cu lemne mi-au adus Din codrii Bîrnovei, de sus, Și în ograda mea au descărcat Mireasmă proaspătă și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Șefki, cea mai însemnată dintre narațiuni, este un tablou încărcat de colori și amănunte etnografice asupra turcimii din partea occidentală a țării. EMIL DORIAN Îl imită pe E. Bucuța, fără aparat artistic, dar câteodată cu o mai mare, tocmai de aceea, prospețime de sinceritate, Emil Dorian, în poezii de leagăn unde se cântă până și "pîntecuțul", buricul, dinții: Când deschizi gurița vie Și surâzi cu ochi nurlii, Parcă este o cutie Pentru mici bijuterii. Și sub buza ta frumoasă, Ispitindu-te să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inițiată de Secțiunea din Bârlad a SNR{\cîte 45}, Școala M. Eminescu Lipova și medalia Mihai Eminescu realizată după bustul lui Ion Irimescu, din 1922. Artistul gravor găsește totdeauna elemente grafice în plus prin care să redea efigiilor noutate și prospețime. Un model pe această linie este placheta de față, dar și medalia Ștefan cel Mare și Sfânt, din anul 1988, despre care, în 2002 scriam: „Pe o medalie din 1988, Ștefan cel Mare apare în calitate de ctitor al mănăstirii Voroneț, cum
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă, din incandescență. Tot ceea ce conferă, constant sau intermitent, valoare artistică scrierilor de indiferent ce caracter se găsește și în reconstituirea biografică în trei volume O viață de om, așa cum a fost (1934): un roman, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
un irepresibil sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări netezi și foarte-ntortochiate”, demn de Heliade. Netezi și-ntortochiate totodată arată, În confuzia gramaticii, o confuzie mai mare, posibila În ordinea scriiturii: sentimentul informului și, simultan, imperios, nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sau alte patimi demne de o inimă bărbătească!), contestația, zic, mai apare o dată, Într-un limbaj mai calm. Este contestația de după consumarea crizei erotice. O izbăvire tristă, o pace mohorîtă. Îndrăgostitul și-a regăsit „dreapta gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peisajului În Florile Bosforului, Conrad etc. Însă, din pricina abuzului de parfumuri, sonuri divine, culori, plenitudinea se Întoarce spre viciu, iar viciul caută tonurile stinse, concupiscente. Edenul bolintinean este plin de grații obosite din cauza abundenței. Obiectele Își pierd vigoarea matinală, farmecul prospețimii. Privirea le Învăluie complice, privirea le adoră și, cum ziceam, le corupe prin exaltarea forței lor de a străluci. Lingușirea este arma lui Bolintineanu. Nu umilința, nu penetrația, nu efortul de cuprindere filozofică, nu veracitatea, ci lingușirea obiectelor, atribuirea excesivă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cel mai citat În carte), principala „metodă” a lui Eugen Simion rămîne și aici talentul. Se poate vorbi de aceea În legătură cu volumul de care ne ocupăm nu numai de „ora tîrzie” a exegezei, ci și de matinalitatea ei, de „dimineața” prospețimii impresiilor culese din recitirea unor texte vechi. În fine, ceea ce contează În critică sînt nu atît metodele, cît rezultatele. Iar rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
perfectă și cristalină. Literatura va fi citită apoi ca parte a acestui construct, și nu ca o încercare de ilustrare a unei poziții teoretice: iată noutatea lecturii făcute de Antonio Patraș în Scriitorul și umbra sa. Câștigurile sunt evidente. În afara prospețimii de viziune asupra gândirii criticului, literatura acestuia este scoasă din cadrul de raportare îngust (și nu neapărat coerent) al sistemului de propoziții estetice ale teoreticianului cu același nume. Opera de ficțiune vine să-i ilustreze gândirea în ampla, chiar contradictoria ei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acesteia. În felul său, melodrama pune laolaltă comicul și tragicul, căutând un drum median, care să împace extremele. Totodată, melodrama reprezintă și o formalizare a conflictelor tipice prin cristalizarea unor măști devenite clasice, fapt care, deși face să se piardă "prospețimea" realismului de observație, permite totuși accesul la o umanitate abstractă, un compendiu al lumii, adică la spațiul de desfășurare adecvat pentru o gândire doritoare de cuprindere vastă și explicație definitivă. În fond, afirmă criticul ieșean, tiparul rigid al melodramei este
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imixtiunile ideologiei momentului. Constrânsă mai totdeauna de exigențe impuse ori autoimpuse, emoționalitatea autoarei va irupe în încercările memorialistice intitulate Pe scara timpului... (1972). Scurte însemnări despre locuri, oameni și cărți, comunicate în forme mozaicate, miniaturale, evocările rețin câteodată atenția prin prospețimea impresiei. Mai multe traduceri din literatura rusă sunt realizate de N. cu talent și acuratețe. SCRIERI: Opera lui Gogol în România, București, 1959; L.N. Tolstoi și literatura română, București, 1963; Prozatori sovietici contemporani, București, 1968; Ivan Bunin, București, 1971; Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
Sorokin ș.a. Minimalismul, biografismul și textualismul primelor volume îl apropie pe V. de poeții optzeciști, de care ulterior încearcă să se distanțeze. În Nemuritor în păpușoi el pendulează între livresc, trimiteri culturale, vers intelectual, pe de-o parte, și spontaneitate, prospețime și tandrețe, pe de alta. Nu e însă deloc un sentimental, afecțiunea fiind însoțită de ironie și chiar de duritate. Iubita trebuie să vadă miracolul poetic și să accepte să facă parte din el: „nu te împotrivi/ lasă-te absorbită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
religios din România". A doua secțiune a cărții - Religia în desfășurare. Reportaje - se distinge prin originale interpretări ale faptelor religioase autentice surprinse pe teren. Abordarea este cumva una de mijloc, situată între rigurozitatea sociologului formal și experimentat, respectiv savoarea și prospețimea publicistului talentat și dotat cu reală sensibilitate religioasă. Ambele ipostaze surprind ceva semnificativ din perspectiva lui Mirel Bănică. Se distinge clar din această secțiune textul consacrat pelerinajului, subiect al viitoarei cărți a lui Mirel Bănică 76. Pelerinajul este în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]