37,224 matches
-
interviuri realizate de Andra Rotaru cu Dora Pavel, Marius Aldea și Lavinia Bălulescu. Apoi, se pot citi grupaje de versuri semnate, între alții, de Adrian Alui Gheorghe, Lucian Vasiliu, Ion Tudor Iovian, Radu Florescu, Maria Șleahtițchi, Petruț Pârvescu, pagini de proză de Radu Aldulescu, Dan Perșa, Constantin Arcu, Camelia Leonte, cronici literare scrise de Lucian Alecsa, A. G. Romilă, Vasile Spiridon, Octavian Soviany, Florin Caragiu, Ionel Savitescu, Geo Vasile, eseuri de Al. Cistelecan și Simona Grazia Dima, pagini de traduceri din Paul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
întrebat ca să îi șochez: voi citiți cărți bune? Adică voi citiți Dimov, Arghezi, Dinescu, Mălăncioiu, Turcea, Ivănescu, celălalt Ivănescu, Marta, Mugur, Brumaru, Iliș, Groșan, sau măcar câteva versuri pe dinafară din Levantul? Ați pus pe masă vreodată, deschise simultan, Nichita (prozele lui) și fragmentele presocraticilor? Și nu întreb dintr-o superficială sete de lecturi care să îi relaxeze din Aristotel, ci din acel gând năstrușnic care tresare la lectura cărții Martei Petreu: dacă acești tineri filosofi și-ar da seama, într-
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
Mircea Anghelescu Publicat până acum doar fragmentar, în câteva volume intrate în topul prozei (nu doar) autoscopice de după ultimul război, celebrul jurnal al lui Radu Petrescu a apărut în ediție integrală cu ocazia Salonului de Carte de acum o lună. De această dată este vorba despre întreaga serie a caietelor sale, începută - după încercări
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
cu rare excepții, majorității recenzenților de atunci. Este punctul de plecare al unei lungi cariere de autor neînțeles, care se simte și care chiar este nedreptățit prin eșuarea efortului de a comunica un model ce continuă, în vremuri teribile, linia prozei interbelice, precum și o nouă arhitectură a unei proze care trebuie să transmită un text încărcat de intelectualitate, contemporan cu marile opere ale literaturii universale. În ciuda eșecului de moment, el continuă fără să cedeze, „experimentează mereu, cu o mare consecvență și
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
punctul de plecare al unei lungi cariere de autor neînțeles, care se simte și care chiar este nedreptățit prin eșuarea efortului de a comunica un model ce continuă, în vremuri teribile, linia prozei interbelice, precum și o nouă arhitectură a unei proze care trebuie să transmită un text încărcat de intelectualitate, contemporan cu marile opere ale literaturii universale. În ciuda eșecului de moment, el continuă fără să cedeze, „experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de supunere
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic”, cum spune Alexandra Ciocârlie în una dintre cele mai limpezi descrieri ale prozei sale (într-un articol din DGLR). Ceea ce Amiel căuta în plan moral, Radu Petrescu căuta, cu febrilitate mai arzătoare încă, în plan artistic, dublând astfel rezultatul, căci, dacă opera didactică și estetică a lui Amiel este neglijabilă în raport cu jurnalul, aceea
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
și ca autor de literatură, dând la iveală o memorialistică cu totul remarcabilă, în cărți ce se numesc Efectele dosarului „dalmațian” și Tăblița și condeiul, remarcate de comentatori de talia Martei Petreu și G. Dimisianu. Și, mai nou, scrie scurte proze de ficțiune, alimentate subteran tot de talentul și bagajul „referențial” al memorialistului. Nu miră deloc aceste târzii făptuiri literare ale unui istoric literar, care în tot ce a scris - de la sinteze pe epoci și de la monografii la studii pe chestiuni
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
de ani nu poate fi încadrată într-o viziune fenomenologică a literaturii (p.23-24), pentru că acest roman nu este ficțiune, ci o confesiune dramatică îmbrăcată în haina „obiectivă” a romanului: este un exemplu excelent al confesiunii abia deghizate într-o proză de tipul „Bildungsromanului”. Tocmai cruzimea cu care autorul atribuie eroului său trăirile cele mai sfâșietoare pentru cineva cu cultul dreptății și al prieteniei arată nu „obiectivitatea”, ci nevoia de a-și striga subiectivitatea ultragiată. Dar mi se pare că este
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
aflat Bârna, destule piese românești, traduceri care, firește, „nu i-au fost plătite niciodată”4 (dar poate Stancu a compensat cu postul de regizoare). Era scriitoare harnică, mai adaugă Bârna, căci a lăsat „cîteva zeci de manuscrise de poezie și proză, bătute la mașină și legate frumos,”5 rămase însă, pînă acum, tot cum le-a lăsat poeta. Dar și scriitoare fără noroc. Fără mai multe noroace, de fapt. Mai întîi n-a avut noroc de nume - sau cu numele -, căci
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
că această prudență are și un efect „tare”: grație ei, Tania Radu oferă o posibilă pistă (foarte coerentă, foarte omogenă) de înțelegere a literaturii române de după 1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
oarbă la ele. Înainte de a încheia, două observații. Poate surprinde, în primul rând, absența poeziei dintre preocupările (cronicărești) ale Taniei Radu. Din cele două mari secțiuni ale cărții, una, Preaplinul amintirilor, e rezervată memorialisticii, cealaltă, Literatura ca descărcare posttraumatică, vizează proza. Opțiunea nu e întru totul nouă și, prin urmare, nici de neînțeles. Sunt destui alți critici care consideră că, după 1990, genul acesta (prin definiție înclinat spre atemporal și tot prin definiție, aflată undeva în marginea literaturii) s-a retras
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
doua alungare” -poeme multilingve ( română, engleză, franceză, italiană, germană, croată și maghiară)editura Astra, 2010 „ Ziceri și deziceri”, in tandem cu Florentin Smarandache, S.U.A., 2010( pamflet, panseuri, aforisme și jurnale) Editura CuART, Romania „Semiotica celulelor Stem”poeme,in Tipography( 2010) Proză, teatru, eseu, pamflet, publicistică: „Incursiuni în fantastica realitate” reportaje-Editura Eminescu „Aventurile lui Paparuda (proză pentru copii), Editura Călăuza „Ghinda și sabiadocumente Editura Călăuza v.b. „Luceafăr din lacrimă”eseuri și pamfleteEditura Signata „Tresărirea Focului”Jurnale de idei ( vol I) idem
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
2010 „ Ziceri și deziceri”, in tandem cu Florentin Smarandache, S.U.A., 2010( pamflet, panseuri, aforisme și jurnale) Editura CuART, Romania „Semiotica celulelor Stem”poeme,in Tipography( 2010) Proză, teatru, eseu, pamflet, publicistică: „Incursiuni în fantastica realitate” reportaje-Editura Eminescu „Aventurile lui Paparuda (proză pentru copii), Editura Călăuza „Ghinda și sabiadocumente Editura Călăuza v.b. „Luceafăr din lacrimă”eseuri și pamfleteEditura Signata „Tresărirea Focului”Jurnale de idei ( vol I) idem „Magnet-ferestre fulgerate, Blitzende Fenster” - poesie, proză, eseuri, ediție rom.-germană - coautori Magdalena C. Schlesak
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
în fantastica realitate” reportaje-Editura Eminescu „Aventurile lui Paparuda (proză pentru copii), Editura Călăuza „Ghinda și sabiadocumente Editura Călăuza v.b. „Luceafăr din lacrimă”eseuri și pamfleteEditura Signata „Tresărirea Focului”Jurnale de idei ( vol I) idem „Magnet-ferestre fulgerate, Blitzende Fenster” - poesie, proză, eseuri, ediție rom.-germană - coautori Magdalena C. Schlesak și Robert StaufferColecția Provincia Corvina „Tresărirea Focului Jurnale de idei vol IIEditura Corvin ( 500 pagini) „Cartea întâlnirilor”, ( publicistică culturală) vol I editura Polidava ( 500 pagini) „A doua carte a întâlnirilor”jurnale, eseuri
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
1973 (este vorba de un fragment din Jurnalul de la Dolhasca), iar cel mai consistent „calup” publicistic începe în 1992 și continuă, practic, până recent. Dacă este să credem și schița biografică pe care scriitorul o furnizează ca prolog al volumului, proza confesivă (sub forma unui „jurnal cifrat”) are întâietate asupra poeziei chiar și în copilărie: primul dintre genuri este încercat la 11 ani, cel de-al doilea, de-abia la 14... Împreună, proza/ eseul și publicistica alcătuiesc, prin urmare, un versant
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
care scriitorul o furnizează ca prolog al volumului, proza confesivă (sub forma unui „jurnal cifrat”) are întâietate asupra poeziei chiar și în copilărie: primul dintre genuri este încercat la 11 ani, cel de-al doilea, de-abia la 14... Împreună, proza/ eseul și publicistica alcătuiesc, prin urmare, un versant al creației lui Emil Brumaru cel puțin la fel de consistent și de semnificativ ca și poezia. Și oricât ne-ar îndemna unii să facem sociologie și teorie în loc de literatură, cred că nu explicația
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
oricât ne-ar îndemna unii să facem sociologie și teorie în loc de literatură, cred că nu explicația materială justifică perseverența cu care, după 1989, Brumaru scrie publicistică și eseu. Ci pasiunea. Circumstanțele doar favorizează exercitarea pasiunii: înainte de 1989, acest tip de proză și, respectiv, de publicistică literară erau strict prohibite. Poetul dădea deja bătălii ciclopice cu cenzura pentru salvarea liricii sale erotice, mereu suspectată de „licențiozitate” de către obtuza morală proletară. Nu își putea permite un al doilea front, mult mai aspru. Odată
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
alt poet, Murivale (aici, recrut) alege poezia Poetul, ca și soldatul. Dar lucrurile ar rămâne, liniștite, aici, dacă nu s-ar adăuga acea privire din exterior care se dovedește a fi, de fapt, foarte din interior. În ultima tranșă de proză se arată cum Murivale, cel cuprins de pioșenia profanului față de un om pe care nu l-a cunoscut, dincolo de aura lui de poet, se plimbă, la rândul lui, printre scriitori. Printre oameni care au puterea, simbolică, de-a te transforma
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
soră, ceva?”. Literatura, așadar, e făcută s-o iei personal. Împarte indiscrețiile ei controlate cu voluptate, cultivând o anume dependență de uitatul pe gaura cheii. Culmea e că Murivale se simte mai aproape de ce-a scris Nichita decât de o proză în care e vorba despre el: „Ce drept am eu să stric viața unui personaj literar, chiar schimbându-i doar numele?”. Adică nu e el acolo, ci personajul pe care-l așază fiecare cititor. Pe de altă parte, sunt jocurile
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni-se pară pline, - Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr’o ‘ncăpere ‘ngustă făcând un labirint. „Nuvela lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel înflorat din acelea vopsite cu șofran...” Nu mă gândeam, citând această frază, nemaiapucând s-o comentez, că era ultima înainte de divorț. Divorțul meu de activitatea scripturistică, vreau să zic. Cu excepția sfârșitului, tot ce urmează e scris
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
cartea deschide reflecția spre înstrăinarea și dezlipirea de lume, care se pot întîmple prin scris. Este una dintre cele mai dureroase constatări. Cititnd în Scînteia un articol de Florin Mugur cu titlul Omul de rînd, eroul de prim-plan al prozei noastre, unde este așezat alături de D. R. Popescu, Nicolae Ciobanu și Sorin Titel, prozatorul este de acord cu trimiterile făcute de comentator la momentele și schițele, ca și la nuvela Dăuă loturi de I. L. Caragiale, dar observă că „Editorul meu
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
cărțile de care are nevoie, începe să nu se mai (re)găsească pe sine, nu-și mai găsește locul în lumea scrisului, singura lume în care a înțeles să-și caute soarta. La o ședință de alegeri a secției de proză a Asociației, votează doar ca urmare a unei „rugăminți”, punînd parcă o pecete pe toate renunțările sale. Renunțarea forțată la scris este tragică. Cerneala, asociată cu sîngele scriitorului, cea care asigură existența materială a frazelor, își pierde consistența: „Tocul rezervor
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
în creația lui, se pot doar face presupuneri privind drumul pe care l-ar fi urmat. Vocația de înainte-mergător s-a văzut și după 1990, prefigurată, între altele, de rescrierea Poveștii poveștilor a lui Creangă, una din direcțiile îmbrățișate de proza noii generații — cea a limbajului dezinhibat, a curajului (și plăcerii) de a spune lucrurile pe șleau. Mi-l imaginez propunând o ficțiune minimalistă, intens corozivă, placată pe real. Ochiul său ar fi știut să extragă din bizara și multicolora lume
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
săi răstigniți lângă fiecare semafor, dar și la sine. Poetul „se ia după propriile sale urme”, dar nu ajunge niciodată la el, căci urmele sale duc întotdeauna în altă parte decât acolo unde se află poetul, duc la poezie, la proză și la scindarea de sine. Ele duc nu la Dimitrie, ci La Falsul Dimitrie, uneori nici la acesta. Întotdeauna însă, prin transfigurare, ele duc la noi. Aceasta fiindcă și noi, într-un fel sau altul, suntem Dimitrie Crudu, alteori doar
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]