8,957 matches
-
anihileze, să nimicească satele. Își va lua, de-a lungul istoriei viitoare, satul revanșa? Scriindu-și opera, Creangă pare să ne zică la fiecare pas: va veni o vreme când satul meu va fi din nou deasupra orașului. Eu sunt prozatorul satului! Nu mă interesează orașul vostru! Și, în același timp, contradicție asumată: Sunt orășean ca toți orășenii, nu m-aș mai întoarce definitiv nici în ruptul capului în Humulești! Tot în limbaj decodat, el gândește contra lui moș Luca: "Aș
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
prozei scurte optzeciste. Iarăși nu spun lucruri necunoscute. Alexandru Vlad a debutat în 1980 cu volumul Aripa grifonului (după ce, doi ani mai devreme, beneficiase de un comentariu atent semnat, în România literară, de Mircea Iorgulescu), impunându-se drept unul dintre prozatorii adevărați (și interesanți) ai generației sale. Cu atât mai important cu cât capul de afiș îl țineau atunci desantișii de la cenaclul lui Ov. S. Crohmălniceanu, textualiști sau nu. Oricum, apariția lui Alexandru Vlad n-a trecut neobservată. Radu G. Țeposu
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
părea astăzi. Dovadă stă, în ce-l privește pe Alexandru Vlad, chiar una din cele cinci bucăți ale Aripii grifonului, intitulată Grifonul.) Altă tradiție. Altă acumulare. Alt model de succes. Spun asta fiindcă, după o destul de lungă perioadă de adormire, prozatorii generației optzeci și-au reintrat în drepturi. Petru Cimpoeșu, Constantin Stan și Cristian Teodorescu sunt doar câțiva dintre cei care, în ultimii ani, au provocat adevărate explozii de entuziasm. Cu o treaptă mai jos, Ioan Groșan a reușit, cu romanul
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
însele niște edificii eminamente frumoase, iar oamenii de știință sunt naturi cu aplecare estetică, asta însemnînd nu doar că pot gusta frumosul, dar că pot să-l și producă. De pildă, pentru Italo Calvino, Galileo Galilei e cel mai mare prozator italian, la fel cum, pentru Solomon Marcus, textele matematice (nu poeziile) ale lui Dan Barbilian sunt atinse de o francă frumusețe poetică. Doar haina lor diferă - formule sau cuvinte -, dar rezultatul lor e același, și anume manifestarea spiritului. De fapt
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
Grete Tartler În discursul de laureat Nobel, Naghib Mahfuz (1911-2006) se autodenumește „fiul a două civilizații, faraonică și islamică”. Cele două volume recent traduse la Editura Humanitas Fiction ilustrează această dublă direcție. Prolificul prozator, dramaturg și ziarist, descris de Edward Said ca „incomparabil autor al Egiptului”, iar datorită proiectului său de a acoperi întreaga istorie a țării sale printr-un ciclu de câteva zeci de romane, chiar ca „Balzac al Egiptului”, și-a vădit
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
Luminița Marcu Omasă rotundă organizată de revistele „Gazeta literară” și „Tribuna”, consemnată în paginile 6 și 7 ale numărului 35, reia tema „Tinerii prozatori și critica literară”. În ciuda evenimentelor și a festivităților, o viață literară subterană pare că se desfășoară constant, neabătut, reușind să iasă la suprafață în puținele spații tipografice disponibile. Ov.S. Crohmălniceanu vorbește de pildă, cu prilejul acestei întîlniri, despre necesitatea reevaluării
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4942_a_6267]
-
89) Ultimele cuvinte ar trebui subliniate cu două linii. Pentru că, în momentul în care personajul le rostește, noi știm la fel de bine ca și ei (de nu cumva chiar mai bine decât ei) cât de fragil interior e Kosef J. Aici prozatorul, al cărui instinct de dramaturg e încă funcțional, dialoghează direct cu publicul. Ascunde o acuză, sau măcar o insinuare, îndărătul alteia. Sigur, Kosef J. se comportă servil (ori chiar mimetic, în actele lui de violență gratuită). Încuviințează fără să stea
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
Beniuc, de pildă. (Așa se deschide Exilați în amintiri.) Indulgența față de inepțiile autorului Mărului de lângă drum se poate explica, în cele din urmă, prin context. Mai greu de admis e limbajul standardizat (nici măcar de lemn) la care cei doi tineri prozatori se pretează cu dezinvoltură. Unele întrebări par pur și simplu formulate în bătaie de joc: „- Deci, ce este inspirația pentru dumneavoastră? - Cu timpul, inspirația îți vine mult mai ușor. Pentru că în momentul în care cuvintele se așază între ele în
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
îl reprezintă Ion Stratan, devenit o umbră ștearsă a ingeniosului poet din Aer cu diamante. Cel de acum (de fapt din 1993, de când datează interviul) pare făcut din citate și resentiment confuz. Cu o treaptă mai jos se situează, totuși, prozatorul Tudor Dumitru Savu. Ciudată carte, aceasta! Cel puțin în ce privește o anumită parte a generației optzeci, ea nu poate fi nici ignorată, nici creditată. Exact ca un zvon decepționant. P.S. Îi mulțumesc domnului Ioan Groșan pentru eleganța cu care înțelege să
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
credeam. Herta Müller v-a răspuns că asta era prea puțin. Eu cred că era enorm. Ceea ce ne-a ucis pe noi atunci, sub Ceaușescu, a fost prostituarea, de către majoritatea intelectualilor numiți „umaniști", a materiei prime a creației: poeții și prozatorii ucideau cuvintele construind cu ele omagii nerușinate, regizorii foloseau filmul istoric pentru a-l așeza pe Ceaușescu în descendența voievozilor, pictorii foloseau culorile și imaginile pentru a-i înfățișa pe cei doi pupând copiii patriei și primind flori de la ei
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
fișierele Bibliotecii universitare virtuale vizitate de noi se afla doar un nume românesc - George Uscătescu, iar antologia de poezie europeană, O mie de ani de poezie de Francisco Rico, nu conținea niciun poet român, dar, e drept, Cărtărescu, sau unii prozatori din noul val se găseau pe rafturile librăriilor spaniole, cea de lângă Gara de Nord, del Norte, de exemplu, dar nu e destul ca despre cultura română să se vorbească în mod curent.
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
S-ar putea ca aici să fie și o influență a istoriografiei atât de derutante a lui G. Călinescu, una structurată pe „momente" și pe „generații", dar la care găsim un capitol (din Istoria. ..sa în ed. 1941) intitulat Marii prozatori,capitol situat parcă ar fi o anexă a Junimii. Or, cei trei nu formează un grup istinctiv; de ce n-ar fi și M. Sadoveanu mare prozator? După cum nici lui Rebreanu nu i se poate refuza calificativul, încă mai puțin, după
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
dar la care găsim un capitol (din Istoria. ..sa în ed. 1941) intitulat Marii prozatori,capitol situat parcă ar fi o anexă a Junimii. Or, cei trei nu formează un grup istinctiv; de ce n-ar fi și M. Sadoveanu mare prozator? După cum nici lui Rebreanu nu i se poate refuza calificativul, încă mai puțin, după opinia mea, lui I. Agârbiceanu sau lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Ordonarea, într-o istorie literară, a scriitorilor pe „momente" și în același timp pe
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
prin afinități certe, dar nu evoluează în grup (cazul lui Șt. O. Iosif și Goga, dar chiar și al lui Agârbiceanu care a fost mai bine prizat la Viața Românească, unde activa și a făcut carieră G. Topârceanu. Gala Galaction, prozator de extracție rurală, dar din „clasa cultă", este un sămănătorist, când el s-a format mai ales pe seamă proprie, dar și sub influența lui Macedonski, asemeni prietenilor săi T. Arghezi și N.D. Cocea cu care e ușor să vezi
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
fi acceptată până și de cei mai intransigenți denigratori ai genului. Philip Davis este profesor la Universitatea din Liverpool, unde a studiat opera lui Malamud vreme de trei decenii și a scris despre ea două cărți. Atunci când, în 2002, familia prozatorului i-a oferit acces la întreaga arhivă pentru a alcătui prima lui biografie, Davis s-a documentat exhaustiv, după tipicul autorilor de gen americani, beneficiind, ca și aceștia, de o combinație de burse și subsidii (din partea universităților din Texas și
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
care-i dăduse ghes dintotdeauna și nu l-a părăsit nicicând) de a se edifica pe sine ca scriitor. Până și ilustrația cărții este subordonată interesului față de rolul formativ al operei care a dăruit Americii pe unul dintre marii ei prozatori: 14 din cele 36 de pagini de fotografii sunt rezervate fotocopiilor unor dactilograme mâzgălite de sus până jos de un Bernard Malamud în căutarea intangibilei perfecțiuni. A murit în martie 1986, la vârsta de 72 de ani. Se situa, pe
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
însuși. Deși la apariție poemul nu a întrunit sufragiile criticilor literări, copiile lui s-au răspândit repede printre reprezentant îi tinerei generații, care au înțeles mesajul lui. Dar adevă rata reabilitare a poemului se va datora grupului de poeți și prozatori cehi din a doua jumătate a secolului al 19-lea, așa-numita "generație a adepților lui Mai". Cu ocazia comemorării bicentenarului de la nașterea fondatorului poeziei cehe moderne, Uniunea Scriitorilor din Cehia, în colaborare cu alte instituții . Panteonul Literaturii Naționale, Bibliotecă
Cehia: Bicentenar Karel Hynek Mácha by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/5937_a_7262]
-
Nicolae Mareș Trecuta vară fierbinte mi-a furat parcă mintea și am uitat că prozatorul, desenatorul și întemeietorul teatrului absurdului în Polonia, Sławomir Mrożek, a împlinit, la 29 iunie, 80 de ani. Noroc cu președintele țării sale, Stanisław Komorowski, care i-a adresat, recent, felicitările de rigoare, mesaj larg popularizat în massmedia. Când oare se
Polonia: Mrożek la 80 de ani by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5938_a_7263]
-
o operă de ficțiune (romanul ~ndreptări), unde personajul complet episodic, părintele Lupu, ține un discurs de cîteva pagini în capitolul al treilea, veritabil poem în proză închinat multiplei activități maioresciene. Insignifiantă în ansamblul narațiunii, figura părintelui Lupu pare inventată de prozator doar pentru a i se pune în gură, fără nici o legătură cu restul acțiunii, un panegiric elucubrant. De acum încolo, cariera scriitorului va evolua doar pe culmi. La întoarcerea în țară, în 1906, ocupă cel mai important post din Ministerul
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
jos. Pe lîngă ticurile din primele romane, mult agravate, narațiunea începe cu o scenă complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
funcționar. Și nu oriunde, ci într-o instituție importantă a Uniunii Sovietice. Zilnic îi trec prin fața ochilor zeci de dosare. Le înregistrează și le dă mai departe. Își face treaba. De el depinde, poate, soarta unor oameni. Sărmanii oameni! Ca prozator, când dai naștere unui asemenea personaj, te poți considera norocos. Cu o condiție: să nu-ți bați joc de el. Să nu îngroși caricatura. Mai mult. Ești obligat, într-un fel, să-l iei în echipa ta. Faptul că a
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
parcurgă cu sufletul la gură și din care să aibă impresia că se face părtaș la niște secrete ascunse de când lumea? După mai multe cărți în care Umberto Eco a ales să se joace, dând satisfacție semioticianului mai degrabă decât prozatorului (Insula din ziua de ieri, Baudolino, Misterioasa flacără a reginei Loana), Cimitirul din Praga - roman publicat la finele lui 2010 și tradus aproape instantaneu și la noi - marchează fericita întoarcere la o garantată rețetă de succes. În cel mai recent
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
de ieri, Baudolino, Misterioasa flacără a reginei Loana), Cimitirul din Praga - roman publicat la finele lui 2010 și tradus aproape instantaneu și la noi - marchează fericita întoarcere la o garantată rețetă de succes. În cel mai recent roman al său, prozatorul italian reconstituie cu o extraordinară erudiție o epocă - cea a Risorgimento-ului italian și a Comunei din Paris, pe care reușește să o descrie nu cu ochi contemporan, ci intrând în pielea unor personaje aparent mărunte, dar care au schimbat
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
Și cu imaginația lui. Mai productivă decât orice reportaj. Când, în 2008, apărea primul volum (Târgul Moșilor) al acestei proiectate tetralogii (Arta de a fi păgubaș), critica era surprinsă să descopere, în discretul editor al operei lui Rebreanu, un admirabil prozator. Date fiind condițiile precare de difuzare asigurate de editură, e mare lucru că totuși cartea a reușit să ajungă la public. Acum, fără ca distribuția să se fi îmbunătățit substanțial, cel de-al doilea volum (Oameni și javre) nu mai cade
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
publice) aveau aerul că sunt justificate de situația lui de evadat dintr-o tiranie, așa că respira abia acum aerul cel mai pur al libertății. Înainte de a mi se semnala ca scriitor prin meritele sale artistice de critic și istoriograf, de prozator sau măcar de dramaturg, G. Călinescu a fost pentru mine o decepție în aceeași măsură ca și Camil Petrescu, care mă consternase însă dintr-o singură lovitură prin piesa de teatru Bălcescu, capul de serie al unui șir de erori
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]