5,478 matches
-
de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un maior în civil ședea cu fața la ușă. Alături de el se aflau alți doi indivizi împreună cu doctorul comunei. Afară, pe trepte, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci și am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv de pe țeavă, va străbate ca pe nimic cerul gurii, creierii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fura lemne și, Încolțit, a recurs la singura soluție care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe care o ținea după el ca piesă de schimb, i-a făcut țăndări pușca de trunchiul unui stejar, l-a lăsat să zacă, inconștient, În buruieni, a descărcat lemnele În curtea cui le comandase, și-a Încasat onorariul și a dispărut de la domiciliu; Icu Poștașu, În vreme ce se holba la avionul de stropit aterizat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe un șantier În marele oraș. De acolo fura cutii Întregi de capse arămii pentru Împușcat În betoane niște cuie cu filet. Le vindea copiilor și ei știau bine cum să le folosească. Cei care erau Îndemânatici Își Închipuiau singuri puști: decupau patul dintr-o scândură, fixau pe el o țeavă pe care știau exact din ce parte a combinelor s-o fure, fabricau din bucăți groase de tablă oțelită o opritoare și un cocoș ascuțit, care era mișcat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să protesteze, ca pe un tribut adus deosebitei sale vitejii care cerea și alte sacrificii În afară de falnica rănire. Ectoraș ghicise, Însă, după purtarea și gesturile ocolitoare ale vărului, că acela căpătase un fel de respingere - dacă nu chiar frică - față de pușca la care muncise cu dragoste și râvnă vreme de mai multe zile. Ieșise aproape o operă de artă. Patul era șlefuit cu grijă și rotunjit pe la colțuri; cu aparatul rusesc de pirogravat Închipuise În lemnul alb, neted și mângâios când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
baiț și puțin lac. Arma lui era, de acum, cea mai frumoasă din sat și Îi stârnise invidia chiar și lui Titel Meșteru care, după ce o privise atent și o cântărise În palme, strâmbase oarecum din nas și spusese că pușca era numai bună să se joace cu ea de-a războiul copiii de grădiniță care fac pac-pac din gură: firește, acea jucărie n-avea cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese nimic, Îi plătise lui Titel pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de temători. Ca să tragă cu pușca fără să se rănească, vărul Îl obligase pe Ectoraș să poarte echipament de protecție. De la fratele mai luminat la minte al Îngrijitorului de școală Figaro cumpăraseră câteva măști dintr-un plastic subțire, care se spărgea ușor, Înfățișând niște iepurași dințoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se Întorsese către șuvoiul de lumină, omul se speriase amarnic - era, poate și nițeluș băut - când dăduse cu ochii de arătarea cu ochelari de motociclist peste un chip de iepuroi zâmbăreț și care ținea În labele fără degete o pușcă În toată regula. Strânsese, fără să-și dea seama, hățurile În palme și scăpase lanterna aprinsă printre picioarele calului care, Înspăimântat, bătuse de câteva ori pe loc din copite și o luase la o goană turbată, mușcându-și zăbala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care o cerea se ridica - Își făcuse Directorul socoteala - la jumătate din prețul singurei mărci de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar nu uitase să strecoare, În treacăt, câteva vorbe despre pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse Înarmat pe zgubiliticul moștenitor. Directorul amânase tocmelile pentru ziua următoare, Îl condusese pe păgubit până la poartă, apoi se repezise spre casa surorii sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse Înarmat pe zgubiliticul moștenitor. Directorul amânase tocmelile pentru ziua următoare, Îl condusese pe păgubit până la poartă, apoi se repezise spre casa surorii sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să dea Îndelung așteptatele și cerutele dovezi de bărbăție În cel mai nepotrivit chip cu putință. Ectoraș Își luase bătaia cu demnitate și fără să scoată vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
demonul lăuntric să calce pe de lături. Și-l prinsese Într-o seară pe Director cum vâna iepuri la lumina farurilor unui tractor. Îi ceruse arma și, când o primise, cu greu Încercase să-și ascundă un zâmbet de Împlinire. Pușca, Întâi dusă la Județ și apoi confiscată În mod oficial, cu acte, fusese pusă, chipurile, În vânzare și achiziționată la un preț de nimic chiar de paznicul de vânătoare Ion Femeie. Mulți ani mai târziu, acesta nu-și ostoise râca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primise În schimbul ei doi litri de vin roșu, sânge de iepure. După ce frații construiseră arma, merseseră cu ea să le-o arate unor ciobani ce coborâseră cu oile tocmai de la munte, ca să le pască pe miriștile Întinse din Baltă. Încercaseră pușca pe un prăpădit de câine care abia se târa și, În urma focului tras, cotarla murise aproape pe loc, după ce mai dăduse de câteva ori din picioare. Mocanii oferiseră o sumă uriașă și fraților li se tăiase respirația, Însă, din instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar și un fluier de arbitru. Secretul bogăției lor Încetase curând să mai fie o taină: vrând să-l omoare pe un al treilea, cei doi ciobani folosiseră pușca, fuseseră prinși și spuseseră la Miliție de unde Își făcuseră rost de armă. Ancheta, Însă, Îi ocolise pe cei doi frați, care erau minori și orfani de tată. Lucrurile nu se opriseră, căci mocanii, pe Întuneric, descărcaseră arma În fața altcuiva, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Kyushu, în Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura, Arima și Ito. În ultima vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot ceea ce se aducea din Europa - arme de foc, praf de pușcă, telescopuri, doctorii și echipamente medicale, pielărie, produse împletite și vopsite, obiecte de uz zilnic. Era deosebit de entuziasmat - și chiar dornic de a le avea și el - în fața inovațiilor din medicină, din astronomie și din știința militară. Totuși, existau două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă, dar lucrau în perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri, unul dintre generalii trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ambiții tinerești. Indiferent dacă înțelegeau sau nu în profunzime ținuturile de la miazăzi, intelectualii acelei epoci manifestau interes pentru ele. Însăși esența culturii japoneze era clătinată de un val seismic al inovațiilor din străinătate, dintre care pe primul loc stătea pușca. O mare parte din ceea ce se știa despre sud era adus de misionarii din Spania și Portugalia; dar oamenii ca Soshitsu și Sotan își începuseră comerțul fără a-i aștepta pe misionari. Corăbiile lor traversau până în Correa și făceau negoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ceața era încă deasă, dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile cu acoperișuri de țigle se vedeau ușor, dar, apărate de șanțul adânc, nu erau prea simplu de escaladat. Pădurea de lănci, steaguri, puști și halebarde nu făcea decât să se unduiască înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din întreaga lor ființă, chiar și din pori și din firele de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]