3,998 matches
-
el, îi corespunde un tip de sociabilitate: comunicării tradiționale din gură-n gură îi corespunde mulțimea; comunicării moderne, care începe o dată cu ziarul, publicul. Fiecare comunicare și-a creat un tip de conducător. Presa și l-a creat pe-al său: publicistul. Mulți ar putea obiecta că e o teză mult prea îngustă. Da, așa și este, de vreme ce nu amintește nimic despre condițiile economice și sociale ale acestor relații. Pentru un spirit care se vrea exhaustiv, ideile lui Tarde par oarecum simple
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
da seama, se metamorfozează în public. Publicul este o mulțime imensă, dispersată, cu contururi nedefinite, în permanentă schimbare, și în cadrul căreia unica legătură este cea de natură pur spirituală, dată de sugestiile la distanță, operate și suferite de către și prin publiciști. Uneori se ivește un nou partid, alteori fuzionează mai multe partide. Dar de fiecare dată presa le conturează și le accentuează tot pe socoteala lor, le amplifică remaniindu-le, făcîndu-le susceptibile de dimensiuni extraordinare pe care partidele propriu-zise, partidele-mulțimi, nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comunist și mișcarea gaullistă, iar printre partidele-public, partidele radical-socialiste, democrat-creștine, uniunea pentru democrație franceză (U.D.F.) etc. În funcție de epocă, partidul socialist oscilează între cei doi poli. După Tarde, mass-media slăbește puterea partidelor militanților și ale maselor. Favorizează, în schimb, partidele publiciștilor și ale publicului. Sau, mai rău, mass-media transformă militanții în propriile sale curele de transmisie, iar masele populare în materie primă pentru diversele tipuri de public. De unde "o instabilitate puțin compatibilă cu o funcționare perfectă a parlamentarismului"312. Judecată care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cum s-a putut constata, mijloacele de comunicare sporesc în mod fabulos puterea conducătorilor, întrucît ele concentrează la un pol prestigiul iar la celălalt admirația. În același timp, creează un nou tip de conducător. Anume acela modelat de arta presei: publicistul. În afara propriilor sale haruri, orice conducător, orice om de Stat trebuie să aibă în slujba sa talentul unor jurnaliști capabili să formeze un public, să-l transforme în partid și să îi furnizeze impulsurile necesare pentru a urma un lider
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
impulsurile necesare pentru a urma un lider anume. În zilele noastre lucrurile merg oarecum de la sine, e suficient să existe o voce care "să treacă" pe la radio, o prezență care să fascineze din spatele micului ecran. Singura diferență este aceea că publicistul politic trebuie, în mod necesar, să aibă un dram de talent literar iar pe lîngă cultură, să facă și dovada unui strop de imaginație și ne vine în gînd Zola cu al său celebru J'accuse în vreme ce vedetelor politice de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în vreme ce vedetelor politice de astăzi, le este suficientă o personalitate radiofonică sau telegenică. Aceasta din urmă nu presupune nici cultură, nici har literar, nici imaginație, ci doar cîteva rudimente de artă actoricească. Dar să revenim la Tarde, care în apariția publicistului pe scena lumii citește un eveniment istoric major. Discursurile sînt înlocuite de ziare, oratorii care manipulează mulțimile de către jurnaliști care vizează un anumit public. Acesta este în ultimă instanță fenomenul consacrat și intensificat la maximum de revoluția din 1789. "Fiecare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi la originea marilor curente de opinie, de a pune în mișcare ideile sociale care, fără de ei, ar fi rămas la stadiul de simple zvonuri și himere. Așa au stat lucrurile cu socialismul și anarhismul "înainte ca o mînă de publiciști faimoși de calibrul lui Karl Marx, Kropotkin și alții să le gireze prin propria lor semnătură. După astfel de exemple e ușor de înțeles că amprenta individuală a geniului promotor e mult mai evidentă în cazul unui public decît geniul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mult cu cît tradiția nu opune nici un obstacol. Anticul era ținut la marginile cetății și era protejat de către datini. Modernul e un om liber, deci vulnerabil în fața modei năucitoare. * * * O întrebare nu poate fi evitată: în ce rezidă forța publiciștilor? Desigur, în harul lor de hipnotizatori de la distanță. Dar și în o cunoaștere atît intuitivă, cît și informată a publicului. Știu ce place și ce nu place publicului. Se pricep să îi satisfacă impudoarea anonimă și colectivă, etalînd la lumina
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mic semnal pentru a se declanșa. În consecință, a mobiliza un public împotriva unui adversar, a unui personaj, a unei idei, este cel mai sigur mijloc de te instala în fruntea lui, devenindu-i rege. Cunoscînd bine aceste lucruri, publiciștii nu se dau în lături să se joace cu astfel de sentimente; de aceea "în nici o țară și în nici o epocă apologetica nu a avut și nu are tot atîta priză la public ca defăimarea"319. În calitate de publicist, omul de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceste lucruri, publiciștii nu se dau în lături să se joace cu astfel de sentimente; de aceea "în nici o țară și în nici o epocă apologetica nu a avut și nu are tot atîta priză la public ca defăimarea"319. În calitate de publicist, omul de Stat e nevoit să cunoască și forța respectivă a opiniilor în cadrul diverselor tipuri de public cărora li se adresează. Tarde e cel dintîi care a preconizat ceea ce conoaștem astăzi sub numele de "marketing politic", luarea pulsului națiunii. "Dar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rețele și tovărășiile de tot felul care, în vremea generalului de Gaulle, munceau și mobilizau mulțimile într-un neîncetat față-către-față, le insuflau spirit gaullist într-un eficient gură-de-la-gură, devin cum bine a prezis Tarde perfect inutile. Un număr restrîns de publiciști este absolut suficient pentru a obține rezultatul scontat, pentru a face cunoscută gîndirea președintelui și pentru a-i impune voința în toată țara. Pierre Emmanuel își dă seama că nu avem de-a face aici cu o pură și simplă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
legat de ceremonial, de ritual. În mare parte, datorăm toate acestea mijloacelor de comunicare în masă. Ele conturează vise mărețe, convertesc masele fără însă a le face și să acționeze. Media cere ca un singur individ, care are harul de publicist sau de lider, să persuadeze masele, adică să le seducă. Aceste trei caractere ale sistemului nostru politic nu sînt în mod obligatoriu nemuritoare. Ele nu au nimic de-a face cu democrația parlamentară, și nici cu aceea a maselor. Pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului Începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise În Sburătorul literar, În noiembrie 1922, apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina Închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu aibă încă nevoie de feminism. Pentru cea dintâi pare prea târziu, pentru ultima, prea devreme. În estul Europei, așteptarea a fost foarte mare în privința intelectualilor publicixe "„intelectuali publici". Ei au fost constrânși de context să joace roluri multiple: cercetători, publiciști, creatori de organizații nonguvernamentale, politicieni. Lipsa unei diviziuni a muncii în acest sens a avut repercusiuni în privința evoluției tuturor domeniilor menționate, în mod special al celui politic, mult mai ușor de ocupat cu alte categorii. Este de așteptat ca următoarea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își acomodă o rochie neagră și o împodobi clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist, redactă în linii sumare necrologul lui Conțescu, urmat de o bibliografie minimă a lucrărilor. Vizitatorii nu mai intrau în dormitorul bolnavului, care zăcea inconștient, vegheat de către o singură persoană, ci se adunau în sufrageria de alături. Acolo, după ce se informau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de semnificații ascunse În banalitatea vieții. O chestiune delicată este prezența miturilor și simbolurilor În artistică eliadescă. Întrebarea se pune, inevitabil, atunci când autorul romanului este În același timp și un specialist În teoria miturilor. În anii '30, când romancierul și publicistul prevalau asupra orientalistului, Eliade militează pentru interpretarea operei literare În funcție de simbolurile și miturile ei fundamentale. Scriind despre Julian Green (În Insula lui Euthanasius), Eliade observă un număr de simboluri ce se repetă și o organizare a lor În „trepte”. Simbolurile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
clasării, de unde decurg obligații de a face sau de a nu face în legătură cu monumentele și cu viitorul lor. Monumentele sunt considerate punctual ca "statui" în afara mediului lor. Primul criteriu de selecție este apartenența la istoria sau la arta națiunii. Juriști publiciști arată că, dacă intervenția publică se interpune între proprietatea protejată și proprietarul ei și se traduce juridic prin restricția de înstrăinare a bunului individual, această operațiune nu poate fi legitimată decât în numele intereselor superioare ale națiunii. Pornind de aici, acest
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
strict, încât ministrul în funcție nu mai trebuie să-și asume responsabilități, și delegându-le, abdică de facto de la ele. Se produce astfel o veritabilă deturnare a puterii. Aceste "derive" administrative sunt denunțate de Pierre Legendre (1968), care, ca jurist publicist și instituționalist, se ridică împotriva puterii pe care și-o arogă pe nedrept administrația. Adevărată citadelă de competențe și cunoștințe, înscrise în durată, imagine a continuității statului, "birourile" își construiesc treptat și ineluctabil autonomia față de calendarul unei puteri politice schimbătoare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înțelege că pragmatismul invocat de cei care critică "fundamentalismul" principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt fundamentate pe principii. Ziariștii se vor putea inspira din claritatea și logica argumentării de care publicistul Bastiat a dat dovadă în toate scrierile sale Juriștii vor descoperi în Frédéric Bastiat un adept al dreptului natural (inspirat de John Locke, printre alții), curent poate insuficient cunoscut și apreciat din cauza tradiției noastre juridice "continentale". În zilele noastre, când
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
alegătorilor și aleșilor, la asanarea dezbaterilor publice prin combaterea și eliminarea ideilor greșite precum și la schimbarea în bine a mentalităților. Chiar și cei care pun sub semnul întrebării eminența lui Frédéric Bastiat ca teoretician economic admit că a fost un publicist de geniu. Joseph Schumpeter îl numește "cel mai strălucit jurnalist economic dintotdeauna". Pentru scopul introducerii volumului de față, care conține câteva dintre cele mai de succes scrieri ale sale pentru publicul larg, putem să ne limităm la această aserțiune. Am
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este indispensabil satisfacerii acestor nevoi. Facultățile nu sunt decât prelungirea persoanei; proprietatea nu este decât prelungirea facultăților. A separa omul de facultățile sale înseamnă să îl ucizi; a separa omul de produsul facultăților sale înseamnă tot a-l ucide. Există publiciști care se preocupă mult de a ști cum ar fi trebuit Dumnezeu să facă omul: noi însă studiem omul așa cum Dumnezeu l-a făcut; noi constatăm că el nu poate să trăiască fără să își satisfacă nevoile; că nu poate
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de literă moartă, și mai ales dacă ea stă la baza tuturor convingerilor sociale. Or, dacă este adevărat, cum s-a spus, că literatura este expresia societății, ne este permis să avem îndoieli în această privință; căci, cu siguranță, niciodată publiciștii, după ce au salutat respectuos principiul proprietății, nu au invocat mai mult intervenția legii, nu pentru a impune respectul Proprietății, ci pentru a modifica, altera, transforma, echilibra, pondera și organiza proprietatea, creditul și munca. Or, acest lucru presupune faptul că se
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
instituție socială, că este o invenție a legislatorului, o creație a legii cu alte cuvinte, că este necunoscut omului în starea de natură această idee, zic eu, s-a transmis de la romani până la noi, prin intermediul învățământului juridic, studiilor clasice, al publiciștilor secolului al XVIII-lea, al revoluționarilor din '93 și al organizatorilor moderni. Să trecem acum la consecințele celor două sisteme pe care tocmai le-am pus în opoziție, și să începem cu sistemul juriștilor. Cea dintâi consecință este de a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sau mai ales dacă ele împing înainte popoarele predestinate avanposturilor progresului și civilizației. Și ne va reduce oare ea la a vorbi despre noi înșine? Ei bine, să ne scrutăm actele. Cu siguranță, vrem desigur să admitem că acești numeroși publiciști care, în zilele noastre, vor să înăbușe în inima omului până și sentimentul interesului, care se arată atât de nemiloși față de ceea ce ei numesc individualism, a căror gură se umple fără încetare de cuvintele devotament, sacrificiu, fraternitate; vrem desigur să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bine spus, astfel de concepții par himerice și futile, dacă nu chiar puerile. Că au trezit speranțe în clasa care muncește, care suferă și nu are timp să reflecteze, acest lucru nu este surprinzător. Dar cum pot ele să rătăcească publiciști merituoși? După aspectul suferințelor care copleșesc un mare număr dintre frații noștri, acești publiciști s-au gândit că ele sunt imputabile libertății care este justiția. Ei au plecat de la această idee că sistemul libertății, al justiției exacte, fusese pus din
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]