3,620 matches
-
Filé-ul de șalău îl porționăm și crestăm puțin, presărăm sare, piper, apoi prăjim în tigaie cu ulei de măsline timp de trei minute pe o parte și trei minute pe cealaltă. Curățăm restul de citrice cu cuțitul, crestăm și scoatem pulpa fără pieliță și semințe. Aranjăm pe farfurie astfel: peștele la mijloc, pulpa de citrice în formă de raze, pe mijlocul peștelui punem coajă de lămâie fiartă în sos și într-o parte punem sosul dulce acrișor de citrice. FILÉ DE
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
prăjim în tigaie cu ulei de măsline timp de trei minute pe o parte și trei minute pe cealaltă. Curățăm restul de citrice cu cuțitul, crestăm și scoatem pulpa fără pieliță și semințe. Aranjăm pe farfurie astfel: peștele la mijloc, pulpa de citrice în formă de raze, pe mijlocul peștelui punem coajă de lămâie fiartă în sos și într-o parte punem sosul dulce acrișor de citrice. FILÉ DE ȘALĂU CU SOS DE CAPERE 6 bucăți de filé, 2 ouă, 2
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
află aici, cât sunt tineri, o viață pe măsura frumuseții lor"? "În Alger, pentru cine e tânăr și viu totul e refugiu și pretext pentru victorii: golful, soarele, roșul și albul teraselor coborând spre mare, florile și stadioanele, fetele cu pulpe fragede.171 " Philippe Labro, care și-a efectuat serviciul militar în Algeria între 1960-1962, cu siguranță n-ar fi dezmințit aceste cuvinte, el care îți amintea de acel război ca de un "amestec de oroare zilnică cu o atmosferă de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mi strici nunta (V, p. 675-676). Învinuită din nou că e isterică, Marghioala îi amintește cum a dus-o la azil spre a dobândi favorurile Didei și ale tatălui acesteia : Pentru mintea ei te bagi în păturile ei, nu pentru pulpele ei și pentru scaunul lui taică-său ? Asta merit eu (la bătrânețe, din partea ta)... să-mi râzi în nas și să mă înfunzi la nebuni ? Dar e o nebunie că eu văd nedreptatea ce mi se face ? (V, p. 676
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oamenii aceleiași epoci. Deosebirea o făcea nu ceea ce erau, dar ce reprezentau. Lascăr Catargiu nu era reacționar, după cum nici Ion Brătianu nu era revoluționar. Lascăr Catargiu era burghezul fără nimic din grandoarea și megalomania celor cari se cred ieșiți din pulpa lui Jupiter. Era un om de bun simț, deloc rău, om cu o slabă cultură, dar având vederea clară asupra lucrurilor pe care este destul să le lumineze experiența pentru ca să le poți pricepe. Era un om de treabă, destul de modern
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dintr odată dintre norii Întunecați și chiciura de pe ramurile Înghețate și din iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind zăpada și dând locului o Înfățișare de coșmar. Vână torii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cum scriu? Scriu, în cea mai mare parte, numai dimineața. Fără un firicel de alcool. Nici măcar berea nu o suport. Nici cafea. Nimic. Curat, ca la o clinică. Poate suc. Nectar de piersici, să zicem. Sau suc de portocale, cu pulpă, gros. Dacă am pus ceva pe limbă, alcool să zicem, scrisul meu rămîne deraiat, fără control. Scrisul și alcoolul se exclud. La fel fumatul. Și orice drog. Ficțiunea este un drog mai tare ca orice. Arta e un drog aproape de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de pat în care să îți pierzi trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele, i-a răspuns Mamutu’. — Ce bine-ar fi să fie mărgelele... Tocurile îi încordau ușor mușchii fragili ai pulpei și, atunci când se mai întorcea, dădeau iluzia că plutește. Acum i se putea zări și spatele drept, dezgolit, pe care dungile omo- plaților cădeau ca niște schițe de Picasso. Și un parfum puternic de flori crude de primăvară venea dinspre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sânii când se umpleau de aer. O privea ca pe un tablou. Fascinat, călătorind parcă în altă lume, cu fiecare alunecare a privirii pe corpul ei. Savurând fiecare milimetru al pielii ei brune, netede, fără nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și parfumat, ale cărui forme bine conturate, rotunde, întorceau privirile oricărui bărbat. Avea niște sâni mari, din care îți venea să muști ca dintr-o turtă dulce, iar șoldurile și pulpele ei îndrăznețe îți scoteau toate fanteziile la lumină. Cristi s-a îndrăgostit imediat de Francesca, tânăra având un adevărat aer de divă. Și nu doar de frumusețea și sen- zualitatea ei, dar și de mintea cultivată și ageră. Era fiică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Bret... M-am lipit din nou de ea, îngropându-mi fața în gâtul ei. - Bărbații căsătoriți trăiesc mai mult. - Nu există nici un studiu care să susțină superioritatea căsătoriei. M-am lăsat în genunchi până am ajuns să mă uit între pulpele ei desfăcute. I-am băgat mâna pe sub rochie, simțindu-i inelul buricului în mijlocul stomacului catifelat, bronzat. Mâna mi-a alunecat mai jos, în jurul coapselor. Mica adâncitură de la baza coloanei, chiar deasupra fundului - am masat gropița aceea foarte delicat, cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
da, cum oare?“ îmi șoptea deseori vocea întunecată din adâncul minții mele.) Pur și simplu dădeam vina pe câte o scuză inventată în timp ce zăceam în patul imens din dormitorul întunecat, cu ușa încuiată, perdelele trase, penisul moale cuibărit imobil pe pulpa mea: oboseala, stresul, romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-am camuflat rușinea, însă nu îndeajuns ca ea să nu se simtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fost întins după coborârea de pe cruce, pentru a fi uns cu ulei și îmbălsămat. Cea originală ar fi fost adusă aici în secolul al XIV-lea. Cea pe care o vedem aici sub un snop de lumânări, cam la înălțimea pulpei piciorului, este un duplicat datând de la începutul secolului al XIX-lea. Numai un obiect care a atins trupul lui Hristos este reputat demn pentru o "practică devoțională". E o convenție bisericească printre multe altele. Un cod. Este nevoie de așa ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o ai, dar și punctele slabe. încep să te doară picioarele, să-ți ardă tălpile, să simți greutatea rucsacului, să-ți concentrezi mai mult atenția asupra pericolelor drumului. Obosești, te oprești, bei puțină apă, mănânci fructe uscate, îți mai masezi pulpele picioarelor și apoi pleci mai departe. Parcă localitatea la care vrei să înnoptezi este mai departe decât credeai, îți zici că indicatoarele spun mai mulți km decât sunt în realitate, și totuși mergi mai departe. îți exerciți voința, răbdarea, ignorând
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
într- un alt „județ”. De departe, de pe dealuri, se profilează acest oraș medieval, dar mai ales modern, traversat de frumosul râu Ebro. Simt cum tălpile picioarelor încep să doară, o durere înțepătoare ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de paracetamol, după indicațiile doctoriței Tereza Dămoc. Ajung la Logroño și mă cazez
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
camino împreună cu pelerinul budist - înainte de Belorado am parte de o altă surpriză, șocantă. Privind cu atenție înainte, pe drum, observ trei pelerini dintre care unul are partea de jos a picioarelor sclipitoare. în lumina dimineții, parcă ar avea lipite pe pulpele picioarelor niște benzi reflectorizante. Mă apropii, dar mă opresc brusc, șocat. Bărbatul aceasta nu are picioare, ci proteze iar jos, adidași. înalt, puternic, cu un rucsac mare pe umeri, mergea hotarât, ferm pe protezele lui. Rămân în spatele lui, mut de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
el cu handicap. Este a patra oară că parcurge drumul spre Santiago, mereu din alt punct. îl întreb care-i motivul și-mi răspunde emoționat ,,Pentru Xavier, pe care îl port în inimă 75 mereu”. îmi arată apoi piciorul. Pe pulpă are tatuat numele băiatului. Vorbește mult, despre multe, dar am observat cu ușurință faptul că pe acest drum îl poartă o dragoste nemărginită pentru băiatul lui care a plecat din această lume dar care îi mână pașii pe drumul spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
gura nevesti mii, care vrea să mă vadă neapărat licențiat În Litere, căci altfel nu mă prin deați pe-aci! Cum să nu-ți fie lehamite de această facultate unde un pro fesor obscur de liceu, băgăcios ca musca Între pulpele calului și care, de aceea, avea să facă carieră universitară Împletită cu alte multe chilipiruri pe de lături, obținute sub toate regimurile (cel mai chilipirgiu individ din istoria nu numai a artelor, dar mai ales din cea a moravurilor acestui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tot tră geau la dans, fără să bănuiască măcar că stând așa, picior peste picior, mi-ascundeam, pe cât puteam, mândrețele mele de reliefuri - cântate și de Walt Whitman - din cale-afară de proeminente pe pantalonii mei de dril cam prea strânși pe pulpele mele de adolescent. A doua zi, duminică, ducându-mă la biserică, mă tot miram față de poporeni, ca un prost de târgoveț ce eram, că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai de care și ca din povești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia trădându-și, rar de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună sau rea, Înspre sexul vrăjmaș (căruia m-am afiorisit cam prea din cale afară) s-a anunțat timpuriu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Baudelaire și Rollinat. și nici că am mai Întâlnit după aceea asemenea exemplare din prea bogata floră feminină, fru musețea femeilor ascultând, cu vremea, de gustul impus prin literatură, plastică, sport și moda masculină, care celebrau acum rotunjimea sânilor, a pulpelor și a coapselor, pline de făgăduieli Încurajatoare și mai pe pofta maturității noastre și chiar până mai dincolo de ea. Cu evoluția, așadar, a acestor specii curioase și greu de Îm pă cat care se numesc bărbați și femei, am evoluat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
degenerat În simplă prietenie, doamna directoare pensionară și-a ridicat fustele ușoare până la nasul memorialistului și moralistului, ca să-mi arate mândrețea de altădată a trupului ei de statuie care nu are nimic de ascuns și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți ca două cupe și cu sfârcurile tari ca aluna, rotunjimile ei pietroase oricum le-ai privi și pipăi de aproape; și, ce mai Încoace, Încolo, aceleași abandonuri ale ei totale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu pulpele și talia Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din mai știu eu ce antice predispoziții de un gust sau de o esență aticistă. Așa mi-a ieșit Înainte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]