2,617 matches
-
dar nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru un moment, prin schimbarea unui semn de punctuație, dilema care, de fapt, Îl omorîse pe Hamlet. Care e Întrebarea? Interogarea interogației, un fel de reducere la absurd a oricărei probleme existențiale. Uneori o urca pe șaua din spate pe Ingrid; cînd aceasta era plecată cu avioanele ei, se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adevărul? Și Mioara fugi din carte. Să te arunci în gol, fascinat de gol, pe care îl vezi ca pe un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a ne cunoaște intimitatea până în măduva sufletului, de a ne dirija ca pe niște marionete, de a ne ciopli viața după chipul și asemănarea lor, așa cum odată eu și Gustav, care știa să citească într-un text dramatic subtila pauză, punctuația cu sens, gândul dintre cuvinte, ne călătorirăm într-o seară în spatele existenței acestora înainte de începerea ei, undeva între Baldovinești și Vădeni, pe câmp, unde asistarăm la facerea acestor iluștri magiștri din lemnul plopilor rupți de ploile diluviene care abundau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casa mea. în realitate e mult mai slab, dar atunci când îl imprimi pe bandă, vuiește, ca un torent al lui Doré. Când tot ce am de spus va fi gata și se va transforma în carte, atunci și semnele de punctuație vor fi puse la locul lor, literele mari se vor deosebi de cele mici, ce-i de prisos va fi îndepărtat și acolo unde va fi necesar, vor începe noi capitole. Toți cei care mi-au citit de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
efectele. Vrei să spui, am zis, că întotdeauna ceea ce e scris este mai evident și mai clar? Da, mi-a răspuns ea. Scrisul reproduce realitatea însăși. Dacă vrei să știi adevărul întreg, atunci trebuie să înveți alfabetul și semnele de punctuație. Dar omul trebuie să știe adevărul întreg? am întrebat. Noi vrem ca totul să meargă bine pentru tine, a zis mama. Să reușești în viață. Fără adevăr nu poți să fii niciodată fericit. Uită-te la tatăl tău! Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
griji și împăcat cu traiul lui. Fuma pipă de două ori pe zi. Prin urmare, capul lui fusese drenat de litere prin congelare. Ca profesor, predase limba și literatura suedeză. Limba suedeză scrisă se evaporase și dispăruse. Nici semnele de punctuație nu rămăseseră. Dar bunicul păstrase literatura. Nici un îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
citească. Fără s-o înțeleg atunci, în clipa aceea am început de fapt cartea mea despre Biblia lui Doré. în artă și în literatură, spunea Strittmatter, omul se arată așa cum este el de fapt. Cu fiecare cuvânt și semn de punctuație și cu fiecare pată de culoare ori linie, se realizează pe sine însuși. Cuvântul și imaginea afirmă ființa lui interioară. în artă el depune mărturie despre ceea ce este ca făptură umană. Opera pe care o creează îl depășește, se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-și păstreze actualitatea. Tradiția corespondențelor la ziar va continua să trăiască aici, în Avabäck, în primul rând prin mine personal, dar și mai departe, prin fiul meu, mai arăt eu. El știe de pe acum să scrie literele și semnele de punctuație și face în fiecare zi exerciții, în felul lui copilăresc, la vechea mea mașină de scris. Vreau să-l recomand călduros. E foarte frumos ceea ce scrii tu despre tradiție, i-am spus eu. De la poetul german Strittmatter eu am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
privind procedura încheierii păcii - stabilită cu vreo cincizeci de ani în urmă de către ambele părți - prevede că orice modificare într-un tratat acceptat și semnat este exclusă. Nu mai poate fi adăugat ori anulat nici un cuvânt, literă sau semn de punctuație. Totul trebuie gândit înainte. Există un Consiliu al Cavalerilor și un Sfat al Bătrânilor, organisme ce reprezintă ambele combatante, deosebirile de sistem dintre cetățile noastre fiind minime. Bătrânii sunt - la rândul lor - foști cavaleri, așa că, de fapt, toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-a întristat. Știa că o vei întâlni. Iar dacă nu vei izbuti, vei scrie o poveste. Întâlnirea voastră va fi inevitabilă. Te vei apropia de EA rând de rând, literă cu literă. Pentru a evita barierele, vei renunța la punctuație. Vei concepe o ideogramă. Câteva. Totul va fi cuprins într-un singur rând. Ermetic. În care să nu mai pătrundă nimeni; din care să nu mai puteți ieși, să vă prefaceți într-un basm. Lucrurile nu stau prea rău: Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
România literară, Lettre internationale și Tabu. Mulțumiri tuturor. Cu mult drag mulțumesc celor două Ioane care mi-au citit cartea cu creionul în mână și care, spre rușinea mea, mi-au găsit destule abateri de la regu lile ortografice, ortoepice, de punctuație și chiar de circulație (în povestea în care se umblă cu volanul pe dreapta)... Last but not least, mulțumesc Editurii Huma nitas pentru cecul în alb cu care mă creditează în continuare.
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nota nimic În carnețelul lui de turnător; dacă i-l va găsi cineva și Îl va lua la rost? Pentru că nu cunoștea stilul indirect În redactarea notelor informative, scria cum Îi venea la gură, precum anticii Înaintea inventării semnelor de punctuație - și cu toții știm că În Antichitate se citea În gura mare, altminteri nu aveai cum să deosebești frazele, ideile, iar din suluri curgea un text incontinent, un râu de cuvinte prin care trebuia să știi să Înoți. Însă el, Căreală
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pictura cubistă (al cărei teoretician și susținător pasionat a fost, după cum se știe, chiar poetul francez): „...domnul Apollinaire are talent. La el, groaza de banal se evidențiază mai mult ca la oricine - și a vrut să fie original chiar în punctuație, pe care a suprimat-o cu totul și în portretul său de la începutul volumului, care e de un pictor cubist, Pablo Picasso. Sînt sigur că nimeni n-ar putea înțelege ceva din acest desen, nici chiar d. Apollinaire, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inovatori”? Probabil va fi fiind vorba de unele scrieri ale lui Ion Minulescu și Adrian Maniu; în 1914, cel din urmă își intitula - ostentativ - un poem „Primăvară futuristă“... Însă elementele anarhice ale poeticii futuriste (abolirea sintaxei, cuvintele în libertate, dispariția punctuației, experimentele tipografice ș.cl.) lipsesc aproape cu desăvîrșire în textele românești din epocă. Remarcînd în treacăt difuzarea largă - inclusiv în provincie - a ideilor marinettiste, autorul articolului sus-amintit face cîteva precizări importante privind epicentrul lor informal din România - Terasa Oteteleșanu: „cugetători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exaltate, nu însă fără un bemol de final recomandînd cumințirea, întoarcerea la tradiție: „Cu versuri din acestea - și poemul tot abundă (...) Ulise al dlui Voronca va scăpa cu siguranță de tentațiile modelor actuale (dintre cari lipsa de capitale și a punctuației, atenuate chiar la francezi, nu sînt dintre cele mai ambarasante). Legat de catarg și astupîndu-și urechile, surd la sirenele amăgitoare, va debarca cu bine în Itaca de totdeauna a poeziei” (ibid., p. 167). Comentariile despre următoarele două volume (Brățara nopților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În Istoria... lui I. Negoițescu, referinței la solarul La Bruyére îi este preferată însă apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o Întâlnesc, s-o iubesc, s-o pierd. În inocența prostiei mele, credeam că scrisesem ceva frumos și minunat. În timp ce o duceam acasă, Încă nescrisă, dar completă, de vreme ce până și semnele de punctuație erau Întipărite În mintea mea ca urma lăsată de o pernă pe carnea unui om care a dormit cu capul pe ea, nu mă Îndoiam că mama va Întâmpina realizarea mea cu lacrimi de bucurie și mândrie. Nu-mi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
așteptăm? a spus ea, smulgându-se din brațele mele și luând-o Înapoi, spre scările deasupra cărora se afla trapa. „Câtă nerecunoștință!“ mi-am zis. Afară, cât vedeai cu ochii, de jur-Împrejur, totul era alb. Noi eram singurele semne de punctuație În acel deșert strălucitor. Tot orașul, cu clădirile sale Înalte, cu mașinile, străzile și intersecțiile gălăgioase, cu furnicarul de oameni și de clone, dispăruse la o simplă apăsare de tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de la englezescul / go - mergi du-te / și / don’t - nu face...), abolirea majorității normelor ortografiei (voi renunța / la majuscule deoarece / de aici încolo orice cuvânt ar trebui săl scriu cu majusculă de important ce mi se pare totul) și ale punctuației, cumulul de imagini, senzații, emoții, suprapuse adesea, din care se compune lumea etc. Astfel, un pocnet din degete care duce cu gândul la Arhimede, imaginea unei prostituate în miez de noapte fumând la un colț de stradă, iluzionistul plecând spre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
situându-l deasupra curentului. O observație însă, care se impune de la început, este că Daniel Corbu se abate oarecum de la acest curent, la nivel formal, fiindcă, încă din titlu și apoi de-a lungul volumului, respectă normele ortografiei și ale punctuației, aspect deloc de neglijat într-un text, literar sau neliterar, neaplicarea acestora sporind ambiguitatea, mergând chiar până la obscuritate. Mărturisindu-și, în cuvintele care prefațează volumul, crezul artistic, Daniel Corbu subliniază că Poezia face parte din iluzia universală. Ea e imensa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
intruziuni tulburătoare, cu atât mai mult cu cât majoritatea cuvintelor sunt scrise cu inițială mică, având drepturi egale la judecata tuturor, iar, la acest aspect, se adaugă faptul că niciunul dintre finalurile textelor nu e marcat de vreun semn de punctuație: lucrez ca un sclav în românia / zi de zi construiesc / fiecare pagină scrisă e bornă kilometrică. / zi de zi sunt invadat de europa / oră cu oră pierd betonândumi versurile / înălțând baricade în propriul sânge. Este un volum manifest, în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unor abateri de la normele limbii literare (de pildă: Mătasea stării care n-o zdrențuie nici vântul... ori forma „apocastază” sau: Cei ce trăiesc prea-arderi ai mortului trecut / își plăsmuie din spaime inoculata Vină... etc.), la care se adaugă inconsecvența utilizării punctuației, fapt, de asemenea, supărător, care e în defavoarea acestui volum de versuri, altfel, așa cum am arătat, moment notabil în contextul literaturii române actuale. Ovidiu Genaru: Jurnalul seducătorului De la începutul volumului Jurnalul seducătorului - apărut în 2011, la Editura Tipo Moldova, Iași, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încadrabil în postmodernism, chiar dacă artistul se revendică sau nu de acolo, fiindcă aduce în poezia sa o mulțime de argumente care o pot situa în acest areal, destul de larg nu numai în literatura noastră. În vers liber, evitând adesea orice punctuație, uneori cu elemente de metapoem (de absint o să mai auzi probabil și în alte texte), cu ecouri dinspre creația lui M. Sorescu, a lui N. Stănescu sau a lui I. Barbu, ca să ne referim doar la câțiva posibili mentori într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecând Gol prin lume (în plină criză), îi înregistrează disfuncțiile: în stradă / pe stradă, în plină criză, / chiar și după criză. Unda de tristețe lucidă care străbate întregul volum, pornind de la imperfecțiunile existenței, e omniprezentă, ca în Fișe plastice (fără punctuație), unde, iarăși - au spus-o mulți, nu puteau să n-o reia și postmoderniștii - se demonstrează că nimic nu e nou, iar creatorul de frumos e silit să observe că poziția artei e ingrată, multe dintre realizările ei ajungând adesea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orice fel și-n orice sens, fără vreo regulă și, poate, fără vreo noimă: regele e trist și moare / mereu moare / regele e trist dar trăiește / mereu trăiește / și nebunul / nebunii / fug în altă curte / fug în alte curți. Absența punctuației, deja amintită, semnalată de poet în subtitlul mai multor poeme (fără punctuație) subliniază ideea că el nu face decât să decupeze eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și să le aducă - spre contemplare, meditație sau, măcar, conștientizare - cititorului. Iar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]