5,860 matches
-
pe ce conta dacă bărbatul își ia nasul la purtare și trebuie să pleci brusc.“ Așa am făcut întotdeauna de-atunci. — Chiar și când ieși cu tata în oraș? întrebă Sophie rânjind. Mi-l și închipui luându-și nasul la purtare, iar pe tine luând autobuzul 29 spre casă. — Nu-ți bate joc de mine, domnișoară. La cum te îmbraci, nu ți-ar strica o bancnotă de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi dat iar totul peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria de pluș. — Cursuri de bună purtare! Wild Rover se năpusti spre ușa din spate și se strecură cu greu prin gaura pentru pisici, rămasă de la proprietarul dinainte. — Face progrese, nu-i așa? întrebă Jack. Ben, cu Wild Rover în brațe, se întoarse în sfârșit în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din acele canapele atât de moi, încât te cufundai cu totul în ea și nu te puteai ridica fără ajutorul cuiva sau fără un troliu. — Mă duc să-ți aduc un pahar cu apă. Lui Fran îi veni să plângă. Purtarea lui grijulie, tipică profesiei, două treimi compasiune și o treime „poți-să-mi-spui-orice-sunt-medic“, era aproape irezistibilă. Mai rău, dintr-un instinct venit din negurile istoriei, adăugase o nouă notă: dorința de protecție patriarhală. Se purta deodată de parcă ea ar fi fost asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spunem meseviști, de la „muncă silnică pe viață“. Suntem iar în eroare. Nu depun nici o muncă. Au eticheta de viețași. Nici aici nu avem dreptate. După 20 de ani de zăcere în pușcărie, legea le dă o comisie de analiză a purtării lor. Comisia le poate da drumul. Se întorc printre noi. Vom crede că ei, închiși după trei-patru rânduri de gratii, se sufocă. Se descurcă pe metru pătrat de cușcă mai bine decât mulți dintre noi pe hectare. Putem fi înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tată muncitor forestier și mama - acasă. Dacă nu semănam perfect cu taică-miu, spuneam că de pe cine știe unde sunt luat sau ne-o încurcat la maternitate. Nu m-au făcut din prima pionier. Aveam 10 la învățătură și 5,6 la purtare. Spărgeam geamuri din senin. Băteam copiii. (Tușește și râde.) Profesorii - când am terminat opt clase - mi-au sfătuit părinții să-l dea acolo, la Piatra, la liceu. Și io am spus: „Nu, mă duc“. Ca să scap de teroarea aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o redacta, spre traducere și publicare într-un viitor unu. Ceea ce n-am făcut. Acel material se află și astăzi în arhiva mea. Nepublicîndu-l, a prevalat părerea lui Roll, noi, de pe pozițiile suprarealismului, depășisem constructivismul și expresionismul Sturm-ului. Cred că purtarea noastră a fost cam șolticărească și a supărat pe corifeul avangărzii germane” (op. cit., p. 289). M.H. Maxy, redactor al Contimporanului pînă la ruptura din 1925, a expus în 1922 la Berlin, sub egida grupului Sturm al lui Walden, prezență semnalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clipă, apăruseră alți doi amatori, iar noi ne-am trezit prinși Într-un război al ofertelor, pe care nu ni-l permiteam. În cele din urmă, Dan avusese o discuție cu vînzătorul și-i reproșase că nu proceda corect, că purtarea sa era inacceptabilă, că ne Înțeleseserăm deja asupra prețului și a tranzacției și că un gentleman s-ar ține de cuvînt, cu accent pe gentleman. Acesta este unul din lucrurile pe care le iubesc la el, anume simțul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
supusă. Se ridică În tăcere și vine după mine Înăuntru. — Pot să intru? Ușa se deschide Încetișor și intră Linda. Am dinții Încleștați și sînt sigură că În seara asta Îi voi spune ce simt și motivul pentru care găsesc purtarea ei dezgustătoare. Îi voi spune că știu exact care-i este jocul, că face asta doar pentru că-i place să-i controleze pe cei din jur, și că nu voi mai tolera așa ceva. Furia mea nu poate fi calmată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să procedez În legătură lu Lisa, recunoaște Trish În vreme ce Împingem cărucioarele prin parc. — Ce-i cu ea? mîrÎi eu. Nu putem pur și simplu să o Îndepărtăm, spune Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă bună și nu poți să o judeci doar pentru că a făcut o greșeală. — Greșeală? Mă opresc locului și mă uit la ea, Înspăimîntată de-a binelea. — Greșeală? Asta numești tu greșeală? — OK, e mai serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-am spus: - Sunt robul tău, măreață mamă de războinici. Mi-a răspuns cu blândețe și curtenitor, atingându-mă pe cap cu mâna: - Ești ca și fiul nostru. Părtaș al bunelor purtări în acest loc. N-am putut să mă uit mai atent la celelalte femei, nici măcar la cele căsătorite, fiindcă n-aveam împuternicirea respectivă și nici nu eram rudă cu ele. Dacă aș fi făcut-o, aș fi adus jignire părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin mai înalt și nu atât de oacheș, ai fi putut trece drept longobard. Ducele Kakko îți trimite salutul său personal și m-a însărcinat să-ți spun că va fi bucuros să te revadă și că e mândru de purtările tale. Am făcut pe modestul. - N-am făcut decât ce mi s-a poruncit. Mai bine spune-mi, tu ce crezi despre afacerea asta? M-a bătut prietenește pe umăr mi-a spus cu un aer grav: - Ne străduim ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înmiresmate cu verbină, tei și trandafiri. După cum mă așteptam, Kakko a renunțat la orice ceremonial obișnuit în asemenea ocazii. S-a repezit asupra unchilor, îmbrățișându-i și stârnind bombănitul reprobator al lui Faroald și afectuosul reproș al Hermelindei: - Bunele tale purtări lasă de dorit, ca și la taică-tău. Trecând la Rotari, l-a luat de umeri, l-a privit în ochi și i-a spus: - Vere, ești mai frumos decât Apollo și aduci cu un tânăr Hercule. Luptătorii de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am lămurit cine mă trimitea și, odată primiți în casa lui, i-am înmânat scrisoarea menită tatălui său. A citit cu atenție, dar încă neîncrezător. Doar după ce am spus în ebraică scurta frază învățată de la rabinul Yehudah, și-a arătat purtarea și dăruirea rezervate prietenilor. I-am spus pe șleau ce căutam, și el s-a arătat dispus să cerceteze chiar în seara aceea. S-a scuzat că nu putea să ne găzduiască din pricina iscoadelor și ne-a recomandat un han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca un mânz primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
frica molipsirii. Atenția lui Rotari s-a concentrat atunci asupra Gailei. Rămăsese neclintită în hotărârea ei de a nu se-ntoarce la Pavia, dar mă silea totuși să-i spun totul despre soțul ei. Iar atunci când se vedea cu el, purtarea rebelă a fiului le ocupa cea mai mare parte a timpului. Într-o zi însă mi-a pus o întrebare la care nu mă așteptam: - Rotari a mai vorbit cu tine despre maică-mea? - Nu, niciodată. - Stiliano, știi ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu ești departe de purtările acelor călugări. Răspunsul trebuia să fie unul singur: Marciano făcea ceva cu vița lângă care se afla. Astfel nu secvența temporală sau poziția ta față de un eveniment îți va înrâuri judecata, ci esența. Așa că e cazul să nu mai încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochii mei au văzut realitatea sau ceea ce cugetul meu dorea să vadă, dar mi s-a părut și mai frumoasă decât o lăsasem. Cu toate astea, trăsăturile ei perfecte erau eterice, transfigurate; gesturile ei, potolite și calme, aveau ceva solemn. Purtarea ei era cea a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mai protestăm. Asta a durat preț de trei zile, și doar atunci când regina a căzut la pat, neputând să se mai țină pe picioare de slăbită ce era, am avut acordul lui Rotari să trimit o lectică după Amos. Purtarea lui a amintit de cea a lui Iisus față de neguțătorii de la templu; a pus pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doi medici tineri care încercau să învețe de la el arta vindecării. Într-o zi a venit un rabin supărat foc că Amos era ținut ostatic, dar a plecat precum un câine cu coada-ntre picioare. Regele l-a mustrat pentru purtările poporului său. - Sunteți mai curând dedați afacerilor și strângerii de aur decât păstrării cunoștințelor voastre, încât știința voastră riscă să moară odată cu voi. De-acum înainte n-o să faceți doar legământ de credință față de rege, nu va fi de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să forțăm ușa bisericii; ne-am dus direct la criptă și am scos trupul lui Rotari și al Gailei, de-acum uscate precum lemnul vechi. Ajutoarele noastre și-au amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu adormeam, visându-mă deja pe tărâmuri ce basmele prevesteau. Mama este ființa cea mai iubită, cea mai îndrăgită. Nu cred că voi putea să îi mulțumesc îndeajuns pentru grija purtată. Te iubesc - e prea puțin pentru o mamă, pentru purtarea de grijă, dragostea și sacrificiile ei. Ție îți datorez totul, scumpă mamă: faptul că exist, că sunt ceea ce sunt și că voi deveni un om integru, onest, pregătit pentru viață și provocările ei. Te iubesc, cum nici nu îți imaginezi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la închisoare pentru o săptămână sau mai mult. Cei care turnau berea, cei care aduceau vinul, meșteșugarii de sandale, chiar și căpitanii din gardă au fost trimiși să tânjească în închisoare și acolo dădeau peste Stick. Toată lumea era impresionată de purtarea lui princiară și de abilitatea lui de a vedea viitorul și de a tălmăci visele. I-a spus unui biet bețiv că nu va mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trebuie doar să fii puțin drăguț cu ele, e destul. Am Început să sper din nou. În cele două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui iunie. Când se Întorcea În bancă, Îi vedeam poponețul mulat În ginși. Îmi plăcea atât de mult, că am renunțat să mă mai duc la târfe. Îmi imaginam sexul meu răsfirându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l Încântau delictele minore și nonconformismele. Sub fațada preferințelor lui, Încolțeau Întotdeauna idei. De astă dată ideea era că o purtare uniform adecvată e un semn rău. Mai mult, Ravelstein Însuși avea o slăbiciune pentru bunătăți - pe care le numea friandise. Când se Întorcea acasă de la universitate, obișnuia să se oprească la o băcănie și să cumpere o pungă de acadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]