2,405 matches
-
nimeni, răspunse. Dar acum o lună au dispărut patru fete, într-o noapte, si de atunci nu mai știm nimic de ele. Clatină din cap, ca pentru a îndepărta o idee. Am ajuns să credem că le-ar fi putut râpi cineva, dar n-am văzut nici o navă. — Nici noi, observă Miti Matái. Totuși, ne-au surprins, dintr-odată, pe la miezul nopții. Bătrânul cugeta din nou îndelung, păru să se convingă de sinceritatea noilor sosiți și sfârși prin a face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care privesc mereu stelele, insă numele ei adevărat este Rapa-Nui1, sau Marea Râpă, deoarece seamănă foarte mult cu o insulă mai mică, numită Râpă, din arhipelagul Tubuai, de unde se pare că au venit primii ei locuitori. —Și cum sunt? — La fel ca noi, doar că trăiesc cu teamă constantă a invaziilor dușmane, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care privesc mereu stelele, insă numele ei adevărat este Rapa-Nui1, sau Marea Râpă, deoarece seamănă foarte mult cu o insulă mai mică, numită Râpă, din arhipelagul Tubuai, de unde se pare că au venit primii ei locuitori. —Și cum sunt? — La fel ca noi, doar că trăiesc cu teamă constantă a invaziilor dușmane, si de aceea au ridicat statui uriașe de piatră de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conta pe factorul surpriză. O să ne aștepte la fiecare colț al drumului și-o să ne doboare unul câte unul. Avea dreptate, căci, desi insula nu era foarte mare - vreo douăzeci de kilometri lungime pe doisprezece lățime -, avea o mulțime de râpe, peșteri, golfuri și păduri dese, care ofereau tot atâtea adăposturi sigure pentru un număr foarte însemnat de luptători de gherilă. Se aflau așadar în situația paradoxala de a se fi transformat în temnicerii unui întreg popor și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce-ncerci să-i explici. Pentru tine este ca și cum ai merge pe cărările din Bora Bora. Dar unuia care n-a pus niciodată piciorul pe insula degeaba i-ai spune că în spatele atelierului lui Tevé Salmón o să dea peste o râpă, care o să-l conducă până la plantația de pandanús a familiei Tefaatáu și că, la cinci minute de mers de aici, se găsește casa lui Hiro Tavaeárii. Nu-i atât de simplu. Vorbim aici de mii de stele, care se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rahat și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu e nimic de făcut! — Nu sunt de acord. Cred, dimpotrivă, că mai sunt multe de făcut, spuse preotul. Dar, dacă noi, cei care ne-am dat seama de problemă, ne spălăm pe mâini, lumea se va duce inevitabil de râpă. — Ce propuneți ca să împiedicăm acest lucru? — Încă nu știu. Dar, ceva... Șoselele, fabricile, panourile publicitare și cloacele n-au dreptul să năpădească totul. Trebuie să existe locuri care să le fie interzise pentru totdeauna. Dacă specia umană se împarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fel, de la o generație la alta, de la un an la altul... Fiecare cu vremea lui. Deși îmi pare că este o vreme perpetuă... perpetuum mobile... Că tot era vorba de telefoane mobile. Celulare. Ah, celularele... Ei, învățămîntul se duce de rîpă în țara asta... și grevele nu rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă ar reuși să însemne ceva pentru întreaga lume
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la ședințele de partid. Avea vaga impresie că acele locuri tăinuite îi aparțin de drept și ar fi fost foarte supărat dacă cineva le-ar fi descoperit. Torenți proaspeți au săpat rîpe noi și drumul a devenit mai greu. Moș Bulgaru nu se gîndea decît că-i va fi greu la întoarcere, cu sacul plin de ciuperci. În pădure, soarele pătrundea greoi și o umbră deasă întuneca puțin drumul moșului. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ciuperci multe. Într-o poiană, un cal paște liniștit pe lîngă o căruță. Privind atent, moșul observă patru saci plini să crape, puși în căruță. Voi sînteți bandiții! Las' că vă învăț minte! Cu mare viteză, cară sacii într-o rîpă și acoperă totul cu frunze și pămînt. Cu un sac în spate se îndreaptă spre sat. Noaptea cară și restul sacilor, care apoi au luat drumul spre piețele ieșene. Le-am arătat eu, bandiților! După cîteva luni, povestea sătenilor pățania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mahala și, din acest motiv, mă fac arici. Stimată doamnă, n-am tratat pe nimeni, niciodată, așa cum ziceți dumneavoastră. Am primit în audiență pe absolut oricine, cu respect și înțelegere. Femeia fentează răspunsul și continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și în scurt timp camioane enorme au început să care cenușa la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a fost cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a fost cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un aviz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
animalul puternic Îl ajută pe semenul lui neputincios să alerge și să i-o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și probabil că te-am ucis și pe tine. De ce am făcut-o? De ce să fac asta? Cred că eram convins că o pot salva. Ce prost am fost! Am fost un prost și acum totul s-a dus de râpă. Asta e singura bucată din Fragmentul acvariului care mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
niște intelectuali ca noi pot fi oameni Într-adevăr liberi, dezbărați de convenții, de patriotism, de orice sentimentalism... Nu avem ceea ce se cheamă interese speciale. Adică, nu sîntem acționari ai vreunei societăți și puțin ne pasă dacă se duce de rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu pluralul? — Uite de ce, zise schilodul: pentru că nimic nu dovedește că ai fi participat activ. Iar noi, firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine servitoarea cu vreun teanc de fețe de pernă, și atunci clișeul se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă. S-ar putea să găsești vreun indiciu. În orice caz, nu există nici o rezistență din partea cenzorului freudian. — Azi-dimineață, stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totdeauna ce-ți poruncește doctorul Forester? — E un medic eminent, Digby! Nu poți să-ți dai seama... creierul e un mecanism dintre cele mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În tăcere pe lîngă Rowe, fără să-l privească, și merse mai departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat, iar căsnicia noastră s-a dus și ea de râpă. I-am distrus viața. Lucrul ăsta n-am să-l uit niciodată: i-am distrus viața acestei femei. Mai ai vin? Michel se duse să caute o sticlă În bucătărie. Situația era destul de neobișnuită; știa că Bruno consultase un psihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fac mare aș vrea să devin o buna doctoriță, pentru că doctorii îi ajută pe oameni să devină sănătoși. Acestea sunt câteva dintre trăsăturile mele, însă dacă vreți să mai aflați câte ceva despre mine, vă aștept la casa mea, din Strada Râpei, nr. 12A, Iași. Mă numesc LauraEugenia Juncu și am 10 ani și jumătate. Învăț la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Părinții îmi zic Eugenica, iar unii colegi îmi spun Jenica. Aproape nimeni nu-mi spune Laura. Sunt o fată nu prea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să învețe carte. Aneta Gărgăun ne trimitea să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tare de băut, ortodoxul nu are decât țuică, bună și aia, ies cu ea pe balcon. Fumez, scuip de la etaj, Îmi vine să plâng, acum chiar că-mi vine să plâng. Mă pregătisem atât de bine, totul se dusese de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL JOACĂ ÎN SFÎRȘIT TEATRU Se vedea treaba că ăsta era destinul meu: să fiu părăsit de femei În mod inexplicabil. Sau mai bine zis fără nici o explicație. Vrăjitoarea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Începu să horcăie de furie, amestecând cuvintele din minte cu vorbe azvârlite pe gură, precum scuipatul. Când ai mai pomenit tu să te duci la vânătoare pe poteci bătute? De când am apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]