2,310 matches
-
Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Carolina Ilica); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica), Povestea lui Târpe răbdătorul..., București, 1991; Poeții romantici georgieni, pref. Marcel Petrișor, București, 1985; Petre Andreevski, Deniția. Laude și plângeri, București, 1985; Tașko Gheorghievski, Sămânța neagră, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Calul roșu, București, 1997; Petar Boșkovski, Așternutul de spini, Cluj-Napoca, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
sorții oamenilor. Dintotdeauna am crezut că Dumnezeu s-a distrat făcând pe magicianul, chiar și atunci când, întrupat în Cristos, a coborât pe pământ. Sanctitate, toate lucrurile au un foc al lor și o viață a lor; dacă o ființă ascultă răbdătoare, la un moment dat, își dă seama că aude glasuri și, dacă se lasă călăuzit de ele, se va trezi în mijlocul unor adevăruri necunoscute și va avea revelația lor. Îți mulțumesc că mi-ai iertat păcatele cele de voie și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor într-un Dumnezeu, pe care îl credeau permanent prezent în conștiințele lor. Soldații creștini nu-și ascundeau sentimentele antimilitariste, pentru că, deși luptau pentru a rămâne fideli jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceasta prin gestul rapid, perfect controlat, devenit spontan, pe baza unui exercițiu îndelungat de concentrare și disciplină riguroasă. La chinezi este impresionantă disciplina mâinii, rod al unui exercițiu neîntrerupt de mânuire a pensulei și a tușului, care prin numeroase și răbdătoare încercări și tatonări ajunge la maximum de expresivitate, adică la desăvârșire. Fiecare semn este o aventură a gestului pentru cei care îl realizează. Înăuntrul semnului, nici o trăsătură nu este identică cu cealaltă, iar ansamblul lui are o asimetrie armonioasă. (Yvonne
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
această formă sugestivă, cerând ca semnele scrierii să nu semene a „corset de viespe, coadă de șoarece, cap de bou, creangă ruptă, labă de barză“. Rigorile impuse fiecărei caligrafii devin obstacole pe drumul inițierii învățăceilor. Trebuie un exercițiu îndelungat și răbdător pentru a pătrunde tainele pensulei și a face din ea o prelungire inspirată a gândului artistic, în căutarea permanentă a perfecțiunii. Atunci când fiecare semn devine frumusețe, simțim că scrisul se înnobilează și devine artă. Circulația pensulei pe hârtie, făcută cu
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
au mai ridicat din afară,/ Genele mi s-au înțelenit/ Încâlcite, înnodate-ntre ele,/ De când ochii mei/ Nu mai contenesc să mă văd// Sub raza cea verde în care mă scaldă/ Privirea din frunză/ Ca din adâncul unui somn etern răbdător,/ Fără să spună nimic,/ Pregătindu-mă doar/ Pentru mai aspre și mai lungi învieri". Deconstrucția canonului universal se realizează și prin intermediul ochiului întors spre interior imagine romantică asemănătoare ochiului de greier. Autoarea, neputând suporta universul sufocant care o înconjoară, dominat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai lipsesc cămășile de forță... mie... că ție nu-ți mai pot pune... Și nu știu ce să fac... (după o pauză în care ascultă...) Timpul?! Să aștept?! Oh, Ovidiu... pentru tine timpul e... altceva..., de asta îmi spui să fiu calm... răbdător... tu ai mult timp... tu ești chiar timpul... Iartă-mă... Nu știu ce să fac...! Totul e altfel decît am crezut noi... Și nenorocirea nu e că e rău... ci că nu știm cum e... (pauză în care din nou ascultă) Da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
volumul citat pune problema poeziei, și aflăm că este necesar un nou Homer care să înceapă poezia de la capăt, altfel suferințele se repetă: "chiar țineam oameni buni să va întreb ce-ați făcut oameni buni cu calul?/ Cu animalul acela răbdător cu ochii mari/ ca două sate negre/ îmblânzite cu biciul." Emil Brumaru "Versuri", Albatros, 1970; "Detectivul Arthur", poezii, Editura Cartea Românească, 1970; "Julien Ospitalierul", Editura Cartea Românească, 1974. Prin Emil Brumaru, renaște lumea de imagini a lui Ilarie Voronca, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai bine; când punea mâna pe mine, nu devenea un animal, ca numărul doi, deși ritmurile rap sunt destul de brutale. Nu trebuia să-mi încep preludiul cu zece minute înainte de a mă apropia de el, nu mă învinețea toată; era răbdător, jucăuș, fiecare atingere a lui era o mângâiere și, cireașa de pe tort, aborda sexul dintr-o perspectivă nomadă; eram mereu pe drumuri, nu aveam două trăiri extatice consecutive în aceeași încăpere: mâncam un sendviș în dormitor, mă iubea pătimaș, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de fenomenul transhumanței, iar acesta urmarește miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trăsăturile ce definesc această colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fără lirism: “Locuitorii aceștia de sub brad sunt niste făpturi de mirare. Iuți si nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii [...], plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii, [...] mai cu samă stau ei în fața soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lucru nu se poate deduce exact nici din memoriile, nici din poezia ei. Mă îndoiesc totuși că în viața casnică era la fel de afectată ca în literatură. Oricum, cred că Bacovia n-ar fi dus-o mai bine cu nimeni altcineva. Răbdătoare și respectuoasă, ea i-a înțeles „patima”, l-a „monitorizat” și l-a susținut moral. A vegheat, cum am zis și-n altă parte, asupra sănătății și intereselor lui. A avut o încredere infinită în talentul lui. Bacovia nu i-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tocmai pentru că această parte încununează cartea. Aici Yourcenar nu a scris numai strălucitor, dar a gândit original ca un filosof al morții: un prestidigitator alături de conducătorul sexagenar al întregului glob compus din pământ și apă. Ea ne arată un Hadrian răbdător, în laboratorul morții, măsurând diferența dintre corp și suflet visând la trecutul lui și îmbrățișând locul de refugiu viitor în casa binecuvântată a morților. Să încercăm, dacă putem să pătrundem în moarte cu ochii deschiși 65. Povestea lui Hadrian se
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă atenția unui lector răbdător spre supoziția că, citit din această perspectivă, ultimul volum al poetei este un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți eroi iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că am citit-o destul de repede, prin anii cincizeci. B. N.: Am găsit în arhivele lui Lupasco o vedere pe care i-ai trimis-o din Bretania, pe 6 iulie 1965. Îi scrii: "... sper să vă văd, sunt curios și răbdător să aflu ce-mi veți spune pentru a-mi completa introducerea". Deduc de aici că relațiile voastre au continuat să se dezvolte după colaborarea la Arguments. E. M.: Fără îndoială, de vreme ce scrisorile o dovedesc. Dar vorbesc de introducerea mea! Ce introducere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să se dezvolte după colaborarea la Arguments. E. M.: Fără îndoială, de vreme ce scrisorile o dovedesc. Dar vorbesc de introducerea mea! Ce introducere ? B. N.: Nu știu. E. M.: Vrei să repeți finalul ? B. N.: Da:"... sper să vă văd, sunt curios și răbdător să aflu ce-mi veți spune pentru a-mi completa introducerea". Pe 6 iulie 1965. E. M.: E curios, pentru că am publicat atunci o introducere la Une Politique de l'homme (O politică a omului). Pentru a-mi completa "introducerea", făceam
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un viteaz, fără a sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem de făcut după încheierea parantezei totalitare: muncă și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca ne-ar sălta din mizeria în care ne-a împins cel mai aberant, fiind cel mai inuman, dintre toate sistemele. Credința
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spre a se păstra intact. Observatorul superficial vede numai carapacea pietroasă și inertă: în specie, fatalismul, insensibilitatea la nevoile unei vieți mai omenești, tradiționalismul, neîncrederea față de orice om sau lucru nou, asprimea și necioplirea în diferite manifestări individual-sociale. Dar observatorul răbdător, care stă și așteaptă să iasă din scoica colțuroasă adevăratul organism adăpostit înăuntru, are bucuria de a vedea o ființă foarte fin, complicat, foarte delicat construită, cu nenumărate organe de apercepție mai variată și puternică a lumei, total nebănuite după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
căci, atunci când suntem atacați într-un stat, suntem apărați în celelalte. Lașitatea nemărginită a popoarelor creștine care se târăsc în fața forței, care sunt neîndurătoare pentru slăbiciuni și greșeli, dar indulgente față de crime, care nu vor suporta contradicțiile libertății, care sunt răbdătoare până la martiriu în fața violenței unui despotism îndrăzneț, iată elementele care favorizează independența noastră. Poporul suferă și rabdă de la primii miniștri actuali abuzuri din care, pentru cel mai mic, ar fi tăiat capul a douăzeci de regi. Cum să explicăm un
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cîteva exemple de mecanisme defensive eficiente. Personalitate pasivă Șeful dificil pasiv alege aproape întotdeauna fuga în locul luptei. încearcă să scape de conflicte, dar și de luarea deciziilor. Spre deosebire de rechinii agresivi, el se aseamănă mai mult cu un coral care așteaptă răbdător ca lucrurile să ajungă la el. Dacă un șef agresiv te determină să fii defensiv și mediocru, șeful pasiv te face să acumulezi frustrare și sentimente de neajutorare. Incapacitatea sa de a lua decizii esențiale îiar uneori chiar simpleț încetinește
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Banca? Dar banca venea taman la toamnă. Poate că toate aceste amenințări care se târau cu anii în urma lor, să se îngrămădească în acest an pe capul familiei? Da. Dar nici asta nu se putea, fiindcă timpul era foarte răbdător și amenințările mari se sfărâmau în puzderie de amenințări mai mici pe care cu ajutorul timpului le ducea zilnic în spinare... N-aveau să poată plăti? Se gândiseră mult și mai mare nenorocire decât să piardă ceea ce nu câștigaseră ce putea
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
dintre preot și persoana care l-a solicitat pentru spovedanie. „Apoi se reproduc discuții între domn [preot - n.a.] și soacra obiectivului care se plânge de starea sănătății sale. Domnul o încurajează în termeni religioși: «toate trec, numai noi să fim răbdători, înțelegători, să spunem ce avem pe inimă, că părintele nu ne va părăsi, peste tot sunt necazuri, amărăciuni și întristări». Trupul nu este spiritual, el va intra în pământ și va putrezi, sufletul va merge în cer.Vorbește în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
În plus copiii nu se disting radical în această privință, ceea ce consolidează opinia unei socializări diferite (de reprimare a afectelor la bărbați: "Nu plînge ca o fată" și de supralicitare a afectelor la fete: "O fată trebuie să fie sensibilă, răbdătoare, delicată"). Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate (bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile) sînt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin * Femeile utilizează mai puține gesturi decît bărbații, dar utilizează discriminator repertoriul de gesturi (mai puține gesturi cînd
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de factură magico-religioasă. Astfel, "în timp ce ordinea pe care se sprijină magia este mai degrabă extindere scrie J. Frazer -, prin falsă analogie, a succesiunii în care ideile se înlănțuie în mintea noastră, ordinea stabilită de știință derivă din observarea minuțioasă și răbdătoare a fenomenelor înseși"165. Totuși, obiectul de studiu al științelor renascentiste, la fel ca și cel al științelor moderne, privește întreaga existență umană, de la aspectele sale cele mai concrete până cele de ordin speculativ și filosofic. Bronislaw Malinowski, în lucrarea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]