3,432 matches
-
nu știe despre escrocherie și să vadă dacă poate afla ce face el cu banii. Apoi va încerca să apeleze la latura lui umană. —Sunt sigură că Tally poate obține de la un bărbat orice își dorește, am bombănit eu cu răceală. Mark mă privi pătrunzător. — Căsnicia ei e pe ducă și a trebuit să inventeze o poveste ridicolă ca să poată pleca în weekend. Se simte responsabilă pentru faptul că noi am pierdut atâția bani. —E o sfântă. Mark schimbă subiectul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fel de detalii grafice ca să exprime ideea că ne culcaserăm împreună. Dar, tehnic vorbind, nu am făcut nimic greșit, i-am explicat eu lui Mark pe un ton ezitant. Adică, eram despărțiți, înaintasem cererea de divorț. Mark mă fixă cu răceală. —Tehnic vorbind, sigur că ai făcut bine. Tehnic vorbind, aș fi putut accepta una dintre ofertele lui Tally, fie aici, fie în Franța și nu aș fi greșit cu nimic, tehnic vorbind. Dar nu am făcut-o pentru că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrerupse. Am format din nou numărul, iar Tally mi-a răspuns după ce telefonul a sunat de zece ori. —Lasă-mă-n pace. Îmi pare rău. Chiar îmi pare rău. Tally tăcea. — Deci chiar vrei să mă ajuți? întrebă ea cu răceală. —Daa. Acum chiar eram îngrijorată. —OK. Atunci vino pe la mine. — Când? —Acum. Vreau să vii la mine acum și să petrecem ziua împreună. Ținusem telefonul mai departe de ureche ca să audă și Mark. Era la fel de șocat ca și mine. —Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sunt sigură că e din cauza copiilor. Am citit despre asta. Deveniți așa de prinși de calitatea de părinți, că uitați cum să mai fiți parteneri. Trebuie să vă întoarceți la cum erați înainte de a avea copii. Tally mă privi cu răceală. — Asta am făcut. Iar asta mi-a reamintit că am hotărât să facem copii tocmai pentru că ajunsesem în acel punct de neevitat în care nu mai știam ce să facem cu viețile noastre. Brusc mi-a devenit foarte clară soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am fost vreodată gata să accept că am o cădere nervoasă, atunci acela a fost momentul. Nu mă simt prea bine, am zis cu bruschețe și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit cu o răceală urâtă. —Jen, arăți groaznic! Știi că bântuie gripa? Am auzit că Phil, Tally și copiii s-au îmbolnăvit cu toții. —E doar o răceală, am mormăit, ridicându-mă cu greu din pat. —O să-mi treacă. Nu te prosti. Trebuie să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu bruschețe și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit cu o răceală urâtă. —Jen, arăți groaznic! Știi că bântuie gripa? Am auzit că Phil, Tally și copiii s-au îmbolnăvit cu toții. —E doar o răceală, am mormăit, ridicându-mă cu greu din pat. —O să-mi treacă. Nu te prosti. Trebuie să stai în pat. Nu ai nici o întâlnire azi, sper? Nu, dar... Sper că nu ai de gând să mai pleci în weekend cu Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
atunci trebuie. Singurul lucru care m-a împiedicat să plâng a fost combinația de pastile care-mi uscase toate secrețiile de la nivelul capului. Mark a plecat la serviciu la puțin timp după aceea, sărutându-mă pe cap ca să nu ia răceala. Nu a spus nimic care să marcheze momentul și nici eu nu am făcut-o, doar schimbul obișnuit de „pa“-uri și „te iubesc“-uri indistincte. Apoi am rămas singură. Stabilisem să mă duc la Ed acasă și să pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un taxi după ce m-am asigurat că Alfie se simțea bine și că mai avea destulă mâncare pentru weekend. Ed mă pupă cu căldură, dar îl îngrijoră fierbințeala emanată de fața mea. —Jenny, nu arăți prea bine. —E doar o răceală, spusei eu. Mi-am luat o grămadă de medicamente cu mine, deci o să-mi treacă! Dacă chiar nu te simți bine, putem amâna, putem merge în alt weekend. —Vreau să merg azi, am insistat. Aerul de mare o să-mi limpezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aici și e la fel de încântată să fie aici ca și mine. —O să și călăriți? Ed îmi aruncă o privire malițioasă. Nu prea cred. Proprietara păru surprinsă. — Dar nu vă stă în fire. —Jenny nu se simte prea bine. Are o răceală urâtă, așa că o vom lua încet, o să ne plimbăm puțin, o să mâncăm mult, o să dormim mult, o să lăsăm locul acesta să ne vrăjească. Efectul medicamentelor începea să se ducă. Singura vrajă de care aveam eu nevoie era de natură farmaceutică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nou, iar el s-a scuturat din nou. E totul bine? Ce s-a întâmplat? Te simți rău? Și eu o luasem un pic razna noaptea dinainte când mă copleșise o senzație bruscă de rău. Poate că luase și el răceala pe care, într-un final, o acceptasem ca fiind mai degrabă gripă. —Ed, te rog. Ce s-a întâmplat? Nu mă asculta. Se uita fix către recepție unde se aflau o femeie cu doi copii. —E Rachel. Fosta mea soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
povestirii și citește cu voce tare: — „Ea trăise - cine ar fi putut spune acum cu câtă pasiune? -, pentru că Îl iubise așa cum era; În timp ce el nu se gândise niciodată la ea (vai, cât de limpede vedea acum totul!) altfel decât cu răceala egoismului și În lumina utilității.“ Înțelegi? — Da. Mulțumesc, domnișoară. Telefonul țârâie ascuțit În hol. Îl aud pe Burgess răspunzând și, o clipă mai târziu, acesta intră În salon. — Doamna William James, anunță el. Telefonează din Liverpool. A sosit cu vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Când se interesă de sănătatea ei, Îi răspunse că „făcutul bagajelor“ i se păruse mai epuizant decât altădată și apoi, În săptămâna petrecută la Londra după plecarea de la Oxford, avusese parte de o Întâlnire neplăcută cu dentistul și contractase o răceală serioasă. — Parisul are să te ajute să Îți revii, Îi spuse Henry. La vremea asta a anului, Parisul e un tonic neîntrecut. — Faptul că te-am Întâlnit aici m-a ajutat deja să Îmi revin, Henry, Îi răspunse ea zâmbind. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander. Nu știi niciodată dacă o să câștigi sau o să pierzi. În teatrul ăsta am avut noroc până acum, dar... Ridică din umeri, lăsând fraza neterminată. — Îmi pare rău că sunt răspunzător pentru a-ți fi stricat norocul, spuse Henry cu răceală. — Contăm pe Oscar să-l repare, replică Shone, comițând probabil o indiscreție, căci Alexander Îi aruncă o privire Încruntată. — Wilde? zise Henry mirat. Deja a mai scris o piesă? — E una la care Wyndham se gândește de mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
incisivă epigramă de Marcos Sastre. Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta Înciudată; fără doar și poate că cine știe ce ecou al acelei mésaventure ajunsese și la urechile părintelui Brown; căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz, i-am administrat o lecție colonelului Harrap. Pentru a-i demonstra că făcuse un faux pas care nu afectase nestrămutata cordialitate a legăturilor noastre, i-am propus o Avanti de la Goliadkin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum Îi iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și bucuriile. Prici, ilustrat de creionul lui Cao, a apărut În octombrie 1914; criticii, asurziți de bubuitul tunurilor, nu i-au dat nici o atenție. Același lucru avea să se petreacă cu Basca (1916), volum În care se resimte o oarecare răceală, atribuibilă, poate, oboselii pe care i-o producea Învățarea limbii basce. Frișcă (1922) este opera sa cea mai populară, deși Enciclopedia Bompiani a văzut În ea punctul culminant a ceea ce s-a numit prima perioadă loomiană. O boală duodenală trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și pe deasupra, mai e și umezeala asta, adăugă Ted. Totdeauna e așa umed pe-aici? Norman băgase de seamă că umezeala era o problemă; toate obiectele erau ușor umede, lipicioase și reci, Barnes Îi preveni de pericolul unor infecții și răceli minore și le distribui sticluțe cu loțiune pentru piele și picături pentru urechi. Parcă spuneai că au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul ăsta e puf față de cel de acum zece ani. Acum zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzi?” Din nou nici un răspuns. — A Întrerupt linia intercomului, spuse Beth. Nu te poate auzi. — Crezi că cel de afară mai trăiește? — Nu știu. S-ar putea. — Să mergem. Simți gustul metalic și uscat al aerului comprimat din cască și răceala paralizantă a apei când Își dădu drumul prin chepengul din podea și se lăsă În Întuneric, către fundul moale și noroios. Câteva clipe mai târziu, Beth ateriza lângă el. — E totul În regulă? Întrebă ea. — Minunat. — Nu mai văd nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
corpul În jos. Dumnezeule! Norman coborî treptele. Beth Îndepărtă cadavrul de habitat, spre zona luminoasă. — E moale ca piftia peste tot. Parcă toate oasele i-ar fi fost zdrobite. — Știu. I se alătură În lumină. Simți o detașare stranie, o răceală și o distanțare. O cunoscuse pe această femeie; cu puțin timp În urmă, era Încă vie; acum era moartă. Dar se simțea de parc-ar fi privit totul de la distanță. Răsuci cadavrul. Pe partea stângă costumul era sfîșiat. Văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai cu ea în suflet trebuie, iarăși, s-o pornesc la drum. Și ca prin farmec, ca-n uraganele de vară, totul se termină brusc. Trupul din spital își reia zacerea asistată și conexiunea dintre vremuri dispare. Mă ridic
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule cu zâmbetul iubirilor. Zidul nopților îmi lăsa răceala prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete. În clipele de timp, lumea banală uita să împartă frumusețile universului. Îngerii, la ceasuri târzii din licorile nopților făceau legământ în iubirea stelară. Sufletul cerului zăcea pe o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să ne sacrifice într-o străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din lacrimile grele privirea-i este rece. Bătrâna viață plânsă prin albe felinare. Când lumea-i nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet și cuvânt Și în răceli de vremi, pământurile carnale Îmi simt apropierea prin trupul alb de vânt. AȘTEPTAREA SUMBRĂ Sufletul destrămat în primăveri te strigă Să vii pe-o rază sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lire? — Mai dă-i cinci lire, i-am ordonat Annei. Banii au trecut dintr-o mână în alta. — Acum îmi datorezi douăzeci de lire, a zis Anna agitată. Mi-am negat eu vreodată datoriile? am întrebat-o pe Anna cu răceală. —Ăăăă, nu, mi-a răspuns biata fată, mult prea speriată ca să-mi amintească faptul că-i datoram deja bani pentru sticla de vin pe care o „împrumutasem“ în prima noapte după ce ajunsesem acasă. Și tu unde te duci? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]