3,718 matches
-
ar fi descurajat categoric agresorul. Bărbații, într-o măsură mai mare comparativ cu femeile, consideră că femeile abuzează de acuzațiile de acest tip. Credința că este de ajuns un refuz categoric pentru a preveni o astfel de situație este larg răspândită, însă persoanele tinere, necăsătorite sau care trăiesc în uniune consensuală, cel mai vulnerabile la fenomen, susțin mai degrabă contrariul. Aceasta subliniază concluzia că experiențele personale contează pentru definirea percepției în legătură cu acest fenomen." 90 Multe persoane abuzează de acuzația de hărțuire
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
femeile sunt percepute ca fiind mai puțin eficiente în contexte competiționale (performanța în muncă fiind un astfel de context). Aceste stereotipuri au reușit, în ciuda evoluției societății, să "navigheze" din sfera socială și în cea profesională. Ele sunt adânc înrădăcinate, foarte răspândite și extrem de rezistente la schimbare. Erorile de atribuire nu fac decât să confirme de fapt așteptările înrădăcinate privind competența diferită a femeilor și bărbaților, favorabile bărbaților. Apariția erorii de gen în atribuirea performanțelor nu depinde de sexul persoanei care face
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
decât niște simple produse - fac prezentări de carte la care autorii sunt prezenți, organizează întâlniri la care se discută despre cărți, au cluburi de lectură, evenimente pentru copii și așa mai departe. Iar cafeneaua din cadrul librăriei a devenit atât de răspândită, încât aproape că este un clișeu. Magazinele de casete video de ce nu sponsorizează organizarea de grupuri de discuție pentru iubitorii de filme, sau întâlniri cu protagoniștii ori scenografii, criticii sau specialiștii în filme? Un magazin de casete video ar putea
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de deschidere. Astfel, Jocurile Olimpice de la Beijing nu reprezintă a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice, ci Jocurile celei de-a XXIX-a Olimpiade. Termenul olimpism s-a născut odată cu accentuarea ideii de organizare a Jocurilor Olimpice moderne, reprezentând una dintre cele mai răspândite instituții din viața socială a omului contemporan. Olimpismul tinde să întrunească toate principiile, care contribuie la perfecționarea ființei umane, considerând sportul ca factor decisiv în dezvoltarea armonioasă a omului. Exercițiile fizice nu sunt o invenție a grecilor. Inițial, exercițiile fizice
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
a două tipuri de viitor în limba franceză, viitorul simplu (VS: voi dormi) și viitorul perifrastic (VP: am să dorm) constituie o resursă interesantă pentru scriitori. Aceste două forme nu se înlocuiesc reciproc în toate contextele; însă, contrar unei prejudecăți răspândite, cauza nu este reprezentată de distanța temporală: viitorul perifrastic nu se referă doar la un proces apropiat. Cu J.-J. Franckel 94, am putea rezuma contrastul dintre VS și VP, subliniind câteva diferențe: VP presupune contiguitatea, iar VS ruptura cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
miezul ei rațional: existența unei legături între costum și conduita socială, chiar dacă nu univocă și nici ca relație de la cauză la efect. Felul de a gândi al secolului XIX acordă însă variantei „fiziologice“ tăria locului comun, a unei convingeri extrem de răspândite. A. Russo consideră că „șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul“. D. Ralet crede și el că înlocuirea ișlicului cu pălăria a ușurat „fluturările gândului“. S-ar părea că o națiune își schimbă caracterul odată cu costumul, presupune Marie
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
față și-n veci tuturor! 15 „Portul și limba au avut la noi totdeauna mare analogie între sine și vederà starea morală a nației.“ Remarca lui N. Istrati (Limba și portul, în Albina românească, 1844, nr. 21) este expresia unei răspândite convingeri a epocii, reflectată și în inventarul figurilor ei de stil. Încă din 1832, Heliade înfățișa starea limbii române prin intermediul unei alegorii vestimentare: „Fel de fel de croitori aleargă acum ca să o îmbrace, unii cu haine pestrițe, unii cu haine
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de la Sibiu, cu omiterea lui y, menținerea lui ` și reprezentarea lui î prin ¨ sau 9) și procedează totodată la modernizarea aspectului lor; în locul lui a, b, v, g, d etc. ne întâmpină ... Se răspunde astfel unei opinii a timpului, din ce în ce mai răspândite, potrivit căreia vechiul alfabet chirilic ar fi „urât“. Încă Petru Maior vorbea cu năduf de „calicele cirilicești petece“, iar Ion Budai Deleanu socotea oportun ca „unele slove tocma necioplite [românii] să le mai netezască, cum au netezit rosianii ale lor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rezonabilă, fiindcă, în mod evident, nu putea fi vorba încă de contract social sau de orice altă formulă ce ar fi putut reclama o legitimitate mai terestră. Identități fără teritoriu Voința de a afirma destine politice comune era suficient de răspîndită ca să o putem ignora doar pentru a susține teza dominantă: anume aceea, care afirmă caracterul relativ recent al sentimentului național, situînd apariția aproximativă a acestuia în secolul al XVIII-lea. Cu siguranță, alianțele politice medievale erau lipsite de atributele cetățenești
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu-anțează sentimentul chiar în ajunul Revoluției franceze. Aceste nuanțe nu alterează totuși obiectivul de fond. Diderot prefigurează în mod cert principiul egalității șanselor susținînd ideea promovării celui mai bun. Însă fiziocrații făceau caz de preocupări mai comune și probabil mai răspîndite. Dacă aceștia reneagă prejudecata mercantilă conform căreia educația i-ar deturna pe muncitori de la activitățile lor productive, o fac dintr-un motiv nu mai puțin utilitar. Din punctul lor de vedere, instruirea populară trebuie să fie îndreptată exclusiv spre ameliorarea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bunăstare personală în schimbul obedienței. Modul de raportare la acest contract social era cel care determina, potrivit lui Tudoran, delimitarea a patru categorii în interiorul intelectualității românești. Acestea erau "cazul", "omul de bine", "omul de înțeles" și "agentul de influență". Cel mai puțin răspândit tip de intelectual era "cazul", de fapt, disidentul, cel care "la un moment dat se satură să mai fie om de bine și spune cu glas tare ce gândește"30. "Devine caz - scria Tudoran - ceea ce contrariază, ce stânjenește, ce sfidează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-le în câteva ediții succesive ale unei cărți apărute la o editură greu accesibilă 5. Cele câteva documente care mă priveau direct nu permit multe speculații, șicanele prin care se încerca să fiu descurajat să plec din țară erau prea răspândite și nu mai înduioșează astăzi pe nimeni. Ele pot servi totuși la câteva reflecții privind frontierele dintre public și privat, cultura secretului sau logica dezvăluirilor în spațiul intelectual sau academic. Dosarul pe care l-am consultat la CNSAS a fost
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
va trece la verificarea înscrisului, numai dacă partea căreia i se opune declară expres că nu recunoaște scrierea sau semnătura. VII. 4. 2. Proba cu martori VII.4.2.1. Noțiune și caractere juridice Dovada cu martori este cea mai răspândită probă în procesul civil 450, pentru că raportul juridic, "expresie a relațiilor sociale, se naște, evoluează și se stinge sub ochii oamenilor în a căror conștiință lasă, în mod firesc, urme". Martorii sunt persoane străine de proces, care au recepționat și
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
ale martorului, de aceea, ele nu constituie o probă directă. Izvorul lor nedeterminat și nedeterminabil, veridicitatea lor necontrolată și necontrolabilă, semnificația lor îndoielnică, fac ca aceste zvonuri să fie nesigure. Iată de ce, în practica dreptului românesc mărturia "după opinia îndeobște răspândită" nu este admisă nici în cazurile excepționale 452. Mărturia "din auzite" trebuie însă deosebită de mărturia indirectă, când martorul aduce la cunoștința instanței ceea ce o altă persoană determinată i-a relatat despre faptul care face obiectul litigiului. În acest din
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Pleistoce. La început. Comportamente magico-religioase ale paleantropilor. Credința într-o supraviețuire post-mortem pare demonstrată, pentru cele mai vechi timpuri, prin utilizarea ocrului roșu, substitut ritual al sângelui, deci "simbol" al vieții. Obiceiul de a presăra cadavrele cu ocru este universal răspândit, în timp și spațiu, de la Ciu-Ku-tien până pe coastele occidentale ale Europei, în Africa până la Capul Bunei Speranțe, în Australia, în Tasmania, în America până în Țara de Foc. În ce privește semnificația religioasă a sepulturilor, ea a fost viguros controversată. Nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioso de los Indios de la Sierra Nevada de Santa Marta", Razon y Fabula, Revista de la Universidad de los Andes, nr. l (1967), pp. 55-72. ^ De fapt, ritualul era aproape necunoscut înainte de observațiile lui C. Reichel-Dolrnatoff. 14 Acest obicei este extrem de răspândit, și el supraviețuiește încă în Europa Orientală, unde morții tineri sunt "căsătoriți" cu un brad. - 5Sf* La început. Comportamente magico-religioase ale paleantropilor transmite. Nu trebuie niciodată pierdut din vedere acest fapt când suntem confruntați cu sărăcia și caracterul opac al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În ceea ce privește "dansul circular" de la Montespan (oricare ar fi interpretarea urmelor lăsate de tălpile adolescenților pe solul argilos al peșterii), Curt Sachs nu se îndoiește că această coregrafie rituală era bine cunoscută de către oamenii paleoliticului 38. Or, dansul circular este extrem de răspândit (în toată Eurasia, în Europa Orientală, în Melanezia, la indienii din California etc.). El este practicat pretutindeni de către vânători, fie pentru a împăca sufletul animalului doborât, fie pentru a asigura înmulțirea vânatului 39. În ambele cazuri, continuitatea cu ideologia religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aripile, penele de păsări de pradă - vultur, șoim) sunt universal atestate, în toate continentele, din Australia și America de Sud până în zonele arctice 43. Or, aceste mituri sunt solidare cu experiențele onirice și extatice, specifice șamanismului, și arhaismul lor este indubitabil. Tot atât de răspândite sunt miturile și simbolurile curcubeului și ale replicii sale terestre, podul, legături prin excelență cu lumea de dincolo. Putem, de asemenea, să presupunem existența unui "sistem" cosmologic articulat, pornind de la experiența fundamentală a unui "Centru al Lumii", în jurul căruia s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
strămoșii mitici s-au metamorfozat în astre sau au urcat la Cer pentru a locui în Soare sau stele. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul civilizațiilor de vânători. De altfel, e vorba de o idee religioasă universal răspândită și fertilă mitologic, căci ea s-a menținut în toate religiile, chiar cele mai complexe (cu excepția buddhis-mului hinayana). Se întâmplă ca o idee religioasă arhaică să se dezvolte într-un mod neașteptat în anumite epoci, ca urmare a unor împrejurări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
timp justificarea religioasă a modurilor lor de comportare. Majoritatea miturilor de origine au fost culese de la populațiile primitive care practicau fie vegecultura, fie cerealicultura. (Astfel de mituri sunt mai rare și, adesea, radical reinterpretate în culturile evoluate.) O temă destul de răspândită arată că tuberculii și arborii cu fructe bune de mâncat (cocotierul, bananierul etc.) s-ar fi născut dintr-o divinitate jertfită. Exemplul cel mai faimos vine din Seram, una din insulele de lângă Noua Guinee: din corpul sfârtecat și îngropat în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
23 Vezi exemple în M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, § 91 sq. 24 Ibid., § 86 sq; Mylhes, reves et mysteres, pp. 218 sq. 25 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, § 99 sq. 26 Este expresia cea mai răspândită a lui axis mundi; dar e probabil că simbolismul axei cosmice precede sau este independent de civilizațiile agricole, întrucât el se găsește în anumite culturi arctice. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul cosmogonici - e, desigur, mai veche
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fragment ne informează că acesta din urmă și-a despărțit părinții: zeul An a urcat Cerul în înalt, iar En-lil a luat-o cu el pe mama sa, Pământul'. Tema cosmogonică a separării Cerului de Pământ este de asemenea destul de răspândită. O găsim, într-adevăr, la diferite niveluri de cultură. Dar probabil că versiunile înregistrate în Orientul Mijlociu și în Mcditerana derivă, în ultima instanță, din tradiția sumeriană. Unele texte evocă perfecțiunea și beatitudinea "începuturilor"; "zilele de demult când fiecare lucru era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică și abundent răspândită. (O vom regăsi în mitul lui Baal, § 50.) Conform tradiției sumeriene, după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume și le-a desemnat drept centre de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arhaică și va cunoaște cea mai celebră expresie în doctrina platoniciană a Ideilor. Ea este atestată pentru prima oară în documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită, după care acțiunile omului nu sunt decât repetarea (imitarea) actelor revelate de către Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e echivalentă cu "sfârșitul lumii", într-adevăr, o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bine în lumină analogiile cu narațiunea biblică. După toate aparențele, avem de-a face cu un izvor comun și destul de arhaic. După cum se știe din compilațiile lui R. Andree, H. Usener și J. G. Frazer, mitul Potopului este aproape universal răspândit; el este atestat în toate continentele (deși foarte rar în Africa) și la diverse niveluri de cultură. Un anumit număr de variante par să fie rezultatul difuziunii, pornind, la început, din Mesopotamia, și apoi din India. E, de asemenea, posibil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]