2,788 matches
-
seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Poularde braisée à l'américaine...". "Va să zică... friptură" îmi zic eu. După nuci... nu cred însă să mai vie". Mă uit mai jos: "Corbeille de fruits..."212 Aceeași undă de înțelegere, de umor ironic manifestat ca o subtilă complicitate cu ridicolul, răzbate și din aparenta luare în râs a poetului din schița Admiratorii. Contrastul dintre prozaismul gândurilor și a însemnărilor recunoscutului poet și entuziasmul trecătorilor convinși că îl surprind în actul distrat al creației, scoate în evidență greutățile și frământările inerente ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci la o radicală reducere a lor la absurd, prin dislocare și anamorfozare extremă. Această ducere la extrem este, așa cum am văzut, responsabilă pentru amplasarea tuturor formelor comicului urmuzian sub
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parte, avertizează autorul, "raționalizarea excesivă a miturilor, transformarea lor în ficțiuni duce practic la anularea funcțiilor iradiante de semnificații ale acestora." 98 Claude Lévi-Strauss, Myth and Meaning, p. 3. 99 Ibidem, p. 6. 100 Ibid., p. 20. Filonul disciplinar lingvistic răzbate din opera antropologului când afirmă că atât mitul cât și muzica sunt "fii" ai limbajului, doar că muzica îi dezvoltă aspectul sonor, iar mitul pe cel al sensului. 101 Apud Joseph Campbell, Myths to Live by, p. 14. 102 Mircea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în firava unduiere a izvorului de apă tulbure, ce ajungea la vitele, care pășteau pe pământurile de lângă Podu de Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iar cei mari se sfătuiau de unde să înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată de un trainic pridvor, lipit cu lut, întărit cu stâlpi de stejar, din care răzbătea o fărâmă de lumină. Auzind glasuri, bătrâna aprinse lampa mare, întâmpinând feciorii cu mare bucurie: Bine-ați venit sănătoși, dragii mamei copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe urmă dorm, așteptând s-o digere. Îmi amintesc desenul lui Saint-Exupéry din Micul Prinț. Înlăuntrul șarpelui boa nu se mai află un elefant, ci o piramidă, temple... și noi. Zâmbesc, dar privirea îmi fuge mereu spre marginea poienii de unde răzbat parfumuri pătrunzătoare, țipetele unor păsări necunoscute și un țârâit insistent care ciuruie liniștea. Pădurea tropicală colcăie, parcă, de amenințări. O întreagă literatură m-a pregătit, de altfel, să n-o pot vedea cu ochi normali. Aventuri, liane, capcane la tot
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat, lumina de afară răzbate greu în biserica veche înnegrită de fumul lumânărilor, când va fi gata cea nouă, Theo! atunci, mă furișez afară din biserică, slujba încă nu-i gata, dar știam că Theo se află în biserica nouă, ne apucăm oare de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pădure pe lângă vechea casă a pădurarului pe drumeagul încărcat încă de umbrele nopții, roua nu s-a desprins de pe frunze, dimineață frumoasă, proaspătă ca un început de lume, gângăniile mici trezindu-se la viață, razele soarelui filtrate în aerul răcoros răzbat cu greu prin frunzișul des al pădurii, coborând pe alocuri prin răritură de frunze în fante drepte de lumină împrăștiind întunericul, merg pe drum fără nici un gând, atent doar cu ochiul la schimbul de ziuă tăcut ce se face în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai merge nimeni și aceste vorbe rostite cu pasiune fac înconjurul mesei pline de sticle și pahare, fum de țigară în încăpere, rumoarea vocilor stăruind deasupra capetelor noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în cinstea lui, și cum vacarmul infernal rupe apoi orice discuție generală ce s-ar putea înfiripa deasupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e a mea, laissez votre message, te iubesc, Ana, te iubesc! 16 aprilie, am început portretul lui Anne, neputându-mi spune exact la ce oră vine să-mi pozeze, o aștept nerăbdător toată ziua, tresărind la fiecare zgomot ușor ce răzbate dincolo de ușa atelierului, chinuindu-mă, astăzi a venit să-mi spună doar că nu poate rămâne și eu am ieșit să mă plimb în noapte, lăsându-mi acte și bani în atelier, cu aducerea aminte a unei nopți la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai era foarte interesată. Fusese foarte încântată de noul ei tapet. Dar acum, că era gata, satisfacția și mulțumirea nu se mai făceau simțite. Dintr-odată, toată lumea se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul cu forța. Toate fetițele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acasă la ei, mașina mea n-a vrut să mai pornească, așa că mi-am încropit un culcuș pe canapea și am căzut lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au trezit niște sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate de vocea lui Kay, mai blândă și mai gravă decât o auzisem vreodată. Hohotele se întețiră, apoi se transformară în scâncete. Mi-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
M-am uitat în jurul meu și l-am văzut pe Ellis Loew sprijinit de peretele de vizavi. Vogel și Koenig îl flancau, de parcă ar fi fost niște dulăi gata să sară la atac la comanda lui. Printre pârâielile din difuzor răzbătu un oftat. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe suspect cum se foiește în scaun. — Și asta-i ultima oară când trebuie s-o spun? Millard îi zâmbi. — Exact. Dă-i drumul, fiule! Manley se ridică și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cap a confirmare. Millard se uită fix în geamul-oglindă, își aranjă nodul de la cravată, apoi ieși. Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă. Era Lee. Rânjea binedispus și arăta ca nou-născut. L-am luat pe după umeri. — Bine-ai venit înapoi pe pământ. Lee mă luă și el de după gât. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îngenunche. Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în fereastra-oglindă. Prin fiecare por al feței lui fleșcăite de bețivan răzbătea sila de sine. Făcu un gest de renunțare, apoi ieși din cămăruie. Russ Millard îl întâmpină în ușă și-l conduse prin mulțimea de polițiști în direcția mea. Am tras cu urechea la conversația lor șoptită și am prins esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru bătrânul... Nu fu nevoie să meargă mai departe. Steve se ridică de la masă clătinându-se, Își duse o mână la gură și o luă la goană spre toaletă. În timp ce sunetul celui care voma și Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată el, În timp ce grăsimea Îi aluneca În jos pe bărbie. — Ești un nemernic fără scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ieșind În ploaie. Asistenta socială era mai bine dotată ca el: avea umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul pasagerului coborât pentru a elibera o dâră de fum În aerul rece al nopții. Cred că e de la Daily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și grele, ci se transformaseră Într-o burniță Înghețată care Îi alungă toată căldura din mâini și din obraji Înainte să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și apăsă pe sonerie. Telefonul Îi țârâi În buzunar. Înjură În gând și răspunse. — Logan. — Ce pui la cale? Era Insch. — Pot să vă sun eu Înapoi, domnule? șopti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu perdelele date la o parte. O identifică pe aceea În care se afla Anderson după smiorcăiala În accent de Edinburgh. Bărbatul stătea pe marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Disperatul arăta ca un schelet, cu obrajii săi supți și cearcănele negre din jurul ochilor. Dantura Încă Îi plutea Într-un pahar. — De ce-ai ucis-o, Dougie? — Știi... spuse bătrânul. Vocea Îi era joasă și gravă, ca o șoaptă ce răzbătea prin sticlă spartă. Eram un afurist de armăsar când eram tânăr. Da, și nu cu mult mai tânăr, să vezi. Femeile se călcau În picioare să aibă parte de puțină tăvăleală În stilul lui Doug. Femeile, să vezi. Femeile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o face de obicei. Râdea și copilul, lovind aerul cu picioarele; și, deși fusese numit Gajus Caesar - istoricul nume de familie care, în vechea pronunție latină, Kaésar, fusese purtat de învingătorul galilor și al germanilor, Julius Caesar -, din acel vacarm răzbătu limpede glasul unui militar: — A intrat în forță în legiune. Eu zic să-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]