3,857 matches
-
unde scăpase dintr-un naufragiu - continuă să-și exerseze iscusința de vânător împușcând câte un iepure; bun cunoscător al pădurii, bătrânul știe că un contact prea brutal cu ea este extrem de primejdios: „Treaba asta se lasă cu urmări. Pădurea se răzbună”. Podul din Rața sălbatică figurează o lume aparte, o lume în care timpul s-a oprit - pendula care nu mai merge, biroul vechi, cu multe sertare, dulapurile mari, pline de cărți cu poze, mai ales aceea având desenată „pe copertă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
duc acasă la ea s-o caut.” Așadar, Lyngstrand și Ellida și-o închipuie amândoi la fel de bine pe „tânăra femeie necredincioasă ce va fi sculptată, de parcă ar vedea-o aievea în fața ochilor, și pe soțul înșelat, care vrea să se răzbune după ce s-a înecat... Și care, înecat și mort, se întoarce acasă”. Veridicitatea acestei sculpturi, veritabilă materializare a imaginii din visul Ellidei, în care ea, cea care visează, și el, cel care nu e decât o nălucire, stau alături, sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai poate fi astăzi cuvântul ceremonial, exceptând ceea ce a mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau shakespeariană, teatrul lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
i-a confecționat o întreagă „garderobă”. Sylvie petrecea mult timp îmbrăcând și dezbrăcând păpușa. Ea își amintește profunda sa tristețe trăită lângă această păpușă stricată, cum a plâns singură în pat mai multe seri consecutiv, imaginându-și că se va răzbuna fie stricând jucăriile fratelui său, fie făcându-i rău acestuia. I s-a cumpărat o altă păpușă care nu avea însă calitățile precedentei; ea păstrează amintirea că nu i-a fost înțeleasă tristețea. A început să-și disprețuiască jucăriile și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fi ca înainte, simt că am devenit un nimeni.” Ea evocă angoasa trecerii timpului, impresia ca ar fi comis o crimă, faptul că nu găsește în jurul ei decât vidul pe care l-a creat. Are uneori dorința de a se răzbuna, de a-i distruge pe ceilalți, dar este copleșită de teama de propria sa capacitate distructivă și de un sentiment de vinovăție insuportabil. Alături de această semiologie depresivă sunt constatate, de asemenea, unele manifestări care exprimă oscilații și/sau incertitudini privind
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
visele, ideile. Și în niciun caz ei nu scapă materialității realului. Exilați în împărăția intermediară a fenomenelor psihice materializate, zeii nu s-ar putea ocupa de oameni și nu și-ar putea manifesta furia, mânia, pizma, ei nu se pot răzbuna, structural, pe oameni, nu-i pot judeca, nu le pot trimite pe cap necazuri, suferințe, catastrofe. Nu e posibilă nicio legătură între eventuale divinități dotate cu puteri extraordinare și niște bieți oameni trudind pe ogoarele lor, ocupați cu tarabele lor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru tine, Patrocle, N-o să te pun în mormânt pînă nu-ți voi aduce-nainte Capul și armele aceluia, care-ndrăzni să te-omoare, Șase perechi de troieni, toți oameni aleși, înaintea Rugului am să-i înjunghii ca eu să răzbun a ta moarte”. Spre deosebire de orgoliosul Achille, care se prezintă prin excelență ca un erou al „pasiunii și al gloriei”, Hector ni se înfățișează în epopee ca un cerebral, ca un om care-și închină toate forțele unui ideal înălțător: salvarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trup, și tremur. De ce mă tem? De mine? Nu e nimeni: Richard i-e drag lui Richard; eu sunt eu. E vreun călău pe-aici? Nu. Eu, eu sunt. Să fug! De mine? Am pricinuit destule Spre-a nu mă răzbuna. De ce? De-atâta bine Cât însumi mie însumi mi-am făcut? Ba nu! De mine mai curând mi-e silă, De câte săvârșit-am silnicii! Sunt un nemernic. Nu, nu mă mint; nu sunt; Vorbește-te de bine, om neghiob
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi fost prețios
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă și astăzi) să pună În evidență extrem de improbabilele rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fiind ordinul de magnitudine temporală al acestui univers, probabilitatea ca așa ceva să se Întîmple este, practic, zero. La fel de aspru cu tentativele neodarwiniste de a demonstra evoluția cu ajutorul morfologiei, Thompson a fost marginalizat de o comunitate științifică ce l-a crezut răzbunat pe Darwin datorită progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din factorii majori În biologie”, „un lucru de mare importanță precum și un lucru misterios”17, implicînd astfel că punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe un abandon și ca pe o ruptură. Mai Întîi, Încearcă să-l seducă și să-l ademenească Înapoi, folosindu-se de tot felul de podoabe pentru a se face atrăgătoare. CÎnd vede că el nu se Întoarce Înapoi, se răzbună asupra omenirii pentru umilința suferită, trimițînd printre oameni pe Îngerul Babel-Afrodita ca să provoace adultere și despărțiri, pedepsind astfel spiritul lui Elohim, prezent În oameni, și Îndurerîndu-i pe aceștia prin experiența traumatică pe care ea Însăși o suferise. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îngerul Babel-Afrodita, sub Înfățișarea Omphalei, Îi fură puterile, zădărnicindu-i astfel victoriile precedente. În cele din urmă, Baruh Își află un aliat de nădejde În Isus din Nazaret, singurul pe care Naas nu-l poate seduce; de aceea, ca să se răzbune, trebuie să-i determine răstignirea. Expresia clasică a mitului Sophiei aparține variantelor valentiniene ale mitului 29. Cu riscul de a repeta unele lucruri, le vom examina una cîte una. Potrivit versiunii lui Irineu, Sophia este ultimul eon al Dodecadei. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au adus Înapoi și m-au bătut la fiecare bornă kilometrică. Opreau mașina, mă dădeau jos și Începeau să mă bată, mă dădeau cu capul de bornă «să-mi iasă Brașovul din cap»”15. Aparatul de represiune nu s-a răzbunat numai Împotriva celor care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987, ci și Împotriva celor ce s-au solidarizat cu această cauză. Cătălin Bia, student la Horticultură, apare (la câteva zile după revoltă) În fața cantinei cu o pancartă pe
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
grijă; harpă; heruvim; imaginar; imaginație; inexistență; inocență; internet; înaripat; încredere; mama mea; mamă; meu; minciună; misiune; mit; moarte; moralitate; nebun; neexistent; nepămîntean; neutru; nevinovat; nevinovăție; nor; nou; om; pasăre; pămîntesc; te păzește; păzitor; pisică; pitic; plăcut; pozitiv; prietena; prostie; radios; răzbuna; roi; salvare; scăpare; Sf. Petru; sfințenie; sincer; slab; sprijin; sublim; suflet; superb; sus; tatuaj; tînăr; trist; uimire; veghe; zbor; zeu; zînă (1); 788/172/67/105/0 înghiți: mîncare (140); mînca (66); apă (64); în sec (22); sec (19); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sănătatea Nu e cu siguranță un mister pentru angajatori faptul că angajații nemulțumiți și frustrați tind să își ia mai multe zile libere decât își iau angajații mulțumiți. Însă oare acești angajați nemulțumiți doar se prefac bolnavi pentru a se răzbuna pe tratamentul agresiv de la locul de muncă? Acestei întrebări îi răspunde cu competență Asociația Americană a Instructorilor de Control al Mâniei (AAICM) în sumarul lor din 2005 cu privire la studiile despre mânie și productivitate: Mânia nu este numai dăunătoare pentru productivitatea
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
eu dacă pe el îl lovise din senin o indigestie, fie ea și severă semicomatoasă? De ce să stau eu cu bucătăria blocată? În sfârșit, a trebuit să treacă aproape o săptămână până să-l scoată de la Reanimare și să mă răzbune: le-a făcut scandal, le-a cerut să îngroape cazul și să-mi aducă sifonul înapoi (nu mai puteam folosi chiuveta); tigaia au păstrat-o la dosar. Nu știu de ce. Oricum, după ce a fost suspendată oficial acuzația de tentativă de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
toți colegii și n-am rezistat presiunii. Comportamentul lor obstrucționist m-a făcut să renunț de bunăvoie ori forțată de patron la funcția de bucătar, bucătar-assistant, ospătar, ospătar-assistant, casieră și manager la chiuvetă... Să nu credeți că nu m-am răzbunat. Am făcut-o cu vârf și îndesat: într-o singură lună am schimbat echipa aproape în totalitate. Avusesem eu grijă să fie dați afară unul după altul, pe măsură ce mă supărau. Și nici măcar n-a fost nevoie să cumpăr localul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mea față de creștinism se explică foarte simplu: niciodată n-am găsit în el un sprijin, un refugiu, o mângâiere” (9 iulie 1980Ă 469). De fapt, aversiunea lui Cioran e mărturia unei răzbunări. „Îl contest tocmai ca să-l pedepsesc, să mă răzbun” (idem). În același fel se răzbună pe neamul său, pe limba neamului său, de care, știm bine, nu se poate rupe; la rândul lor, până la urmă, se vor răzbuna ele. Să-l fi marcat de la început complexul de a fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simplu: niciodată n-am găsit în el un sprijin, un refugiu, o mângâiere” (9 iulie 1980Ă 469). De fapt, aversiunea lui Cioran e mărturia unei răzbunări. „Îl contest tocmai ca să-l pedepsesc, să mă răzbun” (idem). În același fel se răzbună pe neamul său, pe limba neamului său, de care, știm bine, nu se poate rupe; la rândul lor, până la urmă, se vor răzbuna ele. Să-l fi marcat de la început complexul de a fi, cum zice la un moment dat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mărturia unei răzbunări. „Îl contest tocmai ca să-l pedepsesc, să mă răzbun” (idem). În același fel se răzbună pe neamul său, pe limba neamului său, de care, știm bine, nu se poate rupe; la rândul lor, până la urmă, se vor răzbuna ele. Să-l fi marcat de la început complexul de a fi, cum zice la un moment dat pe românește, cu dispreț, cu repulsie, băiat de popă? Cum să accepte un spirit excesiv de lucid și sceptic postura aceasta călduță, înșelătoare, care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cum zice la un moment dat pe românește, cu dispreț, cu repulsie, băiat de popă? Cum să accepte un spirit excesiv de lucid și sceptic postura aceasta călduță, înșelătoare, care-i va fi părut duplicitară? Nu-i rămânea decât să se răzbune... Răzbunarea?! Da, e un termen care pune în balanță chiar relația sa cu neamul. Lucidul Cioran, care crede în fatalitate, pune în balanță, la un moment dat, răzbunarea și compensația. Toate acestea eventual ca ironie a istoriei. Ca joc al
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să se întărească prin exemplul altora. Or, exemplul altora nu-i provoacă decât un și mai puternic sentiment al neputinței. Așa încât, în loc să urmeze exemplul lui Napoleon, se trezește din nou răbufnind: „De dimineață până seara nu fac decât să mă răzbun. Pe cine? Pe ce? Nici eu nu mai știu, de vreme ce tuturor le vine rândul... Nimeni nu știe mai bine decât mine ce e aceea furie disperată... O, explozii ale decăderii mele!” (I, 13). De aceea, se recunoaște mai degrabă în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
contestă valoarea și le reduce la schimbări de umoare, superficiale și lipsite de dimensiune metafizică: capricii sau denaturări ale psihicului. Scepticismul este o autopedepsire: căci scepticul nu poate efectiv să-și ierte că s-a oprit la mijlocul drumului. Și se răzbună pe tot ce a urmărit, incriminează idealul pe care nu l-a putut atinge, îl înjosește și-l batjocorește, lovește în sine prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său” (II, 330-331). Cine altcineva decât Cioran însuși e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe care nu l-a putut atinge, îl înjosește și-l batjocorește, lovește în sine prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său” (II, 330-331). Cine altcineva decât Cioran însuși e acela care naufragiază în îndoială și se răzbună pe sine pentru neputința de a fi?! Cum vom vedea, el e acela care lovește în sine „prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său”. De reținut pentru momentul în care vom explora obiectul urii lui Cioran, neamul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]