5,033 matches
-
sângele nici n-ar fi existat. Dar sângele exista. Îl privi pe tatăl său, care Închisese ochii, obosit de efortul de a vorbi câteva cuvinte cu prietenii săi. Alexandru nu putea gândi În cifre, deși studiase manuale de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul de făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri de făclii ale Apărătorilor. Noaptea se transforma În zi. - Nu!!! se auzi strigătul disperat al lui Ogodai. Nu e adevărat! Doar un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vlad scoase un răvaș pe care i-l Întinse lui Alexandru, care se afla Între tatăl său și comandantul Apărătorilor. Tânărul Îl deschise și traduse din română În italiană. „În amintirea pribegiei noastre din tinerețe și a dorinței noastre de răzbunare din acei ani, te rog un singur lucru. Caută-l pe cel care ne-a salvat atunci, după moartea tatălui meu. Știu că vei elibera Belgradul, ca și unchiul nostru Iancu de Hunedoara, așa cum știu că vei zdrobi armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cucerise aproape fără să-și dea seama. Nu mai voia decât liniștea și frumusețea gesturilor simple. Apoi se opri. Avea puterea, dar și răspunderea actelor sale. Fusese un luptător singuratic doar până când Îi ucisese pe Cei Patru. O făcuse din răzbunare și din dorința de a desființa cât mai repede un ordin secret specializat În teroare și asasinate. Dar, din clipa următoare, avea răspunderea de a duce la sfârșit ceea ce Începuse. Războinicii nu se supuneau poruncilor sale așa cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui, un amestec de bucurie și tristețe. În eticheta epocii, atingerea voievodului era semnul suprem de onoare. Dar În gestul lui Ștefan era infinit mai mult decât un simbol. Era o mărturisire fără cuvinte, care cuprindea neliniștea, furia, dorința de răzbunare și, mai ales, prietenia. Abia În acea clipă Oană simți că a ajuns acasă și că acesta nu e doar un prag, ci o datorie. Trebuia să ajungă din nou brațul din umbră care apăra viața lui Ștefan. Ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adevărat, pe Amir Baian. - Și eu Îi doresc stăpânului tău aceeași liniște a sufletului, răspunse Oană. Deși, după câte Îmi spun cei cu vederea ageră, dincolo de Nistru a fost un adevărat masacru. Stăpânul tău e mânat de o dorință de răzbunare care stârnește furtună. - Stăpânul meu e cel mai mare luptător al Asiei, moștenitorul lui Gingis han. Dar acum el Îndeplinește poruncile celui care e mai presus de el. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor, care este și fratele lui de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea răzbunării. Ștefan privi În jurul lui. Noaptea era Înaltă și senină. Douăzeci de mii de oameni se adunaseră la Bradu Strâmb, ca să jure credință domnitorului și ca să pornească la luptă. „Eliberarea” era cuvântul care le dădea puteri. Erau de eliberat satele, cetățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții pur strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul și speranța nebună a fiecărui călăreț, era stema Moldovei și chipul luminos al voievodului, era furia Înfrângerii și setea de răzbunare. Comisul Jurj simți că are lângă el o forță imensă, care mătură totul, indiferent de ordine, indiferent de strategii. Simțea că nimeni nu mai gândește nimic dincolo de mișcările iuți ale sabiei, dincolo de puterea uriașă pusă În fiecare lovitură. Vânătorii domnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era aproape alb. Ochii Îi secaseră de lacrimi. Războinicii Bordjighin se aplecară și ei, fără a privi În ochii Marelui Maestru. Durerea lui nu trebuia să Întâlnească nimic În cale. Durerea lui era sfântă. Era singura care avea dreptul la răzbunare. Mongolii doreau răzbunarea din adâncul sufletelor lor, dar nu schițau nici un gest. Era doar dreptul lui Andà de a porunci dezlănțuirea iadului. Așteptau cu toții, privind În pământ. Andà Îngenunche lângă trupul lui Amir. Îi mângâie fața, Încet, cu ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ochii Îi secaseră de lacrimi. Războinicii Bordjighin se aplecară și ei, fără a privi În ochii Marelui Maestru. Durerea lui nu trebuia să Întâlnească nimic În cale. Durerea lui era sfântă. Era singura care avea dreptul la răzbunare. Mongolii doreau răzbunarea din adâncul sufletelor lor, dar nu schițau nici un gest. Era doar dreptul lui Andà de a porunci dezlănțuirea iadului. Așteptau cu toții, privind În pământ. Andà Îngenunche lângă trupul lui Amir. Îi mângâie fața, Încet, cu ochii Închiși. Îi mângâie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privească. Dinspre Răsărit se auzi semnalul unui atac. Achingii porneau spre mongoli. Nimeni nu tresări. Anda se ridică În picioare. Era singurul care avea dreptul. Era primul care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat de căpitanul Oană. O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din nou frunțile de pământ, cu sufletele tresăltând de furie și de mândrie. Marele Maestru le dădea ultima șansă. Era un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lovi mongolii. - Vor lovi? De ce? Pe cine? - Nu mai există iertare după acest semnal. E capătul drumului. Cineva a permis folosirea lui, ceea ce Înseamnă că totul e aruncat În joc. - Cineva... - E semnalul Cuceritorilor. Înseamnă luptă până la ultimul om pentru răzbunarea unui mare conducător. - Amir... -Amir. Cineva nu iartă moartea lui Amir. Și poruncește adunarea tuturor Cuceritorilor pentru sacrificiul suprem. Moartea lor pentru memoria lui Amir. Avem un ajutor, Ștefan... Un ajutor neașteptat... Mahomed va fi lovit chiar de oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajutor, Ștefan... Un ajutor neașteptat... Mahomed va fi lovit chiar de oamenii lui... Dar unde? Unde?... * Semnalul mongolilor provocă panică În rândurile spahiilor. Toți știau că o bună parte a Cuceritorilor intraseră În corpurile de elită ale cavaleriei otomane. Dar răzbunarea cerută de Marele Maestru era semnalul suprem. Ea depășea orice alt legământ. Mii de priviri se Îndreptară spre Midhat și spre oamenii lui. Războinicii cei mai temuți ai imperiului. Antrenați ani de zile doar ca să execute misiuni de ucidere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era al lui. Îi venise de undeva, Îl analizase și constatase că e unica soluție. Și dăduse ordinele. Acum auzea și simțea totul ca și cum ar fi fost acolo. Simțea forța nebună a atacului, concentrarea, stăpânirea câmpului de luptă, setea de răzbunare, simțea până și puterea neomenească a trupului care tăia totul În jur, lăsând doar sânge și cadavre. Iar apoi auzi o voce pe care n-avea de unde s-o cunoască, dar o recunoscu Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
miezul nopții atac simultan. Am permisiunea de a-l Însoți pe Ștefan. Nu văd mare lucru, dar se simte că totul e organizat excepțional. Semnale cu săgeți aprinse. Șarjă la sabie, fără nici un strigăt, luptă dură, seacă, cu sete de răzbunare. 1 septembrie. În zori. Avansarea continuă spre sud. Mahomed nu e nicăieri. La cinci ceasuri călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și țepușe pentru oprirea cailor. În mod ciudat, oamenii nu sunt obosiți. Au luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urmări nevasta pervertindu-se cu un cal sau un câine. În scurt timp își dădu seama că poate izbucnirea războiului l-a salvat de la ceva teribil. În minte, îi mocneau tot felul de idei, imagini din Vechiul Testament, cu sânge și răzbunare. Kaizerul a reușit să i le șteargă sau să le redirecționeze, caricatura din Illustrated News a monstrului însetat de sânge cu caschetă a făcut ceea ce oamenii din Bombay n-au reușit niciodată, să întruchipeze forțele întunericului, toate la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de pedepsele lui Miss, i-am umplut patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de bandă al clasei. Nu mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dacă visuri ai o mie Tu mi-ai răspuns: simți că trăiești. Te-am întrebat dacă și viața E minunată când iubești, Și dacă-ajungi până la stele. Tu mi-ai răspuns: ai să trăiești. Te-am întrebat ce este ciuda Și răzbunarea, când iubești. Ce este lacrima, durerea, Tu mi-ai răspuns: nu mai trăiești. Team întrebat dacăi nevoie De umilință , când iubești, Și de minciună-n orice vorbă. Tu mi-ai răspuns: să nu traiești. Și-acum de socotesc, în taină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ai răspuns: să nu traiești. Și-acum de socotesc, în taină, Din toate câte am simțit Durere, vise, umilință, Știu să răspund: eu n am trăit. Uităm iertând „a ierta înseamnă a uita” în fiecare zi uităm un pic De răzbunare, de credință. Și chiar de pierdem, nui nimic, Uităm și de umila umilință. Uităm de dragoste, de flori, Un pic uităm și de candoare, De zâmbete sau de ninsori, Uităm un pic din fiecare. Uităm un jurământ făcut, Sau o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vieții, trepte în goană am suit. Purtând mereu credința am plâns și am zâmbit, Și am căzut adesea dar, vezi, nu m-am oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit. De cupa răzbunării am fost ades tentat. dar bând din a-mpăcării, să iert am învățat. Acuma știu ce-i omul și dușman și amic, seninul și furtuna. N-a mai rămas nimic. Nu stiu ce-i veșnicia Și nici nu voi afla. Dar las
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
față să dea în vileag numele făptașului, și nici nu și-a exprimat cineva compasiunea. Printr-o stranie coincidență, curând după aceea s-au jucat trei opere pe Marea Scenă Changyi. A fost asta expresia unei victorii? O sărbătorire a răzbunării? Am fost singura concubină care nu a fost invitată să participe. Am stat singură în grădină și am ascultat muzica ce plutea dincolo de zidul meu. An-te-hai mi-a relatat o altă bârfă. Un prezicător a vizitat palatul și a prezis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să nu le turbure câtuși de puțin seninătatea sufletească, inventau, inspirîndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pildă, Ismailuri, cu ajutorul cărora luau în tărbacă oameni și idei ale timpului, scriind fiecare, pe o temă dată, lucruri grotești și aberante, care constituiau răzbunarea inteligenței lor sclipitoare față de obtuzitatea sau demagogia 50 unora dintre contemporanii lor intelectuali care urcau cu energie și fără scrupule pe scena socială și care, dacă ar fi aflat, i-ar fi privat pe acești urmuzieni de libertate pentru multă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne-ar fi zis: „Vedeți și voi cîte trag pentru toți!” Ceilalți ascultau cu satisfacție etichetele pe care Costică le lipea colegilor: „Na, că i-a zis-o!” Fărocoastă însuși era tabú; în caz contrar, ar fi urmat cumplita lui răzbunare; comod era doar să te bucuri de răul celor de-o teapă cu tine. Secretarul O.B. intuise acest sentiment colectiv și se folosea de el din plin. Cum codul lumii acesteia nu-mi devenise încă familiar, mă îngrozea misterioasa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să tac. Talgerul principiilor atîrna ușor, pe cînd cel plin de interese era cît un bolovan. Am înțeles mai bine frica de Fărocoastă. Oportun era ca toți să-i încredințăm răzbunările noastre iar pe el să l acceptăm așa cum arăta. Deși zeul era analfabet, constituia o forță. Păcat? Probabil astea erau regulile jocului. Costică se abilita singur într-un război din care știa să tragă doar foloase. Era născut să fie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]