2,941 matches
-
au mai multă încredere în capacitatea lor de a controla toate variabilele indispensabile și, deci, vor aplica schema raționalității sinoptice. Alteori vor putea încerca să controleze procesul numai pînă la un anume punct și, deci, vor face apel la schema raționalității limitate. Alteori, ținînd cont de multitudinea variabilelor, a actorilor, a presiunilor și de tot ceea ce au învățat din politicile publice anterioare, vor formula și reformula politica publică după schema extinderii fragmentate. În fine, alteori, în fața unei problematici nemaiîntîlnite, a unei
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
decisiv: 3. sectoarele populare sînt excluse; 4. instituțiile democratice și drepturile de cetățenie sînt lichidate; 5. sistemul de acumulare capitalistă întărește inegalitatea în împărțirea resurselor sociale; 6 . structura productivă este "transnaționalizată"; 7. sînt folosite criterii de presupusă neutralitate, obiectivitate și raționalitate tehnică pentru a depolitiza tematicile importante; 8. canalele de acces la reprezentare, închise pentru sectoarele populare și interesele de clasă, servesc forțele armate și marile întreprinderi oligopoliste. Regimurile birocratico-autoritare ar fi îndeplinit, în concepția lui O'Donnell, sarcina de a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Dincolo de comportamentism / 32 Știința politică și teoria politică / 40 Utilitatea științei politice / 49 Capitolul 2. Participarea politică / 52 Preambul / 52 O definiție preliminară / 52 Un proces complex / 55 Un proces cu mai multe faze / 60 Participarea electorală / 62 Participanții / 66 Raționalitatea participării politice / 73 Participarea în cadrul partidelor și organizațiilor / 79 Capitolul 3. Grupuri și mișcări / 84 Analiza grupurilor: pluralism și rigiditate socială / 84 Neo-corporatismul între reprezentare și participare / 95 Participarea politică prin mișcări colective / 98 Consecințele participării politice / 108 Capitolul 4
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
din cauza opririi curentului, câte gravide s-au sinucis sau au murit din cauza chiuretajelor realizate clandestin. Degeaba ne bazăm pe memoria socială, ea este obligată să acționeze selectiv, să dezvinovățească pe fiecare. Atât tâmp cât se respinge cu vehemență, nu cu raționalitate, această cutie neagră care este comunismul românesc, n-avem cum să nu producem nostalgii. În al doilea rând, comunismul a avut o ideologie de o mare forță persuasivă, uzând de multe elemente care fac parte din identitatea umană. Proiectarea unei
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei, fenomene precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea. Sensul ultim pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmând ca la capitolul despre ideologie ele să fie descrise și puse în sensul propriu. Părtinirea, ordonarea și autorizarea ne întorc către timp, fiindcă sunt ele însele timp; mai bine zis, faptele noastre sunt timp trecut în aceste forme ale "raționalității lumii". Întoarcerea la timp este o metaforă: în fond, nu s-a plecat niciodată din timp, pentru a fi posibilă o întoarcere în el; fenomenul intratemporalității este universal, cum observă Heidegger și, de asemenea, Bergson, Husserl, iar mai devreme decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar a nu pleca din timp niciodată trebuie înțeles aici în sensul că timpul este constitutiv tuturor acestor fapte, că timpul este "substratul"-"universal"-al-oricărei-"ființări" și că el este însăși "ființa" (timporizându-se pe sine). Dacă el este constitutiv fenomenelor raționalității publice (lumii), chiar în sensul de a priori universal și originar al acestora, alături de judecată, atunci el se află, în sens constitutiv, în orizontul dictaturii judicativului, în toate componentele acesteia, și atunci, mai departe, se află, în același sens constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv înseși judecății. Întoarcerea la timp, așadar, este îngăduită de chiar regulile judicative și are sensul indicării faptului că timpul este elementul constitutiv desigur, originar al întregului orizont al dictaturii judicativului, începând cu elementele judecății și încheind cu fenomenele de raționalitate publică amintite mai sus; ceea ce înseamnă că el este "judicativ-constitutiv" din primul său moment. Dacă am gândi cu termeni kantieni, dar împotriva lui Kant, atunci s-ar cuveni să spunem că timpul trebuie să fie doar regulativ pentru elementele dictaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideologiei ține de o simplă constatare, în acest moment al discursului despre dictatura judicativului. Dar am putea spune mai mult: ideologia este prin excelență o ipostază a judicativului constitutiv, pentru că adevăratul ei temei este reprezentat de cele trei forme ale raționalității dominante în spațiul public, despre care a fost vorba legat de a doua timporizare a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a exigențelor "publicului", adică mai aproape de ceea ce Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos la iveală acest grup de elemente; și ele, cum știm deja, țin de raționalitatea publică; din rândul lor, fundamentale sunt: părtinirea, ordonarea și autorizarea. Să ne amintim că prin acest fenomen, timpul și-a însușit și condiția de fapt-de-a-fi-"acesta", proprie unui "subiect" care a preluat și sensul de substanță primă, pe lângă acela de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altceva decât "forma" despre care vorbeam mai devreme. E drept, nici structura nu s-a împlinit ca un sens de sine stătător, nici spațiul sau locul. Pentru aceasta trebuie socotit și sensul propriu autorizării, cel de-al treilea act al "raționalității" publice reprezentată de ideologie. De altminteri, acest sens este simultan și concordant, în timporizarea sa, cu celelalte două, fiindcă și el survine prin același eveniment (act de timporizare). Simultaneitatea și concordanța în cauză au, desigur, o semnificație temporală: ele sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu își onorează sarcinile principale, acelea, de exemplu, de a produce cunoaștere aplicabilă, de a-i face pe oameni să-și înțeleagă viața etc., ori excesul în actele de gospodărire a "bunurilor" în vederea administrării nevoilor, care trec drept acte de raționalitate (de "raționalizare, uneori, ceea ce este același lucru); este vorba de fiecare dată despre inflația de autorizare, care pervertește orice fapt atins de ea, în sensul că îi provoacă de-naturarea. Toate acestea se petrec sub autoritatea unor instanțe care au trecut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acea perioadă. Un rudiment de sexualitate exista și atunci, dar el era la fel ca și în comuna primitivă. În condițiile legilor anti avort, extrem de dure, a lipsei de anticoncepționale și chiar de prezervative, orice relație sexuală era de o raționalitate atât de rece că genera frigiditate la ambele genuri. În acest domeniu, religia și ideologia își dăduseră insidios mâna - plăcerea sexualității era un păcat și pentru creștin și pentru socialistul ateu. Finalul sexualității nu putea fi - cel puțin la vârsta
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
devenim, fiecare dintre noi, "interșanjabili". Mă regăsesc pe deplin, familial și profesional, în stilul de viață pe care îl am. Îmi este cunoscut faptul că, în alegerile pe care le facem, nu putem fi totalmente raționali, că elemente de i-raționalitate (instincte, emoții, afecte) pot influența deciziile pe care le luăm. Acceptarea acestei stări a devenit, în ce mă privește, parte a normalității care mă definește. Și consider că, din acest punct de vedere, sunt întrutotul coerent cu ceea ce am reușit
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cantonate în zona idealurilor regulative. Nici feminismul exacerbat, nici misoginismul nu par să poată răspunde provocării normalității sociale, din moment ce - poate mai acut în România - presupun abordări ce par să vină mai curând dintr-o arie dogmatică, decât dintr-una specifică raționalității. La o altă extremă, încurajată mediatic, avem fie "bărbatul macho", fie "metrosexualul", după cum avem "femeia-ca-produs-de-consum" sau "vedeta-de- tabloid", în fapt expresii-etichetă ale unei societăți spectaculare pe care, în niciun caz, nu avem voie să o ignorăm ca cercetători sociali. Ca
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în fapt polarizată și ierarhizată în termeni de superior-inferior, pozitiv-negativ, puternic-slab. Astfel, învățăm, generații la rând, că atributele aparținând registrului feminin de exprimare (blândețea, empatia, intuiția, sensibilitatea, emoția, grija, cooperarea, modestia ș.a.) sunt slăbiciuni, în timp ce atributele masculine/bărbătești (forța, curajul, raționalitatea, voluntarismul, combativitatea, agresivitatea, duritatea, egocentrismul, competiția, riscul ș.a.) sunt calități. De aceea, într-o cultură machistă 4, putem asista, aparent paradoxal, la emanciparea femeilor după modelul masculin, o femeie de succes fiind considerată femeia care performează după standardul masculin, care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
rămâne dominant și normează în continuare carierele și practicile profesionale și organizaționale. Întregul nostru sistem de educație formală, instituționalizată este conceput după modelul masculin, în sensul că sunt cultivate preponderent și sunt mai bine valorizate social caracteristicile asociate standardului masculin: raționalitatea în detrimentul empatiei și a afectivității/emoționalului, competiția în detrimentul cooperării, aspectul cantitativ/măsurabil și mai puțin cel calitativ (de profunzime), aparența (exterioritatea) și mai puțin esența/substanța/sensul unui comportament sau al unei acțiuni. Și în mediul universitar românesc, ca și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
-le și Îngăduindu-le, astfel, să se perpetueze. Știm prea bine că adeziunea subiecților la puterea pe care, frecvent, tot ei au instituit-o sau la forma de conviețuire În care se găsesc „prinși” nu constituie expresia doar a unei raționalități pure. Dacă ar fi așa, această adeziune ar putea fi oricând oferită sau retrasă, ca urmare a unor evaluări elaborate În termenii unui contract politic. Menținerea și a uneia și a celeilalte constituie, În egală măsură, efectul unei sugestii colective
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
mai profan! Obârșie a religiilor politeiste și a religiilor monoteiste! Obârșie a culturilor de mistere care promit învierea din morți și a înțelepciunii care cere acceptarea neantului morții! Obârșie a filozofiei, a teozofiei, a gastrosofiei și a oenosofiei! Obârșie a raționalității, a laicității și a culturii umaniste! Obârșie a renașterii și a modernității spiritului european! Mare a comunicării ideilor și a confluențelor cunoașterii, care a știut să-l poarte pe Aristotel de la Bagdad la Fes înainte de a-l aduce la Sorbona
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un limbaj propriu. * "Îndoctrinarea" noastră debutează odată cu deprinderea vorbirii. În limbajul corectitudinii politice am putea spune că prima lozincă o constituie cuvântul mama. O polarizare problematică a cunoașterii omenești: afectiv și rațional. Fiecare din concepte a suportat diverse încadrări gnoseologice, raționalitatea fiind în general termenul tare. Sunt tentat să cercetez rostul afectivității în cunoaștere, însă îmi dau seama că această abordare mă situează pe un traseu deja stabilit, având din start posibilități limitate. Cred că ar merita zdruncinată această dihotomie a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nu reușim să vedem decât atât. * Posibilitatea crimelor comunismului și ale nazismului a fost deschisă de nașterea sistemului penitenciar în cadrul modernității, ele fiind o ducere la extrem a unor mecanisme preexistente. Și toate sunt rezultate (sau efectele secundare?) ale instituirii raționalității umane ca principiu de conducere a societății. * Deseori diferențele radicale dintre noi sunt date de oamenii pe care am avut norocul, sau nenorocul, să-i întâlnim. Resimt lipsa întâlnirii în prima parte a vieții mele a oamenilor cu personalități puternice
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este profund dependentă de contextul în care ne situăm. * Competența politică a cetățeanului este o prezumție obligatorie pentru ca întreg edificiul democratic să poată rezista. Altfel ar intra în disoluție toată legitimitatea construită pe alegeri. Fundamentarea societății și a persoanei pe raționalitatea umană, întreprinsă de modernitate, a condus în mod inevitabil la preocuparea de a cerceta ultimul bastion: creierul. Astfel că filosofia conștiinței împreună cu toate științele preocupate de analiza minții și a creierului vin să împlinească o orientare a gândirii, dată în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fi al intelectului propriu, preluând inclusiv fragmentarea-i specifică. * Odată cu modernitatea, cu dispariția unei gândiri ce făcea din asemănare punctul ei tare, contemplația nu mai este posibilă deoarece nu mai avem ce să vedem, tema oricărei contemplații fiind dizolvată de raționalitatea ce-și caută peste tot obiectul, individualul. Din acel moment se trece la totalități compuse din obiecte cărora li se caută legea care ar putea să le armonizeze. Nu mai este posibilă decât unitatea unui punct de vedere. * Ordinea introdusă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și caută peste tot obiectul, individualul. Din acel moment se trece la totalități compuse din obiecte cărora li se caută legea care ar putea să le armonizeze. Nu mai este posibilă decât unitatea unui punct de vedere. * Ordinea introdusă de raționalitatea modernă este cea a cantității și utilității, ea dând noul chip al lumii ce stă sub semnul lui "Cât?" și "Pentru ce?" Chiar și timpul cade pradă acestor criterii de evaluare. * Instituirea omului ca fundament pentru tot ceea ce există începe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să văd "locul din limbă" ce-l așteaptă pe autor într-un mod dedicat, scriitorul fiind mai curând o creație a acelui "loc". Inteligența adaugă trăirii erotice un surplus de semnificație derivat dintr-o bună contextualizare. Doar că excesul de raționalitate s-ar putea să rateze ceva din această trăire. * Eșecul politicii de a deveni știință este marcat de finalul tragic al experimentelor secolului XX. * Postmodernismul este expresia unei "dispoziții afective sociale", anume pesimismul, așa cum modernitatea este dominată de un optimism
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]