2,944 matches
-
său. Această noțiune este foarte aproape de noțiunea economică de surplus al consumatorului. Consumatorul cumpără bunul atunci când confortul pe care posedarea sa i-o va procura depășește prețul pe care va trebui să-l plătească. În acest caz dă dovadă de raționalitate. Utilitatea de tranzacție măsoară valoarea tranzacției însăși. Ea este definită prin diferența dintre suma totală plătită și prețul de referință fixat de individ pentru acest tip de bun. Când utilitatea în chestiune este mobilizată, consumatorul nu cumpără decât când tranzacția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
forme și dimensiuni. Pe piețele financiare, așa-numita teorie a echilibrului este infirmată de ciclurile periodice expansiune-recesiune. Nu există însă o teorie similară care să fie invalidată în cazul condițiilor sociale sau al evenimentelor istorice, deși o ipoteză generală a raționalității a devenit bine înrădăcinată în perspectiva noastră asupra lumii de la Iluminism încoace, ipoteză care este combătută de conceptul de reflexivitate. Iluminiștii considerau rațiunea ca fiind separată de realitate. Deși creierul este evident o parte a corpului, se presupunea că mintea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
simplă a prețului de echilibru care stabilizează piața și care întotdeauna predomină pe piețele eficiente. ∗ Cu toate acestea, unii gînditori importanți din domeniul economiei secolului XX au admis imperfecțiunea cunoașterii și faptul că ea duce la dificultăți majore în definirea raționalității economice. De exemplu, în critica la adresa planificării sociale, Friedrich Hayek susținea că există o distincție fundamentală între raționalitatea individuală și „utilizarea cunoașterii, care nu este accesibilă nimănui în totalitate”. Vezi Individualism and Economic Order îUniversity of Chicago Press, Chicago, 1948
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
unii gînditori importanți din domeniul economiei secolului XX au admis imperfecțiunea cunoașterii și faptul că ea duce la dificultăți majore în definirea raționalității economice. De exemplu, în critica la adresa planificării sociale, Friedrich Hayek susținea că există o distincție fundamentală între raționalitatea individuală și „utilizarea cunoașterii, care nu este accesibilă nimănui în totalitate”. Vezi Individualism and Economic Order îUniversity of Chicago Press, Chicago, 1948). Pentru argumente similare, vezi Frank Knight, Risk, Uncertainty and Profit îHoughton Mifflin, Boston, 1921), și John Maynard Keynes
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
întreprinderile miniere, marii proprietari de moșii și plantații exportă materii prime și importă rasism. „Moartea socială“ a evreilor Conform expertului britanic în științe sociale, Theodore W. Allen, rasismul nu este o difuză boală civilizațională psihopatologică, ci tocmai o expresie a „raționalității economice“ și a dominației politice a acesteia. Cei puternici trebuie să excludă pe termen lung anumite grupuri sociale din viața societății, în vederea dominației. Acesta este rasismul instituțional. Pentru a atinge acest scop, rasismul - care, de altfel, la nivel istoric, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
firește, distruse pentru ca noi să fim mai aproape de natură. A fi mai aproape de natură era necesar pentru a păstra un echilibru Între realizările Metodei moderne. Nemții fuseseră giganții acestei Metode În industrie și război. Pentru a se relaxa din această raționalitate și calculare, mașinărie, planificare, tehnică, aveau poveștile romantice, mitomania, un fanatism estetic aparte. Acestea erau și ele ca mașinile - mașina estetică, mașina filosofică, mașina mitomană, mașina de cultură. Mașini În sensul de a fi sistematice. Sistemul cere mediocritate, nu măreție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în comun cu noblețea sau nimicnicia cauzei lor. Ca și V. tînăr, înot pînă la sufocare să mă abstrag șuvoiului ultimei categorii. Poți străbate mlaștina și rămîne curat? Dar nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau visceralitatea emotivă mi-au repugnat. Din clipa trezirii mele în această viață, gînd și emoție, au însemnat aceeași continuă, de neînlăturat, cutermurare. Și nu odată încordarea aceasta avea să mă stingă, mirîndu-mă cum am reușit s-o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
contrazice spectaculos când formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nebunește în adevărul teoriei sale și în puterea ei de salvare. Pentru acest om, rațiunea egală cu sine ajunge să fie „mijlocul său ultim“. Nietzsche nu pune în discuție caracterul rațional al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivindu-se instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de astăzi ar uza de un concept sărac de rațiune, ca și când ar fi vorba de o atitudine logică. De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă de raționalitate.<ref id="140">Cf. Constantin Noica, Încercare asupra filozofiei tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
impossibile 147, 156, 181 quia ineptum 146, 147, 156 quia pudendum 147 (n. 147), 156 R rațiune 82, 85, 96, 140-141, 147, 148, 153-154, 158 (n. 155) rațional demers ~ 71, 73, 74, 85-86, 149 nonsensul unor acte ~e (vezi „nonsens“) raționalitate 85, 140 rău (problema ~lui) 48 (n. 35), 89, 161, 184 reductio ad absurdum 56, 60 (n. 47) religios (sens ~ al unor acte) 19, 92, 114, 164, 189 repetare (în sens existențial) 176- 182 reprezentare 26, 43, 79, 89, 143
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni mari descrie un parcurs inițiatic ce anticipează nu doar o vogă culturală, ci și o mutație antropologică. Orientul este refugiul din care iradiază, în numai câțiva ani, energia contestatară ce subminează cărămizile raționalității occidentale. Martor și actor al secolului, Tintin caută, la rândul său, cărarea pierdută. Căci, închis în albumele sale ca într-o carte poștală citită de bunicii noștri, Tintin nu poate îmbătrâni sau muri niciodată. Vrednicul Milou visează la mese îmbelșugate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ar însemna că neliniștea este adusă în lume de a învăța. Dacă echivalăm neliniștea cu absența păcii, atunci am inversat toate valorile; dacă nu cumva tocmai acesta este unul din rezultatele Iluminismului și a dorinței lui de a face din raționalitate zeul suprem. Uneori ne căpătăm sensul existenței raportându-ne la o imagine pe care o transformăm în simbol. Cinematograful ne dă foarte mult de lucru în acest domeniu; la fel procedează romanul și alte specii ale artei. Un "mit laic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lui Denis de Rougemont. Aproape jumătate din ea reprezintă o punere în formă a propriilor mele presimțiri. Frumos și tulburător faptul de a-ți găsi gândurile deja rostite de alții. În orientarea noastră către descoperirea legităților, fundamentată pe credința în raționalitate, se ascunde și ceva din fuga de noi înșine; vrem parcă să ne descoperim ca stând sub semnul legilor, pe care le-am postulat sau care urmează a fi descoperite, și din dorința de a scăpa de povara responsabilității pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
speciei. Dominarea și-a schimbat întru câtva structura, suferind o alunecare a accentului de pe forța brută pe cunoașterea ca stăpânire. Voința de putere s-a mutat în domeniul cunoașterii (sau, mai bine spus, și-a anexat cunoașterea dându-i orientarea). Raționalitatea practică a produs o mutație de la dorința de a stăpâni alți semeni la voința de a stăpâni totul. Trecerea de la Dumnezeu la Natură, întreprinsă de raționalitatea practică, s-a datorat și dorinței de a recunoaște ca suprem ceva ce nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în domeniul cunoașterii (sau, mai bine spus, și-a anexat cunoașterea dându-i orientarea). Raționalitatea practică a produs o mutație de la dorința de a stăpâni alți semeni la voința de a stăpâni totul. Trecerea de la Dumnezeu la Natură, întreprinsă de raționalitatea practică, s-a datorat și dorinței de a recunoaște ca suprem ceva ce nu putea fi stăpânit. Voința de putere a raționalității practice este întruchiparea dorinței omului de a fi zeu. În felul acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de a stăpâni alți semeni la voința de a stăpâni totul. Trecerea de la Dumnezeu la Natură, întreprinsă de raționalitatea practică, s-a datorat și dorinței de a recunoaște ca suprem ceva ce nu putea fi stăpânit. Voința de putere a raționalității practice este întruchiparea dorinței omului de a fi zeu. În felul acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche, supraomul, s-a născut. Numai că, în mod ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fiind noul zeu. Ceea ce arată că oamenii nu au curajul de a-și asuma individual noul statut ontologic, ci se ascund unul după altul, poate și din teama de a fi pedepsiți. Cele două războaie mondiale fac parte din logica raționalității pragmatice, ce poate fi înțeleasă și ca dorință de putere. Putem astfel să le sesizăm drept una din formele posibile la care conduce centrarea pe rațiune, deci pe subiect. În lipsa transcendenței tot ce-i rămâne de dorit subiectului e puterea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și capacitatea de a-l îndura pe a ști. A cunoaște înseamnă uneori o smulgere din plăcutul sentiment de acasă pe care ți-l dă odihnirea la nivelul cotidianului. Dacă postmodernismul are dreptate în ceea ce privește critica rațiunii (sau a formei de raționalitate de până acum) atunci intelectualul ca model (erou) social va dispărea. Poate că soluția o reprezintă întoarcerea la o formă de asceză mistică, în care sunt implicate atât rațiunea cât și emoțiile persoanei. Un concept ciudat: conceptul de aură la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că îmbătrânești; asta înseamnă că îmbătrânirea ține mai ales de exterioritate. Trebuie să împărțim realitatea umană în domenii și să identificăm care sunt dominate de rațiune și care de sentimente. Poate că așa ne vom clarifica, diminuând pretențiile noastre de raționalitate exclusivă. Și după ce vei fi citit tot ce puteai citi într-o viață poate vei considera că mai bine "trăiai"! Dar poți spune că trăiești atunci când te situezi în afara destinului? De moartea ca stare ne desparte toată distanța dintre biologicul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
e însă și o sublimare a gândului la mai răul pe care li l-am cauzat dându-le naștere, vrând parcă să ne ispășim orgoliul de creatori. Rațiunea presupune capacitatea de a face comparații. De aceea dinamica societăților dominate de raționalitate presupune existența grupurilor sociale aflate la cele două extreme ale lui a avea; ceea ce echivalează cu a afirma că societatea rațională modernă consfințește nevoia existenței săracilor. Revoluțiile întreprinse de comuniști au demonetizat termenul revoluție, ducându-l în zona limbajului de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mea, să trăiască la fel de bine precum cei australieni, deținând resurse naturale mai mici, raportate la o populație de aproximativ 480 de milioane de locuitori, aproape de 27 de ori mai mare decât populația australiană, e nevoie să-și administreze cu maximă raționalitate resursele naturale, oamenii și energiile culturale. Mă uit la aborigenul metisat, am senzația unui spectacol de operetă, turistul trece în pielea sociologului. Europa este chemată să-și revizuiască proiectul politic, în cazul în care îl are, sau să creeze unul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon. Și mergea. O sălbatică est-europeană. Asta sunt. Dar din respect pentru etica utilitaristă, mă doare în cot de lipsa de raționalitate a descântecului o dată ce copiii se linișteau și trăgeau un pui de somn. Hait! La radio se anunță marea grevă a gunoierilor în Chicago! Probabil că vor trăi câteva zile ca în București, mai specific, Berceni, Mandravela, deși le va lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urmă un volum să îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]