18,605 matches
-
spre pierzare. Ești oază mea de calm și cea de fericire Când tot ce vreau îmi dai în clipa de iubire. **** Seninul tău din ochi și-a buzelor roșeața, Și dulcea mlădiere a trupului în mers Ești mărul copt din ram, bun de cules, Nerăbdător eu sunt să gust a ta dulceața. Te-înconjur cu privirea să nu mai ai scăpare Din frăgezimea ta eu foamea mi-o astâmpăr Cum fericirea nu pot ca să mi-o cumpăr Îți cad iubito astăzi
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
trece timpul, În pas ușor sau poate-n trap nebun, Văd soare ce răsare și stele ce apun, Nu-mi simt schimbat în suflet anotimpul. De când te-am cunoscut e numai vară, Cireașă-mi ești în pârg sau pasăre pe ram, Ești ceea ce în gând avid eu căutăm Pe câmpul vieții ești floarea mea cea rară. La ceasul cel cuprins de nebunie De-a frumuseții taină încerc să te dezleg, Când veșnic nesațul eu roadele-ți culeg Preafericit de-a pururi
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
De-as mai putea sorbi din tinerețe Că dintr-o apă neînceputa de izvor Și chipul tău să facă fete, fete, Când te privesc cu neostoitul dor. De-as mai putea să fiu o creangă verde, Iar tu boboc pe ram să mi te-anini, Sub frunze să ne-acundem de vecini Și-apoi să ne iubim cu tinereasca sete. De aș putea să fiu pe ceruri soare, Deasupra ta cu foame să cobor, Să te ațin pe drumul spre izvor Și
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
Colb de sat cu raniță de soldat” (Cluj-Napoca, Tipolitera, 2010), cel mai nou volum al lui Ioan Benche, pare că reunește două cărți. E, totuși, numai una. O carte pusă, în ambele ei părți, de veghe „la hotarul râului și ramului românesc”. Acum, când Satul și Armata Țării aproape au dispărut, e un gest de responsabilitate față de urmași să facem muzee de strajă în care să strângem tot ce mai știm despre aceste puteri care au ținut din moși-strămoși Țara. Nu
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
poartă mireasa, ca și ea - imaculată... Dup-o noapte înstelată, se trezește-nfiorată, și-și deschide lent corola-n ametiste irizată. Sub cupola de topaz, Soarele ochii-și mijește și privește spre Pământul ce la viață se trezește. De pe-un ram înmiresmat un colibri-n jur privește, zărește, scăldată-n soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfață iubitoare, cu miresme îl îmbie și
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clipa și-ntinde aripa sub frumosul din tine ce respiră în mine. E timpul luminii pentru noi, dragoste! Sub a zărilor ardoare și-a îmbrățișării nemișcare într-o iarnă înfloritoare pe ramuri de visare, ninge mângâierea ta peste izvorul dăruirii mele sub creșterea-descreșterea inimilor noastre în unda întinderilor-emoții; Fiindcă, aurul privirii tale străluce pe corpul meu ca cea mai perfectă lucrare ... în mișcare! Referință Bibliografică: Sculptură / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SCULPTURĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367029_a_368358]
-
mai ales dacă mergi cu prezumțiile comparative mai departe. Mă abțin, altfel aș putea fi considerat fluturist, dar trebuie să adaug că, în Mariposa Monarca Reserve, generația matusalemică nu cred că hibernează ca ursul polar, ci adunați cu miile, pe ramurile coniferelor, fluturii stau într-o interacțiune de transmitere de informații numai de ei înțeleasă și poate chiar meditează, în felul lor. În Mexico, vechii azteci și mayași au avut un cult față de acești fluturi, pe care i-au inclus în
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
vremea șiroaie în clepsidre, Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
fulgere stoarse.Vuiește vremea șiroaie în clepsidre,Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NEÎNȚELEASA PLOAIE Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe, mereu El e în inima ei... Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
Autorului Orice sfințenie țâșnește din răstignirea unui suflet cât lumea...Orice cumințenie se cuminecă în metafora inimii...Orice lacrimă devine o vocabulă transcendentă a divagației cosmogonice, sublimată în restriștea Kogaionului și înmuiată în DORUL spațiului mioritic. Am zărit pe un ram al gândului o biserică. Și-n dangătul clopotului său am simțit că sună veșnicia. Ca o umbră de tămâie presărată pe buzele Luceafărului, „frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare” (Radu Gyr). Pe marginea de dinspre Răsărit a iconostasului
BISERICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367209_a_368538]
-
care-ți va surâde prin frumusețea fiecărei flori ori te va înțepa cu fermitatea fiecărui spin. Dar, aici, în lumina difuză, uneori, a conștiinței noastre, vom găsi dorința de a ne transforma în copaci, pentru a putea înflori în tinere ramuri. Aici, viața ne-ar purta în beznă, dacă mlădițele noastre nu ar avea puterea de a ne transforma în lumină. De aici încolo, e alegerea noastră și binecuvântarea divină de a împărți totul cu ființele - îngeri, de a fi răsplătiți
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 161 din 10 iunie 2011 Toate Articolele Autorului TRANDAFIRII DRAGOSTEI Fericiți și-au dăruit marea lor iubire, grădină cu trandafiri, tihnă, fericire. Rozele inimii lor înfloresc întregul an, dăruindu-le parfumul florilor deschise-n ram. Trandafirii, plini de rouă, strălucesc diamantin, sub a Soarelui căldură etalându-se deplin. Sunt arbuști ornamentali, au crengi lungi, spinoase, frunze dantelate - verzi, flori ca de mătase. Feerie de culori, încântă privirea, bobocei trandafirii, roze-n toată firea. Albi și
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
iubea deopotrivă, cu bucuria și tristețea Poemului. Între ei veșnicea Poezia. Era în amurg Afară mirosea a fân cosit și-a cântec de greier, acolo sus, pe Dealul nevinovat al iubirii lor. Deodată ochii lui, ca două păsări speriate pe ram, au țipat în lumină, învățând pentru întâia oară să cânte... Vedea cu vederea de-afară ! De singurătate și teamă a strâns-o la piept, pe minunea aceea, ca pe un abur fierbinte, ireal, aco lo, sub zarea înserării, murmurând printre
VEDEREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367253_a_368582]
-
Colb de sat cu raniță de soldat” (Cluj-Napoca, Tipolitera, 2010), cel mai nou volum al lui Ioan Benche, pare că reunește două cărți. E, totuși, numai una. O carte pusă, în ambele ei părți, de veghe „la hotarul râului și ramului românesc”. Acum, când Satul și Armata Țării aproape au dispărut, e un gest de responsabilitate față de urmași să facem muzee de strajă în care să strângem tot ce mai știm despre aceste puteri care au ținut din moși-strămoși Țara. Nu
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
Colb de sat cu raniță de soldat” (Cluj-Napoca, Tipolitera, 2010), cel mai nou volum al lui Ioan Benche, pare că reunește două cărți. E, totuși, numai una. O carte pusă, în ambele ei părți, de veghe „la hotarul râului și ramului românesc”.Acum, când Satul și Armata Țării aproape au dispărut, e un gest de responsabilitate față de urmași să facem muzee de strajă în care să strângem tot ce mai știm despre aceste puteri care au ținut din moși-strămoși Țara.Nu
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
făcut un ocol/și mi-a adus copacul în palmă”. În creștinism, acest copac simbolizează arborele cosmic, pomul vieții, iar grădina este Edenul sădit de Dumnezeu la facerea lumii. Acest copac oferă veșnică regenerare. Cu rădăcina înfiptă în pământ și ramurile înălțate spre înalt, pomul vieții face legătura între uman și divin și are caracterul unui centru, al unui punct de echilibru. De fapt, pentru creștini, Isus este Pomul Vieții, Sursa binelui absolut, Susținătorul. “Cuvintele” Victoriței Duțu se încheie în mod
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
a numeroase volume de versuri și proza. Printre acestea se numără „Singurătatea clipelor târzii”, „Noapte de iarnă”, „Piticul din ceașcă de cafea”, „Îngerul scrie poemul”, „Jurnalul unei veri”, „Mai sunt bărbați buni”, „Jurnal american”. Scriitoarea debutează în 1982, în revistă “Ramuri”, din Craiova, iar șase ani mai tarziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu. “Atunci am murit puțin...” « Noaptea acesta am avut un alt vis: Cerul era plumburiu și era aproape. Mă aflam în grădina casei copilăriei mele. Nu-mi simțeam
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
idilic, un adevărat răi - „ În spatele casei se întindea livadă de meri, cativa cireși și nuci. Când venea primăvară și timpul se încălzea, crengile curgeau în văzduh și nășteau muguri... Vară, de câte ori priveam livadă, mi se părea că fructele ard pe ramuri. Erau galbene și roșii, iar galbenul soarelui adăugat, le dădea acea strălucire a focului. Acolo, în acel răi, bunicul îmi legase un leagăn...” Acest răi nu durează, pentru că istoria se dovedește a fi necruțătoare. “La 26 iunie 1940 rușii dau
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
viața ei se va îmbunătăți.“ O dulce amețeala mă însoțea, după un drum atât de lung. Sufletul meu era răscolit de durere, de speranță, de vise. Mergeam pe străzi, aveam din nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima pirueta” este un r oman realist, deși are o tentă de poveste. Opoziția dintre esență și aparentă, precum și permanentă actualizare a trecutului, fac ca viața
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
din parc, care, după mai mult timp de închistare, a dat vlăstare noi. „Într-o vară, a dat față-n față cu bătrânul copac, pe care-l văzuse într-o toamnă și s-a minunat. Era înalt și viguros. Pe ramurile lui crescuseră mlădițe tinere. Acum, înțeleg că viața ta se va prelungi în veac, dincolo de durerile și suferințele noastre. Timpul tău și vârsta ta sunt dincolo de timpul și de suferința noastră. Tu mergi cu nemurirea la braț.” (pag.495) Cel
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
chip de porumbel și I-au auzit vocea când a zis „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei, 13-17). L-au văzut când a intrat în Ierusalim pe un asin alb, unde L-au întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie și L-au văzut prins, judecat și răstignit pe cruce. Și s-a mai arătat Dumnezeu în veacurile de demult, dar numai așa cum a voit El să se arate în anumite vremi și nu
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
un tei în soartă Pui primăvăratic sub caldul alizeu, Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă, În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu. De ani și mărturii se-ncărca în ramuri, Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare. Trăit lângă șosea văzuse multe neamuri, Cu joc de frunze ne imita în geamuri Și-am rămas o mistică asemănare. Se-opri într-o zi un pic din adiere, În crengi-ngrijorarea începu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
atunci un tei în soartăPui primăvăratic sub caldul alizeu,Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă,În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu.De ani și mărturii se-ncărca în ramuri,Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare.Trăit lângă șosea văzuse multe neamuri,Cu joc de frunze ne imita în geamuriși-am rămas o mistică asemănare.Se-opri într-o zi un pic din adiere,În crengi-ngrijorarea începu să-i
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]