2,609 matches
-
care le-aș lăsa dacă aș ieși acum de sub jetul de apă binefăcător (nu cred că există scriitor să nu fi descris cu amănunte dușul în toate formele lui, singur sau în cuplu), așa că îmi promit că de mâine o să reîncep cura de slăbire anuală, îți aduci aminte de câte ori ai început să slăbești și n-ai prea terminat niciodată. Stai liniștit, nu ești singurul. Si eu îmi promit în fiecare an, de obicei primăvara, că voi slabi drastic, ca să pot să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să nu se mai termine. Și, pentru că oricine ținea morțiș să aducă noi argumente, cei mari, adică Ilinca, Vlad, Virgil și Tomiță, formară o echipă, iar Bărzăunul altă echipă, sau, ca să fiu mai exact, o bucățică de echipă. Și săpăturile reîncepură... Dar nu mai aveau farmecul de la început, orice s-ar spune. Marele interes pentru comoară se dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zîmbească. În sufletul ei păstra însă o taină tristă. Ea fusese aceea care dăduse domnului Nicanor numele fiecărui căutător de comori... Dar nu putuse altfel. Doar domnul Nicanor trebuia să cunoască adevărul adevărat, nu bîlbîielile Bărzăunului. Așa căă... Și discuțiile reîncepură fără ca nimănui să-i mai fie teamă. Așa aflară copiii că străinul care le dăduse ciocolată era Președintele Consiliului județean, iar ceilalți doi nu erau alții decît cei mai renumiți arheologi de la Iași, veniți în sat special pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cap, o existență anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de vizitatori, nu poate duce decât la nevoia acută de zgomot interior. Mi l-am creat. O vizitam des. Am remarcat, într-o zi, că reîncepuse să poarte taioare. Mi-a zâmbit într un fel pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Un zâmbet trist, cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice ca să-și compună numele și denumirile câtorva obiecte. La acea vârstă, aspectul lui rămânea bestial. Ochii i se umpleau de ură pentru orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul, care nu poate să-l conteste nici o lege. Părerea mea este că acest proces trebuie să înceteze spre binele ambelor familii, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cât clipirea unui ochi de vrabie. Apoi totul îngheață. Buricele degetelor lui stau la un milimetru de porii deschiși ai portocalei, care le-a primit am prenta. La fel cum mâna mea e gata să atingă fruntea lui Cavanosa. Căderea reîncepe. Brusc. Brutal. Un turbion îi con torsionează trupul și îl face să se agite în toate direc țiile. Închide ochii și și-i ține strâns închiși, pentru că instinctul îi spune că retina i se va dezlipi și-i va fugi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o hîrtie neagră în fereastră. M-am gîndit la lacuri, la canale mari și mici, la pîraie și la rîuri. M-am gîndit mai ales la apă, pentru că apa, argintie, e cea dintîi trează cînd ziua se ivește și viața reîncepe. Peste rîu se întinde orașul. Nu-l văd, dar pot simți cum respiră greu și cu teamă. Ca un animal mare care a hibernat pentru prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de ani, a început cînd primii piloni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de ani, a început cînd primii piloni au fost înfipți în mîl și saturați de umezeală
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Aceste străzi ar fi trebuit cruțate, împreună cu tatăl și cu mama mea, pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip, nu pe apă. Oamenii trăiau acolo fără păcat și totuși eram bucuros să nu mai aparțin acelui loc. Am reînceput să mă mișc. E mai ușor la coborîre. Am numărat șase lămpi fără lumină. Știam că, la mică distanță, voi afla clubul părăsit. Zilele de dinaintea campionatului au fost ciudate. Schneiderhahn ne-a interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ridicat steagul alb în semn că procedura de start putea începe. Dar unul dintre băieții roșii a ridicat mîna, barca lui se răsucise. A executat două bătăi scurte, furioase, a privit în jur din nou și a încuviințat. Alinierea putea reîncepe. Încă nu-mi era frică și tensiunea trimitea o undă electrică prin trupul meu. Îl puteam simți, pe rînd, relaxîndu-se și înțepenind. Sufletul îmi era la gură. Steag alb. Steag roșu. Prima comandă a celui care dădea startul. "Pe locuri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
comunității, nu! Se pomeni cu o lanternă Între ochi. Iar, de dincolo de lanternă, cu glasul lui, Nicu Stegaru, speriat: care ești, mă; și ce cauți, tu, acolo, tu-ți ... Auzi, dar nu răspunse. O clipă nu se mai zbătu. Apoi, reîncepu lupta cu fiarele vechi. Ai, mă, nu răspunzi? Care ești, mă, acolo? Eu, Nicule, eu. Tu, mă, procesomanule? Tu? Da. Eu. Dar ce cauți acolo? Vino, mai bine, și mă ajută, și, după ce-o să mă eliberez, o să-ți și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
alege să fie alături de englezi și de aliații lor arabi, fără a uita, ca și companionul ei beduin, că prăbușirea Axei este și semnalul retragerii celor care au administrat Palestina. Odată eliminată tutela colonială, războiul dintre Hagganah și arabi poate reîncepe. De această dată, până la capăt, până la împlinirea unui vis milenar care mobilizează con științe. Federație de interese diverse, armata britanică ce luptă contra Italiei și se pregătește să întâlnească trupele lui Rommel își cuprinde germenii distrugerii. Coaliția de rase și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de sânge spectrele trecutului meu. Poate că este timpul să se topească din nou în aventura din care s-a ivit, poate că a venit vremea ca totul să fie reînceput, spre a alunga acest gust de cenușă care se adună cu fiecare zi. În jurul său, o altă zi se pregătește, cu un ritual pe care îl cunoaște acum, până la cele mai intime detalii ale sale. Important este să nu te
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o altă turnură. Insectele care pieriseră apăreau din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este să elibereze răul din om...” „Ce rău se află În mine?” Întrebă din nou Noimann. „Aveți un pic răbdare și veți vedea...” Și ciungul Începu să-și răsucească brațul metalic În gaura apărută Într-una din tălpile stomatologului. Durerile reîncepură. Medicul scrâșni din dinți, Încercând să atenueze strigătele ce-i răbufneau din gâtlej. „Încă un pic”, Îl Încurajă celălalt. „Partea proastă”, adăugă el după un moment de tăcere, „este că răul e Împărțit În două. Jumătate se află aici, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul se simțea În largul lui. Nu exista atunci nici o opreliște care să-l țină În loc. Replicile veneau una după alta. Ceea ce urmărea medicul era să aducă dialogul Într-un punct mort. După care punctul era reînviat și conversația reîncepea, pornindu-se de la o altă ipoteză. Același lucru Îl făcea și atunci când ținea discursuri lungi sau când conversa cu sine Însuși În fața oglinzii de pe hol. Martorul acestor conversații era imaginea Mathildei. Observându-l pe celălalt Noimann târându-se În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un teleecran. Dar observațiile îi fură întrerupte. ― Gil! țipă el ― sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină de departe. Era mai degrabă un gînd decît un sunet, un oftat obosit care străbătea noaptea cea mare. Reîncepu, slab, îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vedeam cu ochii, un fel de presimțire nehotărâtă a ierbii începu să acopere câmpul cu verdele ei, și așa mai departe; pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește, iar milioanele de insecte, până mai ieri invizibile, își reîncepură, amețite, rotirea, în bătaia, cu fiecare zi mai caldă, a soarelui; din când în când ieșeam în fața ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândeam dacă să mai stau sau nu. Simțeam că starea de primejdie se risipise. Ființa-Furtună ne părăsise. Lumea se îneca în tăcere. Auzeam copita unui cal izbind, departe, pietrele caldarâmului. „Crezi că nu știu de ce n-ai dat, atunci ?“ a reînceput el. „Ești mai voinic decât mine, puteai să dai și tu...“ „Ce tot îndrugi acolo ?“, l-am întrebat (nu știu de ce îmi veniseră în minte Eurigena și ceilalți, plus inverșii lor. Fiecare, ajutat de ceilalți, își construia singur capcane și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ca purtător al unei singure părți, oricare ar fi fost ea, simțeam cum viermuiește zona dublului de care mă crezusem ferit. Poate că nu e clar ce spun. Oricum, era o suferință a structurii mele... După un timp, broscuța a reînceput să se miște. Atunci m-am mai liniștit un pic : măcar trăia... Dar ea ținea să-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
inventat. Curând, fetița s-a simțit jignită, i se părea că râd de ea și n-a mai scos o vorbă. Doi ani la rând s-au străduit medicii să-i vindece muțenia. Până când, într-o bună zi, fetița a reînceput de la sine să vorbească, la fel de curgător ca înainte. Atâta doar că din ziua aceea își gândea cuvintele ei și le rostea pe ale celorlalți, ca unii oameni maturi siliți să gândească în limba lor și să vorbească în alta... Pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune ca atare scoțându-l din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]