99,695 matches
-
nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că urmașii noștri să nu dea crezare minciunilor
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
față" (p. LVI). Cu emoția regasirii acestei comori a istoriografiei și literaturii române din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, constatăm că abia acum ea își poate găsi adevăratul loc de frunte în creația românească de expresie latină, cu reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă, în forma ei originală, tocmai de dincolo de Ocean, unde cel mai puțin se așteptau exegeții s-o găsească. Nu putem decât să felicitam pe savantul
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
scop de șantaj, si care nu mai erau amor, erau politică. Aici, fostul patron protesta împotriva acestor practici, mîrșave, si pe lînga ce făceau clienții săi de odinioară, ele păreau într-adevăr niște uneltiri ale infernului lipsit de orice chemare reală a... sexului! a traduse, liber, formula engleză. M-da, se putea susține. Dar ce se făcea, la urma urmei, pe vremea aceea, ce fel de blestemații, ce vicii grozave ar fi putut domnul Georges, (fostul patron) să-mi povestească?... Să
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
de sinergie aveam să-l resimt concret la deschiderea "Perspectivei canadiene" cu Cele cinci simțuri (film proiectat și la Cannes și Edinburg). Inspirîndu-se deopotrivă dintr-o carte ("A Natural History of the Senses" de Diane Ackerman) și dintr-o întîmplare reală trăită de producătoarea peliculei, tînărul cineast canadian Jeremy Podeswa (invitat chiar cu proiectul acestui film la faimosul laborator de la Sundance) se recomandă ca făcînd parte alături de Atom Egoyan din generația "pro video" care a mai știut să profite atît de
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
ceilalți doi interpreți, Elaine Cassidy și Bob Hoskins, a fost obligat să nu folosească obișnuitul covor roșu, ci ușa din dos din cauza unei manifestații a "Coaliției împotriva sărăciei", foarte activă în raiul canadian. Glisarea între lumea de celuloid și cea reală este inerentă (nu neapărat fiindcă televiziunea locală îi urmărește pe cineaști nu doar la conferințele de presă, ci și la diverse party-uri) mai ales că pe ecranele festivalului a fost proiectat Berlin-Cinéma de Samira Gloor Fadel, care-i are protagoniști
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
dubios, isi ucide cu sânge rece viitorul? Cu ce fel de războaie ne tot împuiază capetele aceste Cassandre de iarmaroc, aparate de fustele pestrițe ale unor privilegii de-a dreptul jignitoare pentru bunul simț - dacă ne gândim la performanțele lor reale? Poate războaiele duse în culise pentru privatizări oneroase, pentru împărtirtea resturilor (nu lipsite de măduvă!) ale băncilor de stat. Dacă ar avea timp să arunce o privire în jur, ar observa că România nu e o țară în război, ci
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
că stare de spirit. Iar când face valuri totuși, în urma ei rămân, evident, numai dezvăluiri, efecte parțiale ale unor în-văluiri. Jung scria despre faptul că o colectivitate (asociație) se coagulează cel mai temeinic în jurul unui secret. Secret presupus, ori secret real - nu e nici o deosebire atunci cand fascinația lui centripeta se exercită în jur. Dar nu exageram oare persistând în această înclinație? Să observăm că noi nu avem un secret, care să ne conducă la o convergență, la o conjugare; noi avem
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
exageram oare persistând în această înclinație? Să observăm că noi nu avem un secret, care să ne conducă la o convergență, la o conjugare; noi avem o inflație de secrete care ne despart și ne pulverizează orice simt al perspectivei reale și al organizării. Câte milioane are populația României - aproape tot atâtea mistere. Omul - și misterul. Ne suntem nouă înșine, de altfel, câte un mister. Jung poate să ne mai aștepte: suntem în curs de a elabora o serioasă erată, sau
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
Andreea Deciu Și dacă realitatea s-ar dizolva sub ochii noștri? Nu în neant, ci în mai real decît realul, în triumful simulacrelor?" O întrebare care multora li se va părea, încă, absurdă, dar nu și celor ieșiți dintr-o sala de cinematograf unde au fost asaltați, timp de vreo oră și ceva, de fantasmele unei hiperrealităti electronice
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
vreo oră și ceva, de fantasmele unei hiperrealităti electronice precum cea din filmul Matrix, bunăoară. Apăsînd vîrtos caldarîmul, ori pipăind conturile corpurilor solide din jur, pentru a-și garanta că mai sînt, totuși, între limitele unui univers concret și știut, real, aceștia din urmă, spectatorii utopiilor și distopiilor cinematografice de ultimă oră, vor reflecta, cu siguranta, oricît s-ar teme să o recunoască, la întrebarea cu pricina. Interesant este că ea a fost rostita cu mai bine de zece ani în
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Mari filosofi ori scriitori, Regele României, Basarabia și Bucovina de Nord - pentru a da exemplele cele mai curente - au fost oficial loviți de non-realitate în perioada dominației comuniste din România, în ciuda faptului că nimeni nu se îndoia de existența lor reală. Pretenția instaurării prin limbaj - curentă în Mesopotamia ori în Chină imperiala din secolele V-VIII - s-a putut naște din nou în Europa secolului al XX-lea". Formalizant întrucîtva, dar nu fără o justificare intrinseca, M. Zamfir socotește că prăbușirea
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
puterea de invenție se cuvine a fi creatoare prin modul în care depășește realitatea, recreînd-o, reorchestrînd-o. Marc Chagall susținînd a la rîndu-i a cu îndreptățire: "Artă nu poate fi realistă fără un dram de ireal." Iar Lawrence Durrel clamează: "... ăfictiuneaă reală nu e de găsit... Viața în sine e o ficțiune, si toti încercăm să spunem lucrul acesta prin mijloace diferite, fiecare dintre noi întelegîndu-l în raport cu natura și cu talentul său." La urma urmei, nonfictiunea e mai mult decît un... gen
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
un moment dat că fantezia nu-l interesează deloc, căci dacă i se spune că are o fantezie bogată, i se face rușine. În nici una din cărțile sale nu are fantezie, totul, dar absolut totul se sprijină pe un fundament real, ca dealtminteri și Federico Fellini care se întreba cîndva, defel retoric: Unde începe viața, unde artă?" Avînd în vedere această dilemă, de ce n-ar fi acceptat și autorul de literatură nonfictiune un "beletrist" ca oricare altul, identic a pînă la
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
Duby-ul din această carte e diferit mult de cel din alte volume cunoscute deja cititorului român. Un Duby mult mai lunecos și îndrăzneț stilistic, mult mai literar și ambiguu din punct de vedere științific. Ceea ce, evident, poate reprezenta o modificare reală a temperamentului sau auctorial, una în bine, la urma urmelor. Însă amănuntul ca atare trebuia neapărat semnalat. Altminteri acest Duby straniu riscă să treacă drept un Duby suspect. Oricît de greu mi-ar fi fost să plasez temporal dată primei
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
tehnici devin o fixație, versurile par a fi exhibări ale unei mașini de produs efecte obscure și uneori silnice. Și totuși există cel putin 50 de texte ce atestă talentul lui C. Th. Ciobanu, inventivitatea, proteismul sau archimboldesc și vocația reală a insolitului. Este vorba de poeme scrise cu garda jos și cu viziera trasă, arătând față umană a cavalerului inexistent: "Liane de legi găsesc pânză păianjenului/ despre cum n-aș ieși/ pe surpare-ncetinind cauza/ lovită de sunetul unui lanț,/ încă
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
sine manuscrisul românului autobiografic Bizu (refăcut de trei ori). Întîmpină din nou mari dificultăți în găsirea unui editor, aflat la 26 septembrie, în persoana lui S. Ciornei, care la 28 octombrie, îi oferă primele cinci exemplare. Mărturisea, si la apariția, reală "nesiguranță în valoarea cărții". Avrea dreptate, cartea prezentată drept român nu era, atunci, decît un autoportret, ce-i drept foarte izbutit. Astăzi o astfel de scriitura romanesca ar fi perfect acceptată. Nu și în 1932, cînd tipologia românului era perfect
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
și de pe ogoare, a supraviețuit în memoria cititorilor mai ales prin intermediul parodiilor lui Caragiale. Carnetul monden - "Cum se pitrece la noi" - al tînărului Edgar Bostandaki din High-life, pasajul în franceză ("Un journal chic") din Tema și variațiuni, aluziile la cronicarul real cu pseudonimul (din L'Indăpendance roumaine) din alte mici articole risipite prin periodice oferă imaginea unui stil al mondenității de acum un secol: prețios, elegant, artificial, eufemistic, măgulitor. an condițiile în care cel putin obiectul ("lumea bună") și publicul (cititor
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
viața cantului personajul îndurerat, patetic; iar în ansambluri (excelent septetul final) s-a retras în umbră lăsând în prim plan pe tinerii ei parteneri. Revenind la concurs, se poate spune cu certitudine că ediția a III-a a fost un real succes: în primul rând numărul mare de candidați, 150 înscriși, peste 100 din 18 țări prezenți, dintre care 57 au intrat în finală. Juriul compus din personalități de prestigiu ale scenei lirice românești și străine, a avut o sarcină dificilă
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
supraaglomerate, grupuri sanitare insuficiente, sală de mese improvizată pe hol și produse alimentare neconforme cu eticheta, precizează Ziarul de Roman. autor: Adrian Stroescu " La toate grădinițele de stat verificate s-a constatat depășirea numărului de copii preșcolari maxim admiși, numărul real variind între 24 și 30 de copii, față de 20, cît este numărul maxim permis de lege. Din această cauză, sălile de clasă, dormitoarele și sălile de mese sînt supraaglomerate. Numărul grupurilor sanitare nu este în concordanță cu numărul de copii
Reprezentanţii ANPC au descoperit mai multe grădiniţe cu probleme în Neamţ () [Corola-journal/Journalistic/24775_a_26100]
-
compozitorului. Fără acest amendament opera de artă nu este viabilă. Am avut recent o întrevedere cu marele dirijor român Christian Badea care mi-a mărturisit că „astăzi, regizorul este suveran, el nu mai ține cont de dirijor, care în mod real trebuie să fie conducătorul spectacolului, iar dirijorul nu are decât două lucruri de făcut: să pună baghetă jos și să plece, ori să continue travaliul, mergând pe linia regizorului.” Este o realitate extrem de tristă, dar adevărată. Foarte multe spectacole de
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
și coerentă, deoarece povestea lui Rigoletto și a Gildei este un motiv etern uman care poate fi adaptat oricărei epoci. În cazul Toscăi de Puccini, lucrurile trebuie nuanțate altfel, întrucat Țoșca este o lucrare mult mai legată de o istorie reală a Italiei de la 1800, în perioada lui Napoleon care a fost inițial învins la Marengo și ulterior a cunoscut victoria, ideile revoluționare republicane ale lui Angelotti (fostul Consul al Republicii Române) și ale lui Cavaradossi fiind evidențiate. Pe această canava
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
poeme patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură nimicitoare dată inamicului și cucerirea de noi medalii pe panoplia gloriei. Desigur, toate mai marile sau mai micile fapte de muncă erau acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența reclamei le cufunda însă adesea în trivial, transforma o bună treabă gospodărească în ceva frivol. Ctitorii nu aveau sobrietatea managerului de cursă lungă, pus pe făcut avere, gravitatea constructorului ce știe să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea stării
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
până la ce grad de abjecție se poate ajunge în acest domeniu. În regimul trecut apologia socială, propaganda politică nu puteau fi nici măcar contrazise, ceea ce astăzi se face cu prisosință în cadrul libertății de expresie care, alături de inițiativa privată, reprezintă marele și realul câștig al românilor după 1989. Numai că, în mod paradoxal, și aceasta se constituie într-o sursă de sufocare a societății cu dejecții morale. Aici apărea, prin urmare, consecința coercitivă a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
În ordinea de idei din Tsunami-ul politicii de la Est, momentul istoric interpus brutal în reforma sistemului a fost anul 1968, când URSS a oprit cu tancurile desprimăvărarea cehoslovacă și implicit pe a noastră, ca și influența eurocomunismului asupra socialismului real. URSS a mazilit atunci toți liderii comuniști cehoslovaci, dar și mai mult și-ar fi dorit să-i strivească pe ai noștri, primul urmând a fi, bineînțeles, Nicolae Ceaușescu, pentru vituperarea fără egal a marelui stat, ca bastion reacționar al
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
relata după vizitarea Chinei că raportul s-a schimbat spre trei sferturi bun și unul rău. Nestatornicia capricioasă, imprevizibilă a istoriei! Dar ca să revenim, cu timpul, dușmanul aproape își pierduse fața, cu greu mai putea fi identificat convingător în prototipuri reale (mai ales în epoca acelei cordialități politice româno-occidentale, când cei mai proeminenți șefi de stat ne vizitau țara și primeau cu fast delegația la nivel înalt a României), evocarea sa devenind chiar anacronică. Românii nu mai credeau în gogoriță. Chiar
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]