3,662 matches
-
cei trei mii de discipoli ai lui Buddha s-ar fi aflat sub ochii lor. După ce avuseseră loc ceremoniile lecturilor din sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecăruia câte o ceașcă de sake. Ulterior, vizitatorii treceau pe lângă nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând cetatea principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri din teatrul Nô, colo, în alt grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază, alți și alți oameni, dornici să-i facă urări de bine, trecură prin fața lui Hideyoshi. Hideyoshi se ocupă de toate treburile din Himeji până în ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-o înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol de teatru Kabuki, primit recent în capitală... Omul era incredibil de guraliv. Cântă apoi o introducere a piesei. După aceea, un alt actor recită o strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți în rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un număr de tineri scriitori și ziariști. Alarmată la maximum, Securitatea trece la asasinarea lui Labiș și supravegherea atentă a tuturor celor implicați. La 2 decembrie 1956, ziua de naștere a poetului, acesta pleacă de la gazdă, cântă Imnul Regal și recită cu patos Doina lui Eminescu fără nicio teamă și reținere. O săptămână mai târziu, pe 9 decembrie, poetul pleacă să mănânce la cantina Uniunii Scriitorilor și este împins sub roțile unui tramvai, aruncându-se vina asupra lui Aurel Covaci - prietenul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost și tu de acord cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la locul unde am tăifăsuit de atâtea ori. Bătrânul a venit lângă mine și mi-a pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Intrând în joc, l-am îngânat: Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele, Toate florile șoptiră, Întorcându-și fețele. A
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noastră rugă nouzidită, sfânta mănăstire Hlincea,... cu niște locuri de dughene din târgul Iași, lângă curtea noastră în capul ulițelor de lângă biseria Sfântului Nicolae. Între trei drumuri... care acele locuri le-au cumpărat binecinstitorul părintele nostru, Io Vasilie voievod” - am recitat eu spusele lui vodă. --Și acum - a reluat vorba bătrânul - să vedem ce e cu acea “Sfânta noastră rugă nou-zidită”. Ștefăniță Lupu e cam trufaș, lucru dovedit chiar de el însuși: “Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un monah al iubirii și al iertării. Avea darul smereniei și al bunei cuviințe. Îi saluta pe cei mici ca și pe cei cu funcții, reprima disputele, era omul dialogului și iubea comuniunea. Era un bun povestitor. Îi plăcea să recite din poeziile lui Mihai Eminescu. A muncit și s-a rugat până în ultima clipă a vieții. S-a asemănat mult cu părinții cărturari din timpul lui Gheorghe Duca. În biblioteca mitropolitană Dumitru Stăniloae din incinta sediului administrativ al Mitropoliei Moldovei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de Adriana Ausch ori Zoe Alecu. Câteva acorduri, apoi totul se "asambla" într-un nou cântec, ca într-o fabrică de muzică, în schimbul 3. Nici o făcătură. Totul produs în fața "consumatorului" acelui tip de artă. Spre ziuă, venea Florin Zamfirescu și recita "În seara când s-au întâlnit, ea se-ndrepta cu pas grăbit spre locuință..." și ținea ritmul bătând din picior, iar sala odată cu el. Odată cu zorii, revenea Pitiș și cânta, și-l descânta pe Dylan... Uitai de foame, de sete
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urmă cu cinci ani. În sâmbăta cea mai apropiată de ziua de naștere a tatei, din ianuarie, ne deschideam casa tuturor prietenilor, rudelor și membrilor comunității care aveau chef să vină. Toată lumea se adună ca să mănânce, să bea și să recite poeziile lor favorite. În anul precedent, strânseserăm destui bani din donații ca să instituim o bursă universitară în numele tatei. La început, petrecerea reprezentase o întâlnire între vreo doisprezece oameni, reuniți în sufrageria casei noastre, însă, în timp, totul crescuse, devenind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fusese surclasat decât de devotamentul față de mama și de mine. Faptul că opera lui era apreciată de alți oameni îmi umplea inima de bucurie. Pot să vă spun care sunt specialitățile acestei seri? ne-a întrebat chelnerul. Apoi ne-a recitat întreaga listă. Fiecare fel de mâncare suna și mai delicios decât precedentul: îți lăsa gura apă. Poate că ar dura mai puțin dacă ți-am spune ce nu vrem, a glumit Luke, cu o luminiță în ochi. Am comandat de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de tine decât e deja? — Cine? La cine te referi, Bea? — La Căpitanul Stubing de pe Corabia Iubirii, Claire. Mă refer la Luke! De ce nu mi-ai spus niciodată ce drăgălaș e?! Ar fi trebuit să-i vezi fața aseară, când recitai la microfon. Îți sorbea fiecare cuvânt. — E o poezie superbă, Bea - simțeam cum începeam să mă împurpurez - iar noi suntem prieteni. Avem o, ăăă, relație de muncă grozavă. — Ei, eu cred că e extraordinar, a declarat mama. și e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
jurămintele de nuntă. Niște jurăminte dureros de frumoase, care i-ar fi făcut să plângă pe toți invitații. Eu urma să am un buchet de lăcrămioare culese din grădina mamei. Am încercat să mă închipui pe mine și pe Randall, recitându-ne propriile jurăminte. Mi se părea c-ar fi fost... ei bine, destul de jenant. Randall era un tip mai tradițional. Când pot să te văd? m-a întrebat Bea. Acum? Am aruncat o privire prudentă către inbox-ul care stătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chiar în clipa aceea ușa cabinei se deschise, iar Sally se uită la silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste o femeie foarte goală, cu o față vopsită oribil, care tocmai făcea dragoste cu un bărbat care, din câte a reușit el să remarce din privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
În Australia. Irina tăcea. Baba veterinar tăcea. Câinii nu se auzeau, amorțiți de medicamente, iar clădirea avea ziduri groase. — Câinele Dingo, reluă savanta. Altă pauză lungă, până se decise apostol veterinar apostolescu să ofere scurta prelegere de știință popularizată. Parcă recita, scârbită, un text, vedeta Veta. Auzi, Veta!... „Un câine mut, dar care aude foarte bine. Inițial, un câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese fratele Gerbert, dulcissimul. „Bunurile pământului, da, oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău așa, plin de câlți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment, vot de blam, excludere, recită brunetul, zâmbind. Zâmbea!... de ce zâmbea, oare, cu dinții lui mari și galbeni? Dominic scrută din nou, sprânceana, zgârietura aceea de unghie sau lamă sau insectă, cine să știe. Puse deoparte broșura, trase primul dintre ziare. VIAȚA NOASTRĂ, acesta era titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să remarce finele accente și artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine știe, poate Henderson. Da, Sir Henderson, Sir Neville Henderson, nu-i așa. „Crezi că aș fi prea subiectiv pentru a cerceta corect trecutul acela? Te înșeli, Tolea, te înșeli...“ Pauza de ezitare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Germaniei,ca garantie a bunelor intenții, câteva colonii?“ Șeful Gică zâmbea, crăcănat, în ușă. Sir Tirbușon privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plângea. N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tom. Și fostul doctor Thumb a închis ochii, și-a dat capul pe spate și a înălțat brusc un arătător în aer, parcă încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult. Apoi, pe un ton sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de băuturi răcoritoare Panther a devenit sinonimă cu energia, aventura și excelența, zic dintr-o suflare. Slavă Domnului. Ăsta e bla-bla-ul standard de marketing pentru Panther Cola. L-am scris de atâtea miliarde de ori, că sunt gata să-l recit și În somn. — Băuturile Panther sunt un adevărat fenomen de marketing, continui. Imaginea Panther este cunoscută În Întreaga lume, În vreme ce sloganul „Nu te opri“, devenit deja clasic, a intrat deja În dicționarele de profil. Companiei Glen Oil i se oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
foarte mult de soarta prietenilor mei. A, zic și mă frec pe nas. Tocmai vreau să spun cât pot mai politicoasă că și eu simt că suntem prieteni, când el adaugă: — Plus că orice om care e În stare să recite replică cu replică toate filmele lui Woody Allen nu are cum să nu fie un loser. Simt că mă străbăte un val de mânie, În numele lui Connor. — Nu știi absolut nimic despre el ! exclam. Îmi doresc să nu fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gândit ? — Să-i zgârii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa până mâine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dându-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adâncul sufletului, sunt de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pestrițe vinete de toamnă/ cred c-o să iau taxiul s-arăt că sunt o doamnă/ Dacă nu-n seara asta, atunci sigur cândva/ nu te-ndoi să nu rămâi așa (finalul unui text naiv-vulgar conceput de A., pe care îl recita zdrăngănind la balalaică seara în baie). Și-acum mă mai trezesc, la cinci dimineața, în poziția pe care mi-am descoperit-o ideală pentru somn, pe burtă, cu sexul într-o erecție dureroasă. Patul prea mare pentru o persoană e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]