3,066 matches
-
urmă tătar de-al lui Murad... Și, cum remarca excelent Bloom, Murad e un Ulise înfrânt. Numai că această înfrângere pare a se înscrie, apoteotic, într-un tablou al „înfrângerilor necesare“, al eșecurilor eroice... Și, ca să revin la promisiunea mea, recitește, te rog, descrierea ciulinului, care deschide romanul... iar acum iată moartea lui Hagi-Murad, care-l închide: „Dar trupul, pe care-l credeau mort, zvâcni. El săltă întâi capul însângerat, descoperit și ras, apoi trupul; apucându-se cu mâna de trunchiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a doua oară, vă va ajuta să descifrați ambiguitățile din limbaj, să identificați categoriile interpretative ori să înțelegeți mai bine cum este spusă povestea, toate furnizându-vă chei ale sensurilor (Riessman, 1993). Următorul pas în procedura de transcriere, după ce ați recitit-o dumneavoastră înșivă, este să i-o oferiți persoanei intervievate ca să se uite peste ea. Acest lucru se face în principal din politețe, dar poate deveni mult mai mult dacă persoana arată un interes real nu numai în ceea ce privește citirea transcrierii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
titlul (care era Atillának, adică, tradus din ungurește, Pentru Attila) l-am scris sâmbătă, 2 iunie. Voiam să expediez din vreme rubrica, fiindcă luni îmi luam picioarele la spinare spre Brașov pentru conferința lui Adam Michnik. Dacă stau și-mi recitesc productul nu-i greu să bag de seamă cum (pentru a câta oară!) scrisul trage după el, precum ața, ca-ntr-o rimă, viața. „Sar precum gazela“, „mă împiedic“, „picioarele la spinare“, „scandal“1 anunțau ceea ce trebuia să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
impresii de concert sunt o „campanie de denigrare“ sau un „afront“ adus muncii tenace și nu lipsite de multiple bătăi de cap a organizatorilor. Tocmai de aceea îmi permit aceste observații strict personale, ale unui mare iubitor de muzică. Am recitit în aceste zile câteva cronici muzicale ale lui Emanoil Ciomac, Eugeniu Speranția, Anton Holban și Mihail Sebastian și ne-am bucurat, la rândul nostru, de marea lor capacitate de a se bucura de muzică. Dacă muzică nu e, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc.“. Încerc acest text după ce am recitit, la distanță de câțiva ani buni, ediția din 1984 a romanului: știu că cea pentru care scriu postfața este redusă de autor, care a înlăturat din balastul textual: jurnalul feminin, al lui A., ducea confesiunile din postpubertate până la relația studențească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
greu de uitat. Recursul la istorie pentru a actualiza memoria nu este de natură să înlesnească aplanarea conflictelor de astăzi. În consecință, ele mocnesc și vor mocni zeci și sute de ani, uneori mascând agenda personală a oportuniștilor de carieră. Recitindu-l pe profetul Isaia, Butterfield constată că triumful politic al unui neam nu înseamnă deloc că acesta ar fi binecuvântat de Dumnezeu, după cum nici succesul în viață nu este semnul binecuvântării divine (am putea fi surprinși câți aparenți "ratați" s-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din presă care semnalează, cu perfect îndreptățită frustrare, acest fenomen. Și atunci, de ce am început prin a spune că există ceva nefiresc în toată această poveste? Dacă n-ați simțit încă nefirescul situației, o să-mi permit să vă rog să recitiți, cu un plus de atenție, cele două paragrafe de mai sus. Și veți vedea că vociferăm teribil împotriva nedreptății pe care ne-o fac italienii și, în genere, occidentalii când generalizează și ne includ pe toți românii în aceeași oală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cum mi se fură ziarul! Mai ales sâmbăta, când am rubrica din „Suplimentul de cultură“. Să iau asta ca pe un mod special de-a fi apreciat? 2Ă Au început să mă cunoască taximetriștii și farmacistele! 3Ă Nu reușesc să recitesc Însemnări din subterană. Rămân la convingerea că e cel mai „greu“ text de Dostoievski... pentru mine, desigur... Iată și un citat: „Să trăiești mai mult de patruzeci de ani e indecent, trivial, amoral!“ și eu acuș împlinesc șaizeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
sunt jalnice sau, dimpotrivă, pentru că ating în mine ceva neștiut, ce mă fragilizeazăă. Există cărți pe care le citesc o singură dată și îmi ajunge, într-atât sunt de tulburătoare ori aspre ori atingătoare; și există cărți pe care le recitesc, adictă, fără să mă satur. Există cărți din care citesc câte o pagină sau două pe zi; și cărți din care parcurg sute de pagini pe zi. Există cărți vinovate și cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a schimbat gustul literar și m-am demodat. Oare am obosit, după ce ani la rând am treierat prin experimentele ultradeștepte și sofisticate ale altora? Poate. M-am plictisit? Nu știu. Sigur însă e că îmi vine tot mai des să recitesc cărți mari, profunde și simple. Hai să le spun clasice. De teamă să n-o iau de tot razna, am început să-mi pun comprese: sigur că Pynchon nu-i de citit la comandă și nici de înghițit cu polonicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Autoportret? E extraordinară. Ar trebui tradusă în română. În scris faceți un pact cu lectorul? Eu scriu doar pentru cititor. Scriu pentru a fi citit, și aș adăuga chiar - e și ceva orgoliu în asta - că scriu pentru a fi recitit! Dacă m-aș gândi doar la mine, n-aș mai scrie. Îmi cunosc ideile, fantasmele, obsesiile, întâmplările trăite sau visate. Nu-i nevoie să transpun toate astea în scris. Scriu pentru a fi citit și pentru a face să existe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
aceea din urmă rămîne nu numai importantă, dar chiar și introductivă cu adevărat. În următoarele capitole, îndeosebi în acelea centrate pe literatură, prezentarea și discutarea modelelor și a teoriilor implică uneori o trimitere detaliată la anume texte literare edificatoare. Să recitim, așadar, aceste texte înainte de a parcurge capitolele în cauză. Această colecție specială cuprinde următoarele povestiri: Evelina și Cei Morți de James Joyce, Oameni din Dublin, That Evening Star și Barn Burning de William Faulkner, Beatitudine de Katherine Mansfield; în fine
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
respective, fără a mai menționa că absența unei caracteristici implică prezența celei opuse. Astfel, conform exemplului anterior, va trebui să notăm pozitiv personajele influențabile pe o dimensiune caracterologică diferită de +/- determinat. Tabelul 4.1 este doar o primă aproximare. Dacă recitim povestea, ne putem dispensa de cîteva dintre aceste caracteristici considerîndu-le insuficient de reprezentative, în timp ce altele pot fi luate în considerație. O examinare mai atentă a tabelului va evidenția, de exemplu, că "timid”, "narcisistic” și "arogant” au profiluri identice, neavînd astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din cele mai triviale! Și totuși, citind atâta literatură consacrată clivajului în noile democrații, cât și relativă la new politics, ne cuprinde îndoiala și singura concluzie care ni se pare valabilă este aceea că mulți specialiști ar face bine să recitească textul fondator al lui Lipset și Rokkan: este apanajul marilor opere să genereze un mit simplificator, care li se substituie. Modelul lui Rokkan constituie o matrice de posibilități obiective în sensul lui Max Weber ale clivajelor; aceasta are o formă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
atitudinii noastre culturale, în primul rând, în perspectiva europenizării... politice, prost înțeleasă de altfel și trâmbițată deșănțat de către o anumită categorie de intelectuali oportuniști și cosmopoliți deopotrivă. "Steaua", nr. 6, iunie 1998 Ion FILIPCIUC O pagină eminesciană întreagă Citind și recitind cartea prof. Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1997), încerc un sentiment ciudat, o stare de neliniște amestecată cu bucuria descoperirii unui făgaș neașteptat și nebănuit, la care se adaugă abia o firavă dumerire asupra modului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autorul o face, pe sute de pagini, nu a falsului cultural, în sine, și a " trădării intelectualilor" (ca de atâtea ori în istorie), cât mai ales a apelului la rațiune și luciditate a celor ce știu și vor să-și recitească istoria cum se cuvine, rezistând noilor ei provocări cu demnitate și calm. Desființarea" postmodernismului cosmopolit se face prin chiar liderii săi (a se vedea cazul celui mai "național" dintre postmoderniști Mircea Cărtărescu, și capodopera lui Levantul, intraductibilă, ca și poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fac un plan care se întinde de-a lungul câtorva luni. Recunosc, eram decis ca anul acesta să nu scriu deloc despre Eminescu, fiind pentru încă o dată convins că singurul lucru "cu cap" ar fi fost acela de a-l reciti, de a-i redescoperi armoniile înalte ale unui cânt ce, adevărat, nu îl poți pricepe până la capăt. Dar planurile sunt făcute și pentru a fi încălcate, mai ales că motivația avea să fie una extrem de solidă: la finele anului trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nouă carte, atunci când va veni vremea aceea”... „...Pentru luni, 7 mai 2007, am triat toate actele mele și ale Marianei care se află la mine, punând ordine, că așa e bine ca totul să fie în ordine” „... Ca relaxare am recitit cu ochii și sufletul setul de 80 de scrisori care au circulat între mine și soție în timpul războiului. În felul acesta am retrăit toată gama de evenimente și sentimente ce neau legat și susținut moral în acea perioadă grea. Cât
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în vâltoarea vremurilor și a sentimentelor care ne-au solicitat participarea, știam să prețuim la maximum fiecare clipă de liniște și fericire și poate tocmai de aceea nu ceream prea mult de la viață, mulțumindu-ne doar cu frânturi de fericire !... Recitind „comoara noastră de scrisori”, mi am dat seama că aș fi consemnat mult mai multe evenimente și întâmplări palpitante dacă aș fi folosit aceste scrisori în evocarea autobiografică de acum trei ani”, scria profesorul la 10 mai 2007, reamintind că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de nesigure și de grele erau acele vremi atât de potrivnice !” 20 septembrie 1940, Ploești Dragul meu Sandy, Am sosit ieri de la Buzău, spre bucuria mea am găsit plicul de la tine, care-l așteptam cu multă bucurie. Am citit și recitit scrisoarea de nenumărate rânduri. Mare mi-a fost bucuria când am văzut că măicuța și tăticu s-au bucurat mult de ceea ce ai ales tu. Dragul meu, îmi pare bine că ți-a mers în plin, m-aș fi bucurat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
puternica noastră dragoste cu subiect de roman trăit. Am aranjat totul și apoi pentru a-mi cheltui puzderia de gânduri ce-mi năvăleau în minte, mă văd scriind la București. Nu știu acum ce voi fi scris, căci nu am recitit rândurile și nici nu știu firul gândirii. În tot cazul cred că a fost o scrisoare întrețesută cu accente de nostalgie, îmbinată în același timp și cu note din cuprinsul cărora pornea ca un izvor limpede speranțe și vădite încrederi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
era tot un răspuns întârziat pentru că „noi, iarăși nu am fost acasă la sosirea ei, am călătorit pe la neamuri, după cum v-am mai scris, că noi mai plecăm de acasă din când în când”. „Soția mea a citit și a recitit scrisoarea, ei îi place cum scrii tu Alecule. Știi să scrii multe și le învălui în poezie pentru că, vezi, ai predilecția către literatură, știi să le înflorești în scris dar și în grai, în tot ceea ce faci...” La asemenea vorbe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
floare și o lumânare și din partea mea, ca prietenă a voastră. Cu dorința de bine îți vreau sănătate și liniște sufletească. Aceea ce-a fost dăscălița ta, Cezarina Al. B. Iovan Scrisoarea, nedată de expeditoare, poartă semnătura profesorului Alexandru Mânăstireanu, recitită de el la 24 IV 2007, depozitată împreună cu altele, ca să ajungă la mine. Acum, parcă anume pentru a îndeplini ceea ce îi ceruse fosta lui învățătoare, vizitată și ea din când în când, tot în Dealul Cimitirului, fostul elev și soț
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
peste 20 de ani - inspector metodist - am tot scris - dări de seamă, procese verbale, planuri de muncă - pare-se că nu-mi venea greu. Acum, după 10 ani de pensionare, probabil m-am dezobișnuit. Înainte de-a începe scrisoarea, am recitit scrisoarea ta - producându-mi dragostea de a ne reîntâlni, să vedem cum mai apărem la vârsta de 72 ani pe care-i am și cum apar toți colegii. Socot că aș fi decanul de vârstă. Dragul nostru, te cred că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
conductor, cînd nu-mi găseam nici eu biletul, ci vîrful de cizmuliță maro, dreapta, vezi ce strălucește! în stînga picioarele în blugi decolorați, mîna în buzunar, ferește, răspund cu o hîrtie desfăcută, un pliu tăiat în aer o rupe și recitesc, fie și lectura închipuită pe factură de telefon, închei că sînt obișnuită cu obiectul cultural, hîrtia în buzunar, canapeaua cu maturii pe automatizări și calculatoare, nimic personalizat, dialogul așa-zicînd viu, ceva-ceva se întîmplă, dar auzi-ne pe noi dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]