3,034 matches
-
ajuns însă la concluzia că numele lui Mircea Iorgulescu nu se putea să nu fie invocat în îm prejurările de care am vorbit. Că era sau nu în țară, că avea sau nu de gând să se repatrieze și să redevină activ în viața Uniunii, acest fapt conta mai puțin. Căci, mi am dat seama, nu atât o rezolvare practică viza referirea lui Mircea Iorgulescu, în acel context, cât indicarea unui model. Un model care, după cum se vedea, nu se ștersese
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Când satul a dispărut după un deal, când șoferul meu, tata, făcea la stânga, am văzut altceva: nucii ce străjuiesc șoselele Basarabiei. Durerea sau lacrima noastră, chiar la a doua generație... Și, sărutându-i pe cei rămași dincolo de Prut, Încerc să redevin același banal pragmatic, deși să știți, am și eu suflet. Basarabean. Nucul. Copacul ale cărui fructe constituiau, În vremea când vechea Dacie era Întreagă, obiectul unui export menționat În condicile Egiptului. Nucul, prezent atât de des În datinele noastre de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cărbunele, cu sulf cu tot, mai bogate În sulf la depozitele vechi, mai sărace la cele mai recente. Nu mai trebuia altceva decât ca aceste zăcăminte să rămână ascunse... Dar, n’a fost să fie. Compușii sulfului au Început să redevină o prezență constantă În atmosfera de astăzi, din cauza greșelii tehnologice de care vorbeam, dar și În urma activității vulcanice naturale. Are natura, și astăzi, mijloace de apărare? N’aș putea răspunde cantitativ, dar calitativ da. Desigur. Natura nu abandonează niciodată ceva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zile, În care n’a putut produce altă informație decât un avertisment. E sortit omul să fie dușmanul Vieții? “Radiosfera”, 2 octombrie 1995, ora 9,47 50. Viața e rotundă; moartea nu Vă rog a-mi Îngădui ca, Înainte de a redeveni pragmatic, să adaug un post scriptum la capitolul precedent; nu vă mirați: cusute Împreună, aceste emisiuni dar, dacă nu o carte, măcar o profesiune de credință. Între timp, am ajuns prin București, inevitabil În metrou, asaltat de milogii de toate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
avut noroc din acest punct de vedere, e altă poveste: deși era duminica Paștelui, ningea, ca și acum. Dar casa mirosea atunci a grâu, iar primul drum aveam să-l fac, În brațele tatei, Într’un lan de grâu. Să redevin pragmatic: zambila și grâul sunt, ambele, monocotiledonate. Și nu numai ele. Viața noastră, căci povestea de mai Înainte e doar un exemplu este, mai mult decât ne Închipuim, datoare acestor plante. Majoritatea hranei, adică pâinea cea de toate zilele, e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
uneori croați, dar adesea germani, cehi sau sloveni. Au fost impuse sistemul juridic și codul civil austriac. Cu toate acestea, au fost făcuți unii pași înainte în perioada aceasta. Au fost transpuse în viață măsurile referitoare la țărănime; Zagrebul a redevenit episcopie. Portul Rijeka a fost atribuit Croației, dar Dalmația și Frontiera Militară și-au păstrat vechiul statut. Vojvodina a devenit în 1849 domeniu al coroanei imperiale, Franz Joseph avînd rangul de mare voievod. Și ea era guvernată direct de Viena
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și la a câta să cobori. Apoi, în sfârșit, ajungeam acasă, între cei patru pereți ai mei, locul unde pot să mă simt și eu bine. Zăceam două-trei ore, până îmi trecea durerea, apoi mă apucam de scris. Și totul redevenea superb. Și îmi aduceam aminte, asta era bine, încă aveam ce să-mi aduc aminte. Mai am ce scrie. Io, care nu am crezut niciodată că am trăit ceva semnificativ. Care-am crezut că viața e în altă parte. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul nostru de copil, parte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
chiaburi, am fost obligat să întrerup studiile universitare. În perioada din 1952 până în toamna anului 1955 am fost angajat la Uzinele Nicolina, din Iași, unde m-am calificat că strungar specializandu-ma în acest domeniu. În toamna anului 1955 am redevenit student, absolvind, în 1959, secția T.C.M. a Facultății de Mecanică a Institutul Politehnic lași. Am fost repartizat ca inginer la Uzina de Utilaj Greu „Progresul” Brăila, devenită mai tarziu „Promex” Brăila, unde am fost angajat din anul 1959 până la pensie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93301]
-
sorții Să devii semnul iubirii din cumplit copac al morții. Te salut, o cruce sfântă, căci din lemnul crudei plângeri Ești cinstită deopotrivă și de oameni și de îngeri. Tu, din lemnul de ocară, de dispreț și de rușine, Ai redevenit obiectul scump popoarelor creștine Din simbolul trist al hulei și-al batjocurii amare Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse, tu, ești care l-ai deschis. Tu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poate - de lucrurile simple. Dar nici de acestea, căci ajungi la concluzia că lucruri simple nici nu există: totul este complicat la infinit și, atunci când îți dai seama că nu vei ajunge niciodată să pătrunzi natura complicată a lucrurilor, totul redevine simplu, și calm, și necesar... 17 octombrie 1949 Proiectul unei drame en goût espagnol mă bântuie, mai cu seamă după ce am văzut filmul Ruy Blas. Mă gândesc s-o intitulez Infanta... 19 octombrie 1949 Vis straniu... Se făcea că eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și cuvintele noastre - esențiale. și ne deschidem sufletul fără nici o suspiciune, și participăm la destinul nostru cu conștiință și fermitate, și devenim înțelepți cu toată înțelepciunea noastră! Acestea sunt clipele importante ale vieții noastre. Ele vin și trec, iar noi redevenim indiferenți și recădem în convențional. Dar ce importanță are, din moment ce a fost o clipă în care am văzut limpede în noi înșine și asta ne-a dat forța necesară pentru a suporta de-acum mult timp înainte minciunile noastre, oboselile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să lucreze în continuare cu mâinile. Lemn aveau îndeajuns copacii, iar el și-a cioplit un joc de șah complet. Mai întâi pionii, a zis, fiindcă înainte de război fusese țăran 1 și fiindcă voia să se-ntoarcă acasă și să redevină țăran. Când mi-a povestit astea, avea de mult un joc de șah ca lumea, vreau să zic: cumpărat din prăvălie. Eu însă mă puteam juca cu cel făcut de mâna lui, din care lipseau patru figuri. Dintre toate piesele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înfrățire" între sate etc. Faptul că toate aceste semne ale "românității" au eșuat la lada de gunoi a Emmaus-ului spune mult despre limitele dialogului cultural, dar și ale elanului francofon de la începutul ailor '90. Ocazia ratată de atunci de a redeveni francofoni. Interesant este de observat și că românii se "legitimau" atunci prin Ortodoxie și tradiții. Ce-i drept, Ortodoxie de carte poștală și tradiții de carton presat, dar totuși... Stând la rând la casă pentru a da francul cerut pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în înfăptuiri de epopee, în fabrici și uzine noi, răspândite armonios pe tot întinsul țării, în sate și orașe moderne, în instituții social-culturale de o arhitectonică cuceritoare, în «magistrala albastră», în metroul bucureștean sau în regularizarea cursului Dâmboviței care a redevenit, ca-n bătrânul cântec, «apă dulce», în autostrăzi și căi ferate, în chipul luminos al omului nou și în atâtea alte realizări, pe măsura grandioasei epoci pe care o numim cu mândrie Nicolae Ceaușescu.“ („Marile teme ale epocii noastre“, România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
26 ianuarie 1978) GEORGESCU Paul Georgescu și valorile (nota V. I.) „...Revoluția a dat un nou sens literaturii, pentru că a dat un nou sens vieții. Dintr-o colecție de senzații haotice, dintr-o antologie de țipete de durere, literatura a redevenit una din căile înțelegerii, o știință a sentimentelor, o artă a mutației durerii în bucurie, a desperării în speranță. Literatura noastră conține valorile umanismului socialist în care ființa umană înflorește polivalent la lumina rațiunii. Iar rațiunea epocii noastre se numește
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Asta însă nu m-a făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile citite (de fapt, necitite) este o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
interior mi-a plăcut mult timp. / Aceeași zicere înțeleaptă însă m-a făcut să distrug jurnalul mai tîrziu, cînd trecusem la o altă etapă. Cît despre Preotu’, odată ce drumurile vieții noastre s-au despărțit, la termi narea liceului, el a redevenit ceea ce fusese înainte (de altfel, începusem să-mi dau seama chiar din timpul liceului că omul era covîrșit de ceea ce-i pusesem eu în spate). A dat la Facultatea de Construcții și a devenit un culti vat șantierist. Acum are
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Liceul Industrial “Eudoxiu Hurmuzachi”, aflat în subordinea Ministerului Educației și Învățământului și a Ministerului Construcțiilor de Mașini. 1984 - Se hotărăște generalizarea învățământului de 12 ani. 22 decembrie 1989 - Revoluția din decembrie 1989. În anul școlar 1990/1991, Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” redevine liceu teoretic. 1992 - Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” a organizat aniversarea a 120 de ani de la înființare, când s-au făcut și lucrări de reparații și iluminat ornamental. 25-26 octombrie 1997 - Liceul Teoretic “Eudoxiu Hrumuzachi” a sărbătorit 125 de ani de la înființare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93270]
-
desființate pentru o reconstituire complectă, tot sub conducerea lui Du Nouy. Lucrarea nouă se găsea într-o fază destul de înaintată când, dintr-o culpabilă neprevedere, în timpul războiului, un incendiu a făcut-o să sufere avarii destul de grave. Astăzi ea a redevenit ruină; cum fusese atâta timp. A redevenit ruină, fără mare speranță de a mai renaște vreodată, poate, pentru a pune și mai mult în evidență și a conserva, prin contrast, originala strălucire a bisericii. Să nu se creadă că, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
conducerea lui Du Nouy. Lucrarea nouă se găsea într-o fază destul de înaintată când, dintr-o culpabilă neprevedere, în timpul războiului, un incendiu a făcut-o să sufere avarii destul de grave. Astăzi ea a redevenit ruină; cum fusese atâta timp. A redevenit ruină, fără mare speranță de a mai renaște vreodată, poate, pentru a pune și mai mult în evidență și a conserva, prin contrast, originala strălucire a bisericii. Să nu se creadă că, la 1640, valoarea artistică, frumusețea, strălucirea bisericii destinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
strălucirea lui trecută ar putea asigura Iașului o ascendență și o glorie nouă. Și, de fapt, asemenea circumstanțe s-au și produs, de curând, după război și după întregire, când, încetând de a mai fi oraș de hotar pentru a redeveni (cum am mai reamintit-o) centrul natural, politic și administrativ, al Moldovei întregite, Iașul ar fi trebuit să se impue și ca centru de viață culturală și națională a noului ținut. Totul îl indica la aceasta: trecutul său, instituțiile sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin aleile cu pomi desfrunziți... Să simt din nou influența lui, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
reforme sociale, căci înțeleg că nu mai sunt singur, căci înțeleg că dv. toți simțiți la fel cu mine, căci înțeleg că ceva mare s-a petrecut în viața noastră, care va fi decisiv pentru viitorul poporului român. Că am redevenit optimist, aceasta e lesne de înțeles. În mijlocul unei mișcări de felul celei care m-a cucerit, sub conducerea unui șef care a devenit simbolul ideilor ce ne leagă, lupta e ușoară și sigură: la capătul ei ne așteaptă laurii (aplauze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
foarte bine acest lucru În Pacea: Pe Apolo! Nu știam că Fidias e rudă cu această zeiță. Acum știu de ce e atît de frumoasă!... Și dacă era de ajuns ca grecul să coboare privirea pentru ca șarpele zdrobit de Apolo să redevină Întreg, faptul dovedește doar că, idealizînd, el nu vroia totuși să tragă un hotar inaccesibil Între sineși Olimp. Aceste gînduri Îmi par convingătoare, cel puțin pînă În clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]