2,312 matches
-
apocaliptice, invincibile nu vine în contradicție cu o anumită polemică subtextuală care, uneori, pare că se profilează. Și dacă, încă o dată, sistemul este prezentat ca invincibil, ireversibil, de ce să te mai revolți, să-l răstorni, sau mai ales să-l reformezi, să-l umanizezi? Să-l faci mai acceptabil, mai eficace, în sensul bun al cuvântului? De ce să mai pui problema lui Nu? Mai ales dacă este vorba, într-adevăr, de un Bordel în flăcări, pentru a relua expresia lui E.M.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Nicolae Manolescu fixează foarte bine cadrul reflexiei politologice actuale: Revoluție și restaurație, Cadavrul securității, Problema națională, Ideologie extremistă și joc politic, Europa nu e cu noi, comunismul este politic și urmărește să câștige și să păstreze puterea. A-l reforma constituie O iluzie primejdioasă. Bune pagini sunt scrise și în legătură cu stalinismul lui N. Ceaușescu, precum și despre necesitatea suprimării radicale a comunismului (capitalism malignizat) printr-o terapie de șoc. Tonul calm, analitic proiectează aceste idei și constatări în spațiul tot mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
introduce și apără pluralismul, diversitatea și relativitatea opiniilor. Ea refuză în mod fundamental dogmele, sloganurile și ierarhiile oficiale. Ele sunt întreținute de și prin totalitatea instituțiilor culturale ale vechiului regim, care precizare esențială n-au fost câtuși de puțin restructurate, reformate în sens democratic. 2. Un fenomen cultural distinct al epocii este perpetuarea ideologiei comuniste, inclusiv în cultură, sub forma național-comunismului. Cum s-a observat foarte bine, în toate țările din est, unde regimurile comuniste s-au prăbușit, naționalismul a rămas
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
apar periodic nemulțumiri și proteste. O decepție permanentă și apăsătoare se face mereu simțită. Dar nostalgia reformei, chiar dacă de o evidență imperioasă, pare mai curând expresia unui ritual al contestării unui sistem, decât o speranță reală. Acesta nu poate fi reformat, de fapt, decât în ansamblul său. Ceea ce nu înseamnă că ultima Declarație de la Neptun, lansată cu prilejul întâlnirii scriitorilor români din întreaga lume (5-10 iunie 1995) nu este pe deplin legitimă atunci când cere: O restructurare profundă și serioasă a sistemului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fenomen pe care, oricum, îl recepta ca neveridic atâta timp cât nivelul general de educație în România nu era atât de ridicat. Într-o dare de seamă asupra realizărilor în cele două decenii de la unire, Angelescu își promoveză meritele de a fi reformat învățământul de toate gradele. Evoluția învățământului secundar teoretic este reflectată de numărul de școli create: de la 35 de licee în 1919, la 188 în 1928 (o creștere de 3 ori într-un deceniu), 171 în 1933 (descreștere ușoară în timpul guvernării
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
acțiunii colective orizontul de timp acordat de politicieni și de forța inerțială a instituțiilor. Teoria lui Pierson este totuși, una generală, care explică mai degrabă continuitatea decât schimbarea. În plus ea se referiră la politicile publice, și așa dificil de reformat. Deci, cel puțin în stadiul actual (de elaborare), nu pare util (din punct de vedere empiric) a construi o teorie a tranziției către democrație. Atunci cum să continuăm? Dintr-o perspectivă generală, pornind de la cauzele schimbării instituționale, se remarcă trei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și, din acest moment, trebuia să rânduiască printre adversarii noștri toți partizanii principiului opus. Ba mai mult, el provoca o repulsie extremă chiar și acelor oameni cei mai dispuși să ne secondeze, adică negustorilor, mult mai preocupați atunci de a reforma vama decât să înfrângă Comunismul. Le Havre, deși simpatiza cu vederile noastre, a refuzat să ne adopte stindardul. Din toate părțile mi se spunea: Vom obține mai ușor câteva îndulciri ale tarifului nostru neafișând pretenții absolute". Eu răspundeam: Dacă nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dezvoltarea infrastructurii este o trăsătură a avuției acumulate prin piețe, nu o condiție pentru ca piețele să existe, iar eșecul unui sistem legal este unul dintre motivele pentru care piețele sunt subdezvoltate, dar acest eșec este un motiv puternic pentru a reforma sistemul legal astfel încât să poată furniza temelia pe care să se dezvolte piețele, nu un motiv pentru a amâna reformele legale și dezvoltarea pieței. Singura cale pentru a atinge avuția țărilor dezvoltate este să se creeze fundațiile legale și instituționale
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la înlocuirea evaluărilor politice cu standarde științifice [...] Căutarea și apărarea puterii au devenit apoi devieri de la atitudinea științifică, care caută cauze și soluții [...] Nu mai există nimic pentru care să lupți; există întotdeauna ceva de analizat, de înțeles și de reformat." (Morgenthau 1946: 101) Morgenthau n-a fost totuși nevinovat în ce privește progresul abordărilor mai puțin istorice și mai puțin normative. În primele scrieri de drept internațional, el deja susținea standardele științifice ale pozitivismului filosofic și propunea o poziție legală numită "realistă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu le-au rezolvat și de care le este rușine, cum ar fi, de exemplu, controversa raselor, mizeria din orașele americane, educația generală și cea politică (Kennan 1958). Cu toate acestea, ca abordare ce încerca deopotrivă să înfrunte și să reformeze un sistem opus, îngrădirea întîm-pina adesea dificultăți în a-și păstra un curs stabil. Uneori, politica îngrădirii era folosită pentru a crește presiunea externă asupra societății sovietice, cu scopul de a provoca un colaps. Datorită descurajării nucleare reciproce, această postură
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
devenit treptat strategia preferată a SUA. Dat fiind acest fapt, rezultatul multor negocieri de la începutul anilor '70 au de-monstrat în realitate succesul politicii americane. Pentru Walter (1993: 189-90), departe de a fi slabă, administrația americană era destul de puternică pentru a reforma sistemul în concordanță cu propriile dorințe. De aici decurge o critică a legăturii de dependență pe care o postula teoria stabilității hegemonice între modificarea intereselor și modificarea poziției relative a puterii unui actor. Există două căi de scăpare. În primul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de detalii, prin aerul de măreție surprins prin câteva pete definitiv patinate. N. FILIMON Caracterele romanului popular sunt de la primele pagini evidente în Ciocoii vechi și noi de N. Filimon (1819-1865). Scriitorul are un ideal social și etic, vrea să reformeze societatea, s-o moralizeze. Virtutea este răsplătită și nelegiuirea sancționată și cititorul are satisfacția de a asista la restabilirea dreptății. Dinu Păturică e o slugă rea. Gheorghe e o slugă bună, și după o aparentă răsturnare de valori eroul cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sine. În domeniul psihic (satirizare în fond a unui fost primar) se admite următoarea mentalitate, ducând la o edilitate de un gratuit sublim: " La masă, aflarăm concepțiile acestui bărbat de inițiative, care nu voia să închidă ochii fără să se reformeze orașele după norme noi. El dorea să strângă și să sorteze edificiile de același fel într-un singur loc, bisericile cu bisericile, grădinile cu grădinile. Statuile adunate din toate părțile într-un Parc al Statuilor, și de asemeni canalizările și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trupești. Dar catarii sunt, de asemenea, vii în amintirea celor care doresc să reînvie și să mențină limba și cultura occitană atâta timp cât înfrângerea lor militară și religioasă a fost într-o anumită măsură de fapt una culturală și lingvistică. Reforma Reforma din secolul al XVI-lea a fost un alt moment cheie al istoriei Franței când religia și politica erau împletite iar rezultatul luptelor a determinat viitorul contur al statului francez. În timp ce toți nord-europenii (cu excepția Irlandei) au adoptat noua religie protestantă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a treia clasă și o parte din nobilime erau revoltați împotriva regelui. Chiar dacă de la început au existat revoluționari printre protagoniști, conducătorii evenimentelor din 1789 nu s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi fost mulțumiți cu o democrație parlamentară și o monarhie constituțională după modelul britanic. Dar atât intransigența regelui și a aristocrației cât și presiunile din partea celor mai radicaliști revoluționari au făcut ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și pentru a le dezvolta. Pe de altă parte, sistemul de organizare teritorială politică și administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat mai puțin. În timpul aceleiași perioade, țări ca Marea Britanie, Statele Scandinave și Germania își reformau radical instituțiile de guvernare teritorială pentru a se adapta mai bine la schimbările avântului postbelic. Acest fapt a luat forma reducerii numărului de guverne locale și conferirii noilor autorități funcții mai ample, toate în contextul statului bunăstării sociale. În Franța
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de ce marea majoritate a politicienilor francezi își caută un mandat local pe lângă pozițiile politice naționale. Este sistemul de cumul de mandate (cumul des mandats) pe care, după cum vom vedea într-un capitol următor, guvernul francez nu a reușit să-l reformeze. Acest lucru nu înseamnă ca sistemul francez nu se bucură de apărători. Jacques Ziller, profesor de drept francez, a montat o defensivă curajoasă a sistemului francez și chiar a pretins că Franța nu este singura excepție.14 Totul depinde de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
municipalitate. În plus, primarul rămâne o figură importantă în viața locală. Acest lucru este amplificat de sistemul de cumul de mandate (cumul des mandats), prin care politicienii locali pot deține, în mod simultan, și poziții naționale. Toate încercările de a reforma acest sistem prin constrângere au eșuat. În ultimii ani, o abordare mai realistă a fost adoptată în aceste sens. În primul rând, prin studiile făcute de INSEE, a ieșit la iveală o imagine mai clară a modelelor teritoriale ale realității
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
întărită în mod continuu de-a lungul perioadei celei de-a Cincea Republici, până la reformele de descentralizare din 1982. A existat un moment de tensiune pentru departamentaliști când de Gaulle și-a susținut referendumul pentru înființarea regiunilor și pentru a reforma Senatul în data de 27 aprilie 1969, deoarece mulți dintre aceștia credeau că însuși departamentul era în pericol. Într-adevăr, această frică a constituit unul din factorii care au dus la un rezultat negativ în timpul referndumului. Sub conducerea președintelui Pompidou
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
administrative erau conștiente de nepotrivirea dintre schimbările socio-economice și provocările care avuseseră loc după cel de-al Doilea Război Mondial, și instituțiile politico-administrative tradiționale care datau din secolul al XIX-lea, totuși, doreau să ia măsuri radicale pentru a le reforma. În schimb, departamentele (și cele 36000 de municipalități) au fost reținute din cauza tradiției și presiunilor iacobine din viața politică. De Gaulle a plătit pentru eșecul din referendumul improvizat din 1969, iar reformele care au avut loc după, au fost ezitante
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
începuturi, din 1982. Acest lucru constituie, în parte, o consecință a transformărilor care au avut loc, începând cu acea dată, atât în interiorul statului francez cât și pe scena internațională prin fenomene ca europenizarea și globalizarea. Statul a trebuit să se reformeze, iar conceptul de "guvernare pe mai multe niveluri"* a devenit popular în anii 1990 ca modalitate de exprimare a legăturilor dintre diferitele niveluri de guvernare statul central, autoritățile subnaționale și acum Uniunea Europeană. În acest nou sistem de guvernare, mai degrabă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
practică, începând cu mijlocul anilor 1980, este acela al politicianului creștin-democrat, Jean Lecanuet, care deținea cinci funcții în același timp: primar al Rouen-ului, deputat în Adunarea Națională, senator, ministru și MEP17. Sistemul s-a dovedit a fi foarte greu de reformat și, în ciuda celor câteva încercări, rămâne puternic. În 1997, doar 9,2% din deputați și 16,2% din senatori dețineau doar o singură funcție. Dintre deputați, 39% aveau două funcții, 48,4% trei și 3,5% patru. Dintre senatori, 32
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a întâmplat în primul rând pentru a înfrânge scopul consiliilor regionale alese direct, atât timp cât controlul bugetului reprezintă un element cheie în luarea deciziilor regionale. Criticile aduse acestor defecte din proiectul electoral original al consiliilor regionale au determinat guvernul Jospin să reformeze sistemul printr-o lege înaintată în ianuarie 199943 în contextul oferirii unei a doua șanse reformelor de descentralizare. Această lege a întărit dimensiunea "regionalistă" a alegerilor prin faptul că a avut drept circumscripție electorală întreaga regiune și nu departamentele din cadrul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai problematică, cel puțin la nivel teoretic. Cu toate acestea, chiar și într-o țară precum Franța, democrația locală este de fapt destul de activă, și aceasta este una dintre explicațiile potrivit căreia a fost atât de greu să i se reformeze sistemul municipal. Francezii sunt foarte atașați de municipalități și de primarii acestora. Cu toate acestea, în ciuda acestei înrădăcinări (enracinement) local, Franța experimentează aceleași direcții care există în toată Europa și care se îndreaptă către nominalizarea alegerilor și politicii locale. Cu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
el va fi persoana care se va afla în fruntea listei câștigătoare. La acest nivel local, cetățenii se identifică mai degrabă cu primarul decât cu partidul acestuia. Importanța acestei funcții poate fi identificată în faptul că, în ciuda încercărilor de a reforma sistemul cumulului de funcții menționat mai sus, aproximativ trei pătrimi dintre deputații Adunării Naționale sunt și primari. În momentul în care legatura directă dintre primar și cetățenii locali este distrusă, cum se întâmplă în orașele mari și foarte mari, politica
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]