5,064 matches
-
spuse Jerome. Ridică shakerul de cocteil. Îl agită cu ambele mâini. Între timp, liliacul se agita, dând din aripi peste capul lui. Jerome scoase capacul și turnă sângele În paharele de martini. Ridică unul pentru prietenul său, liliacul, care se repezi În pahar prompt, cu un plescăit. Jerome sorbi din cocteilul său de sânge. ― Cum Îți place ție, Muffie, Îi spuse liliacului. Foarte sec. Sub mâinile mele, stomacul Obiectului se scutura de râs. Se lăsă pe spate, spre mine, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau cu inspectorii de la fisc. În acea luni dimineață Însă avusese probleme când Încercase să-și pună butonii. Îi tremurau mâinile. Exasperat, o rugase pe Tessie să-i pună. ― Ce-i cu tine? Îl Întrebase ea delicat. Dar Milton o repezise: ― Pune-mi butonii și gata, bine? Și Întinsese brațele, privind În lături, stânjenit de slăbiciunea corpului său. Tăcută, Tessie Îi pusese butonii: comedia la o mânecă, tragedia la cealaltă. În acea dimineață, când am ieșit din hotel, aceștia străluceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp să ne gândim la asta. Din nou Încercă să-și tragă brațul din pubelă, dar mâna se Împotrivi cu Încăpățânare. ― Dacă răpitorul ia banii și după aceea Îți mai cere? Întrebă mâna. ― Trebuie să ne asumăm riscul ăsta, o repezi Milton și Își trase brațul cu toată puterea din pubelă. Mâna se descleștă. Servieta căzu pe gunoiul dinăuntru. Milton se grăbi Înapoi, pe peron (trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chemat aici, într-un amfiteatru? Trebuie să vină și ceilalți șefi de clasă. Eu nu sunt șef de clasă, Bozov, zise cu amărăciune și cu o măsură de nedumerire în voce. Nu. Nu ești. Înainte de a mă întrerupe, m-am repezit eu: Ești o prietenă de încredere. Cu tine pot vorbi mai tot ce e de vorbit. Te-am chemat ca să vorbim, înainte de a ajunge ceilalți, despre ce trebuie făcut și cum trebuie procedat. Eu sunt într-o mare dilemă. Tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ființa mea atingea limite îndepărtate în fiecare punct al ei. Eram pe un tărâm de nedescris, în care totul se prelungea înspre infinit. Doar pământ și pietre străvezii la picioarele mele și un diamant de lumină în față. M-am repezit spre el, iar în momentul în care am ajuns în proximitatea sa, m-a sorbit violent înăuntrul său. Dispăru noaptea cu cerul întunecat și mirosul reginei nopții și prezența lui Vladimir. Le simțeam ca printr-o ceață, iar înaintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee, s-au repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Trebuia să fie antiglonț, dacă Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt antiglonț?" " Da, Corvium, sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Să înghit otravă? Mi-am dus imediat mâinile la gât și m-am schimonosit a durere. Vladimir stătea relaxat mai spre ușă și privea ușor amuzat scena de teatru. Sergiu, pe de altă parte, și ceilalți din sală s-au repezit spre mine vrând să-mi dea primul ajutor. Mi-am lăsat mâinile în jos și am scuipat zăpada prefăcută în apă. Are un gust de căcat că-i poluat aerul, dar e zăpadă, zisei cu un aer savant. Foarte amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
etanșați geamurile și ușile, tot ce comunică cu exteriorul! ACUM! Și dacă în orice încăpere începe să fie ceață, plecați și sigilați ușa după voi! S-ar putea să fim ținta atacurilor biochimice! Cum a terminat de vorbit, s-a repezit înapoi în sală și l-a scutit de chinuri pe sărmanul care era devorat fără șanse de a fi salvat. Sunetul împușcăturii încă dăinuia în încăpere când închise ușa. Stătu încremenit câteva secunde, apoi se duse până la baie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan, celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna Maigret se retrăgea În penumbră. — Ridicați puțin capul, din cauza pălăriei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă mai ține, șuieră el greoi. — Să-l chem pe Parthenicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
felul acesta să salveze ce mai are? Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii. — Nu văd să fi încălcat legea în vreun fel, răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se duce doar în timpul liber, stăpâne, se repede libertul să îndepărteze o mustrare nerostită încă. Augustus își netezește tacticos firele rare de păr, aducându-le în jos, pe frunte. — Și înțeleg că cei doi tineri se mai văd încă, spune după un răstimp. Acum nu, preabunule, de aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
venerat, ci să împarți dreptatea. Aha! se dumirește bătrânul. Deci aici vor să ajungă. Îi întoarce spatele și aruncă peste umăr: — Dacă oamenii și-ar imagina cât de anevoios este numai ascultatul plângerilor adresate unui conducător, nu s-ar mai repezi ca orbeții să culeagă de jos o diademă căzută. Trio încuviințează slugarnic în timp ce în sinea sa cugetă la pofta de putere care l-a mânat pe Augustus o viață întreagă de la spate și l-a ajutat să rămână sus, în ciuda
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dă să se disculpe: — Le-a dat copiilor alte nume... Augustus nu se ostenește să-l întrebe care. Din ce în ce mai disperat, mai face o sforțare: — Asta înseamnă că a făcut farmece... Ba înseamnă că v-ați prostit de-a binelea, îl repede bă trânul. Înghite în sec și reia: Există două Venere, fiecare cu dragostea ei specifică și cu adoratorii ei. Trio Fulcinius nu-și poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că ar pune-o să le spună ce e sus și ce e jos. — De ce Zeița e slujită numai de fecioare? se interesează fetița. Occia îi zâmbește. Pune întrebări bune micuța. Claudia sesizează ocazia să-și ia revanșa și se repede să răs pundă prima: — Ops, din sămânța lui Saturn, le-a născut mai întâi pe Iuno și pe Ceres. Vesta a fost a treia. Ce să spun! se strâmbă Occia. Ai lămurit-o mai mult de-o groază. Oftează. Toanta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de astăzi. Valeții ar trebui să le distribuie tuturor papirusurile. Se frământă în continuare cum să se scuze și să scape de obligațiile sociale ce-i revin numai ei, din moment ce Gallus a refuzat să fie prezent. Ar vrea să se repeadă în spatele scenei. Livilla stă cu siguranță ascunsă și tremură de spaimă. Acum e momentul să fie lângă biata fată. Acum are nevoie de încurajările ei. Nu apucă însă să încropească un plan, când Piso și Plancina își fac apariția lângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca regii orientali, îi tachinează Plancina. O îmbrățișează și pe ea. Dintr-odată i se înmoaie picioarele. Capul îi vâjâie. Totul se acoperă de un văl negru. Sau e regretul că a supraviețuit despărțirii de Tiberius? Piso și Pupius se reped să o susțină. O așază înapoi pe scaun. — Căldura e de vină, șoptește chinuit Vipsania ca să-i liniș tească. Nu vrea să-i sperie sau să se producă panică. Dar a recu noscut simptomul. E în pericol! O nouă provocare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mișcare nonșalantă a mâinii, Claudius Nero îl cheamă pe Vinicius lângă el. — Ne-ai adus cumva un fi... filozof? încearcă să glumească. O spuzeală gălbuie i-a apărut în jurul gurii, semn că e iritat. Nu-și permite însă să-l repeadă pe Vinicius. O fi el un om nou, dar amiciția pe care i-o acordă principele îl înnobilează. — Velleius Paterculus, se înclină în fața lor tânărul. — Campanian, din familia faimosului Decius Magius, îl pre zintă Vinicius. A ajuns la rangul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din partea Agrippinei. Dar nu e cazul. Le râde pur și simplu în nas. — Ha! Ha! N-am nevoie de vrăji și magie. Sunt o femeie onorabilă. — Onorabilă, ce să zic! o îngână disprețuitor Domitia. Abia acum Agrippina dă să se repeadă la ea, dar Vipsania se băgă între ele. — Te-ai dus! Te-ai dus! scandează cealaltă. Știm noi! nu se lasă Domitia. Te-ai furișat la Claudia Appia înainte de a-ți însoți bărbatul în campanie. Voiai să știi ce soartă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să schimbe discuția: — Ce-or fi adus și copiii? Instructorul cată mirat spre el. Pusio clatină din cap. — ăsta nu-i spectacol pentru ei, să vadă sânge curgând. — Așa e obiceiul, răspunde sec Rufus. Îi stă pe limbă să-l repeadă. Se minunează ca prostul. Dar se înfrânează. Adevărul e că nici el nu înțelege aberația la care a ajuns poporul Romei, care a transformat un sacrificiu uman în tr-o sărbătoare de o veselie exorbitantă. Este totuși ciudat că tinerelul acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știe? — Armele! urlă instructorul. Gladiatorii înțepenesc. Vittelius se retrage prudent spre mar gine, lângă Pusio. — Până număr la zece, să fiți la locurile voastre, că alt min teri... Nu termină niciodată amenințările. Nu este nevoie. — Unu... În devălmășie, luptătorii se reped să-și ia armele și se așază în formație. — Doi... Pusio privește concentrat. Are la început impresia că fiecare apucă la întâmplare ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e alb la față. Se clatină. Pusio îl prinde de piept să nu se prăvale. Veteranul horcăie greoi: — Abia... a... am... scăpat... Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mână direct la Augustus? „Nu-mi voi părăsi sarcina și menirea de a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă Seianus. „Voi trăi destul și prea destul dacă îmi voi petrece viața până la capăt în serviciul tău.“ Încruntat, Tiberius împinge repezit su lul într-o parte. Vorbe. Vorbe goale. Își scarpină gânditor vârful bărbiei. Prefectura pretoriului reprezintă încoronarea carierei ecvestre, dar un cavaler poate să se ridice încă și mai sus. Împăratul își rezervă dreptul de a deschide ușa carierei senatoriale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plăci de aur, argint și fildeș. Înainte vă mulțumeați cu o simplă capră din lemn pe care sprijineați o scân dură, acum îi întreceți în bogăție până și pe greci. În acest moment, Germanicus cere tămâia. Neron și Drusus se reped amândoi, împingându-se unul pe altul, să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]