14,075 matches
-
internat probabil într-o instituție de profil, - geamurile pe fundal sunt protejate cu sîrmă -, iar acesta pare afectat de o depresie gravă, în timp ce Peter perorează despre țîțele Katiei, actrița cu care urmează să facă un interviu. Scena se termină pe replica teatrală, "It's not fair", preluată din zbor, cu ea deschizîndu-se scena următoare decupată dintr-o telenovelă, unde apare Katia într-o scenă ambiguă sărutîndu-și prietena. Scena însă este nimic mai mult decît o repetiție la actriță acasă, ambele episoade
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
dintr-o telenovelă, unde apare Katia într-o scenă ambiguă sărutîndu-și prietena. Scena însă este nimic mai mult decît o repetiție la actriță acasă, ambele episoade constituind un excelent preambul pentru actorii noștrii. Ostilitatea lui Peter este clară de la primele replici idiosincratice, iar ironiile curg de o parte și de alta. Mr. Pierre Pierre, cum îl numește Katia (aluzie la Humbert Humbert sau mai degrabă la prețiozitatea jurnalistului?) se declară sastisit de misiunea sa și are ca unic reper în ce
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
numește Katia (aluzie la Humbert Humbert sau mai degrabă la prețiozitatea jurnalistului?) se declară sastisit de misiunea sa și are ca unic reper în ce o privește pe actriță reputația ei. Între cei doi, față în față într-un restaurant, replicile devin din ce în ce mai tăioase, terminîndu-se în apelativul Cuntia, în loc de adio. Ceea ce-i reunește pe cei doi este un accident, punctul de plecare al unei întîlniri off the record între jurnalistul ușor misogin și actrița frivolă, cum o indică tiparele. De fapt
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
al manipulatorului, improvizînd, cu înaintări și cedări strategice, nu altfel decît cele pe care le servește mass media sau telenovela. Este un meci al greilor, al profesioniștilor, purtat cu mînuși, un exercițiu de seducție de ambele părți, în care savoarea replicilor face toți banii. Steve Buscemi a reușit într-un spațiu redus să se și să-și poziționeze partenera, așa cum acțiunea este permanent relansată dintr-un punct mort de un mic gest, de o replică aducînd un nou subiect în discuție
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
de ambele părți, în care savoarea replicilor face toți banii. Steve Buscemi a reușit într-un spațiu redus să se și să-și poziționeze partenera, așa cum acțiunea este permanent relansată dintr-un punct mort de un mic gest, de o replică aducînd un nou subiect în discuție. Nu o dată replica este preluată în ecou, Peter ridică glasul nemulțumit de ceea ce vede la televizor, în timp ce în telenovela pe care o urmărește Katia un alt personaj vorbește tot pe un ton răstit. Acest
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
banii. Steve Buscemi a reușit într-un spațiu redus să se și să-și poziționeze partenera, așa cum acțiunea este permanent relansată dintr-un punct mort de un mic gest, de o replică aducînd un nou subiect în discuție. Nu o dată replica este preluată în ecou, Peter ridică glasul nemulțumit de ceea ce vede la televizor, în timp ce în telenovela pe care o urmărește Katia un alt personaj vorbește tot pe un ton răstit. Acest efect de rezonanță alternează cu un fel de joc
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
Ion Beldeanu, Ion Dragomir, Cosmin Ciotloș, Florina Pârjol, Teodor Dună. La un moment dat, cu finețea sa binecunoscută, Gabriel Dimisianu, enumerând valorile literaturii române contemporane, a precizat: "Facem abstracție de cei prezenți aici." La care, Daniel Cristea-Enache a dat o replică de un umor nebun (zic unii; cât se poate de adevărată, zic eu): Dacă facem abstracție de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare mângâietor, de toamnă, am făcut cu toții drumul invers, spre casele noastre din
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
a minciunii, eludarea i-a scos din încurcătură pe foarte mulți subiecți umani care sub o apăsare psihică poate induce în eroare orice interlocutori, uneori chiar și organele abilitate ale legii. Cine dorește să mă contrazică îi rezerv dreptul la replică. Aș mai spune că minciuna a existat din toate timpurile, numai că sunt foarte contrariat în zilele pe care le trăim de efectul minciunii vis a vis de neîncrederea dintre români. Este nepermis acest lucru și imperios necesar de redresare
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
o beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să sufere și mai mult. O dureau nu atît cuvintele lui nedrepte, cît mai ales tonul rece, neprietenos cu care le pronunța, judecățile lui lipsite de orice sentiment. În astfel de situații, replica finală pe care ar fi putut-o spune era una singură: vorbești astfel deoarece nu mă mai iubești! Însă, după ce ar fi spus-o, mai mult ca sigur că ar fi izbucnit În plîns. De cele mai multe ori, chiar așa se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ți-am lăsat anume ușa deschisă la baie și am schimbat și nisipul! observa un pic nemulțumită, după care Îi turna lapte Într-o farfurioară, sau Îi punea cîteva resturi de carne aduse de la spital. Boule-de-neige nu numai că nu replica acestor reproșuri, dar părea că nici nu le ia În seamă. Se ridica din culcușul lui, se Întindea cît era de luuung și căsca satisfăcut, așa cum numai pisicile știu să o facă, apoi se culca la loc, prefăcîndu-se că doarme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai știi că am soluția problemei. Mă așteptam ca, din spirit de contradicție, Bazil să-mi dezvăluie de Îndată „soluția problemei“, Însă el se ridică din fotoliu, flutură a lehamite din mîini, gestul lui obișnuit În situațiile cînd nu avea replică, și porni clătinîndu-se către toaletă. Semn clar că lichiorul de kiwi Începuse să și dezvăluie o parte din ordinea ascunsă. Știam că va urina din nou pe colacul veceului, dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe Tușica, reia Roja simțind că începe să-l doară capul, Părințelului i s-au aprins călcîiele după Angelina, așa că eu n-o să am încotro decît să mă mulțumesc cu Delfinaș. Ai nevoie de un șoc, aude ca prin vis replica șoferului, al dracului mai seamănă cu vocea Bătrînului, se gîndește. Prostuțule, dacă ăștia sînt oamenii pe care ți i-ai ales, poți s-o lași baltă de pe-acum, ți-o spun fără răutate, dacă le dai un deget o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
divizasem viața și-i dădusem Antoniei doar o parte din ea, acum aveam senzația că, prin plecarea ei, ea îmi lua totul. Era ca și cum aș fi fost jecmănit. Sau, mai exact, ca și cum globul luminos al existenței mele, care fusese o replică perfect modelată după sufletul meu, era acum sfărâmat, lăsându-mă cu obrazul gol în bătaia vântului rece și a întunericului. Și totuși reacționasem bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era ceață. — Trenul a sosit foarte punctual. Ne-am așteptat să întârzie. Am auzit un soi de mârâit în chip de replică. Atunci mi-am spus că nu dau doi bani pe ce crede despre mine acest obiect. Ceața venea asupra noastră în valuri și era extrem de greu să ne dăm seama unde ne aflam pe șosea. Oamenii își abandonaseră ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
are în mod legal nici un drept. — Ascultă, Martin, zise Antonia care se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat. — Și Antonia e profund șocată, replică Palmer. Trebuie să înțelegi, Martin. Nu vrem să-ți facem neplăceri, nu vrem să te judecăm. Dar trebuie să aflăm tot adevărul. Mă-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ah, taci odată, am spus. E destul că viața mea de familie e distrusă. Acum mă acuzi de egoism pentru că stau pe gânduri dacă să dau în vileag sau nu un adulterin care a dat de belea. — Adulterinul ești tu, replică Palmer. Nu te mai gândi la tine, gândește-te la Antonia. Te implor, Martin, gândește-te bine. Să nu te simți jignit de cuvintele mele. Noi doi ne cunoaștem prea bine ca să ne jucăm de-a cine marchează mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destul în lucruri pe care nu le înțelegi. O privea pe Antonia. — Și tu te-ai amestecat în lucruri pe care nu le înțelegeai când mi-ai distrus căsnicia fericită și împlinită, am spus. — Nu era nici fericită, nici împlinită, replică Palmer, tot cu ochii la Antonia. Soții fericiți nu-și iau amante tinere. Pune-ți haina Antonia! — Nu merge cu tine, am spus. Nu vezi că-i e frică de tine? Antonia era complet paralizată, se uita când la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu mă înțelegi greșit, spuse Palmer. Am fost îndrăgostit de soția ta, chiar foarte îndrăgostit. Strănută din nou și exclamă: Ce dracu'...! Dar tu ai reușit să uiți cât de încântătoare este ea? am întrebat. — Tu ai vrea să uit? replică Palmer. — Nu mă amesteca pe mine în chestia asta, am spus. — Chiar crezi că aș putea face asta, amice? întrebă Palmer. — Tocmai asta-i nenorocirea, că toți vor să mă amestece pe mine în povestea asta în care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era soția mea. Nici nu-mi trecea prin minte că într-un asemenea raționament ar putea fi ceva ilogic; și chiar nu era. Când m-am despărțit de Honor eram profund îndurerat, o durere născută din ultimul nostru schimb de replici. Totuși, în timp ce o așteptam pe Antonia, și înainte de a mă cuprinde îngrijorarea, mă invadase o stare de fericire profundă. Cântărind dificultățile și primejdiile pe care le presupunea discuția noastră, ea se desfășurase totuși destul de bine. Însuși faptul că Honor acceptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai simplu pentru comercianți. Mă bucur că te păstrăm în sânul familiei. Antonia râse binevoitor. Ah, dragul meu, te cunosc atât de bine! Iubitul meu cu limba asuțită! Sunt profund mișcată când văd cum încerci să-ți ascunzi bunătatea sub replici tăioase! — Deci eu rămân să joc în continuare același rol, nu-i așa? Nu pot fi altceva decât îngerul îndurării și al luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aproape fără a avea vreo speranță de a mai recupera ceva, dar trebuie să îți scriu; căci mă simt ca și cum am fi doi actori într-o piesă și, pentru ca drama să se încheie, trebuie să mai avem un schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atletică n-avea nimic de-a face cu discuția. Și-apoi, chiar conta activitatea căreia ne dedicam? — Dar tot jucați voi niște roluri. Da, presupun că da. Totuși, Într-o zi sau, mai degrabă, Într-o noapte n-am rostit replicile potrivite și minunata noastră piesă a fost curmată brusc. Timpul trecea - până Într-o zi când, fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gest teatral, cu mâinile Întinse. Dă-mi adresa și o să am eu grijă să mușamalizez. Cine știe, poate nu-ți recuperez doar clipsurile, poate aflu de ce arăta atât de agitată. Se lăsă pe spate de parcă tocmai ar fi rostit o replică memorabilă, apoi, Înainte să Închidă ochii, adăugă Încet: Între timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi la el, după care Dora dădu din cap, zâmbind: Nu chiar... Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]