3,846 matches
-
săi veri. Sigur, până la un punct a fost destul de amabil, drăguț chiar. Însă, când i-am explicat că a XI-a C este una din clasele reprezentative ale liceului, dacă nu chiar ale orașului și județului, tov. Stupariu mi-a replicat tăios că " În fața unei asemenea sarcini, nu poate exista decât un răspuns unic..." Ce s-au mai întorlocat replicile astea. Am vrut să-i explic că suntem în toiul olimpiadelor școlare, că... Dar tov ul mi-a tăiat-o scurt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și se sufocă și se Îneacă de rîs. — Otto! Taci! țipă femeia. Poate că... vreo Fräulein... le-o fi... luat... de la... și se Înăbușă de rîs. — Otto! Nu ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
într-un moment când mai multe persoane importante se aflau cu el - importante în această zonă din spațiu; și ei ar dori să vină aici și să stea de vorbă cu tine și cu personalul tău militar și științific. Femeia replică: - Sunt sigură că trebuie să fie posibil. Noi ne aflăm aici într-o situație de izolare. O navă mare, o sută șaptezeci și opt de mii de oameni și un băiat și o femeie. Adăugă, neliniștită: - S-ar putea întâmpla ca unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
azi, ce-o să poată răspunde? Rânjetul lui Blayney se întinse mai tare, dezvelindu-și dinții: - Sunt legați prin jurământ să nu dezvăluie unor persoane neautorizate nimic din ceea ce se întâmplă, câtă vreme se află în exercițiul funcțiunii. - Cu alte cuvinte, replică Gosseyn, dacă ai să le dai cumva ordinul să tragă în mine, ar face asta fără să trebuiască să recunoască motivul? - Exact! Blayney părea că-și pierde răbdarea. - Guvernarea prin autoritate va mai continua pe Pământ. Așa că să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate fi dusă în biroul cuiva unde s-ar putea să fim auziți. - Dacă, replică Gorrold, președintele vrea să-mi dea anumite indicații, n-are decât să pună mâna pe telefon, așa cum a mai făcut de o sută de ori; și când o să-i recunosc vocea, o să-i spun: Da, Domnule Președinte, consideră treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
partid cu simpatii subordonate președintelui nu trec de un sfert, ceea ce ar constitui un handicap al unei fuziuni cu PD. Adăugați la asta incapacitatea lui Traian Băsescu de a se plasa dincolo de stările subiective în viața politică, așa cum o dovedește replica dumnealui despre faptul că, vezi Doamne, nu ar mai avea ce-și spune cu premierul țării din cauza unei glumițe, întreținute de o retorică umflată și previzibil-zglobie până la sălciu, a lui Mircea Dinescu. Poanta cu F. C. Heidegger a deteriorat până la anulare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute de oameni, totuși! - Oamenii trăiesc în dormitoare? întrebă. - Sunt opt dormitoare, replică ofițerul. Șaizeci de oameni, în fiecare. Își frecă mâinile. - Șaizeci, repetă, și vocea îi distila cifra. Vreți să vă duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
metodele militare putea să egaleze "geniul" lui Enro - era aici, se vedea bine, o intenție. O așeză mai bine pe Nirena pe genunchi și se instală și el mai bine în fotoliu Și atunci, văzu o posibilitate de a răspunde. Replică prompt: - Mi se pare că oameni ca dumneata își vor lăsa pecetea pe istoria militară a galaxiei. Ar fi interesant de urmărit evenimentele de aproape. Crang începu să râdă. - Viitorul ne va spune totul. Schimbă subiectul și reluă: - Păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place viața de-aici, Thaw? — Suficient. Un băiat se aplecă spre ea rîzînd și-i șopti ceva în ureche. — Thaw, tipul ăsta spune chestii murdare despre tine, zise ea. Băiatul replică repede: Nu, nu-i adevărat. îi privi și observă că fețele lor nu se potriveau. Pielea de pe cranii li se făcea ca de găină și zvîcnea ca o pastă pe jumătate solidă. Toate capetele care intrau în unghiul vederii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-o privești. Știți, vreau să-mi placă lumea, viața, Dumnezeu, natura, et cetera, dar nu pot din cauza durerii. — Durerea nu pune probleme. îi avertizează pe oameni că le lipsește ceva. — O, știu că de obicei durerea ne face bine, replică Thaw, dar la ce-i folosește unei femei care poartă într-însa un copil fără membre și cu fața în creștetul capului? La ce-i folosește copilului? — Eu mă ocup de viață la nivel celular, zise profesorul. Puțin mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl pomeniseră în discuția lor din apartament. Ea spusese atunci că "dacă Thorson bănuiește vreodată că Eldred Crang, comandantul bazei galactice locale și John Prescott, comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci..." La care Crang îi replicase: "n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson pe Terra e lunecos ca o zvârlugă". Cam asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e teamă ― îi replică Gosseyn ― să nu fi venit momentul să riscăm totul. Mă gîndesc că-și vor da toată silința să demonteze cât mai repede posibil Mașina jocurilor. Dacă mi s-ar da o asemenea sarcină și dacă aș vrea s-o termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
însăși viața. Mintea lui Gosseyn efectuă un salt uriaș. ― El e acel șahist cosmic? Răspunsul Patriciei fu promt: ― În mod sigur, nu. ― Ce te face să crezi? ― I-am văzut niște fotografii din copilărie. ― Bine, dar fotografiile pot fi trucate ― replică el imediat. Fata nu mai răspunse nimic, astfel că Gosseyn abandonă subiectul Crang. ― Și tatăl tău? ― Tata ― răsună glasul ei calm ― credea că Mașina se înșelase refuzându-i avansarea în ciuda diplomelor sale. Când eram mică îi împărtășeam ranchiuna. Am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute de oameni, totuși! - Oamenii trăiesc în dormitoare? întrebă. - Sunt opt dormitoare, replică ofițerul. Șaizeci de oameni, în fiecare. Își frecă mâinile. - Șaizeci, repetă, și vocea îi distila cifra. Vreți să vă duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
metodele militare putea să egaleze "geniul" lui Enro - era aici, se vedea bine, o intenție. O așeză mai bine pe Nirena pe genunchi și se instală și el mai bine în fotoliu Și atunci, văzu o posibilitate de a răspunde. Replică prompt: - Mi se pare că oameni ca dumneata își vor lăsa pecetea pe istoria militară a galaxiei. Ar fi interesant de urmărit evenimentele de aproape. Crang începu să râdă. - Viitorul ne va spune totul. Schimbă subiectul și reluă: - Păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl pomeniseră în discuția lor din apartament. Ea spusese atunci că "dacă Thorson bănuiește vreodată că Eldred Crang, comandantul bazei galactice locale și John Prescott, comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci..." La care Crang îi replicase: "n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson pe Terra e lunecos ca o zvârlugă". Cam asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e teamă ― îi replică Gosseyn ― să nu fi venit momentul să riscăm totul. Mă gîndesc că-și vor da toată silința să demonteze cât mai repede posibil Mașina jocurilor. Dacă mi s-ar da o asemenea sarcină și dacă aș vrea s-o termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
însăși viața. Mintea lui Gosseyn efectuă un salt uriaș. ― El e acel șahist cosmic? Răspunsul Patriciei fu promt: ― În mod sigur, nu. ― Ce te face să crezi? ― I-am văzut niște fotografii din copilărie. ― Bine, dar fotografiile pot fi trucate ― replică el imediat. Fata nu mai răspunse nimic, astfel că Gosseyn abandonă subiectul Crang. ― Și tatăl tău? ― Tata ― răsună glasul ei calm ― credea că Mașina se înșelase refuzându-i avansarea în ciuda diplomelor sale. Când eram mică îi împărtășeam ranchiuna. Am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
depărteze de navă... Ceilalți nici nu-l băgară în seamă; doar Kent îi răspunse cu o mutră acră: - Nu prea știi ce vrei, am impresia. Întâi, îi salvezi viața, pe urmă recunoști că-i periculos. - Și-a salvat singur viața, replică Grosvenor pe un ton sec. - Îl vom închide într-o cușcă, spuse Kent, întorcându-i spatele. E singurul loc care i se potrivește unui ucigaș. - Acum, că ne-am hotărât, cum vom proceda? Îl iscodi Siedel. - Țineți neapărat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Păi, dacă-i în stare să capteze energia și s-o transmită pe orice lungime de undă, atunci nimic nu-l mai poate opri să ne omoare pe toți! - Ar fi făcut-o de mult dacă ar fi fost invincibil, replică Morton. Și porni cu pași hotărâți spre tabloul de comandă de deasupra ușii. - Nu deschide ușa! Gemu Kent, punând mâna pe armă. - N-o deschid, dar dacă aș apăsa pe butonul acesta, un curent electric ar străbate pardoseala și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a fost distrusă! - Dacă a fost în stare să deschidă ușa, spuse Smith, înseamnă că a calculat toate riscurile posibile și că era pregătit să facă față și pericolului de electrocutare. - Asta dovedește totuși că-i vulnerabil la energiile noastre, replică Morton pe un ton sumbru. Altminteri nu s-ar fi ostenit să le facă inofensive. Esențialul este că-l ținem închis înapoia unui perete gros, făcut din cel mai rezistent metal. În cel mai rău caz, putem să deschidem ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
monstru. Acum aș vrea să-l supunem unui test. Fii bun, adăugă el adresându-i-se ofițerului, și roagă-l pe căpitanul Leeth să ne permită o mică experiență. - Cred că ar fi mai bine să i-o cereți personal, replică ofițerul. Puteți lua legătura cu el prin videocomunicator. Căpitanul se afla pe puntea de comandă. Morton se întoarse peste câteva minute. - Pennons, spuse el, căpitanul Leeth îți ordonă să conduci experiență, în calitate de ofițer și de șef al sălii motoarelor. Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dumneata, tot așa. - Dar el nu-i decât un matematician, nu un om de știință în toată puterea cuvântului. - Asta-i ceva nou pentru mine, care am crezut, ani de zile, că matematicienii sunt oameni de știință. - Aparențele sunt înșelătoare, replică Dennison. Era limpede ca tânărul acesta, serios la înfățișare și cam greoi, ținea morțiș să-i convingă pe ceilalți de temeinicia punctului său de vedere. - Oamenii de știință trebuie să fie uniți, adăugă el, aplecându-se, parcă pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de director - aș obține voturile tuturor tinerilor sub treizeci și cinci de ani. La urma urmelor, noi suntem de trei sau de patru ori mai numeroși decât vârstnicii. Democrația cere să fim reprezentați proporțional. - Faci o mare greșeală, Grosvenor, o să vezi! îi replică Dennison, care părea să-și fi recăpătat calmul. Își sfârșiră masa în tăcere. În seara zilei următoare, cu vreo cinci minute înainte de orele 1550, Grosvenor începu să-și spună, descumpănit, că anunțul lui rămăsese fără ecou. Firește, Kent le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]