93,972 matches
-
vrut „organizație umbrela” în scopul implicării și mai mult în viață socio-politică a țarii. Noi suntem cei care am lansat ideea înființării „Circumscripției Electorale 43 diaspora”, din 2008, dar și cei care am luptat pentru schim barea legilor electorale. Am reușit, dar niciodată nu ne-am gândit că partidele vor beneficia de această realizare impunând-și candidații pe criteriile lor politice. Anul 2001 a fost anul unei scindări, cănd M. Popescu împreună cu doamna Smaranda Livescu au înființat Consiliul Mondial Român cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
spre dezamăgirea noastră acest Roșca nu a meritat suportul oamenilor de bună credință. Eu mi-am făcut datoria de om care-și iubește frații, dar nu aveam și controlul asupra naturii duplicitare a unor candidați la alegeri. MLC: Cum ați reușit să vă strecurați printre cei care nu văd cu ochi buni ajutorarea bieților noștri români de dincolo de Prut? Cum a reacționat guvernul român la aceste acțiuni , ați avut probleme , sau ajutoare? NP: Ceva îmi spunea că lucrurile complică, nu înțelegeam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
merite deosebite în construcția acestui lăcaș de cult ortodox și sperăm să fie sfințit de către PSS Mitropolitul Petre al Basarabiei afiliat Patriar hiei Române. Ceea ce aș vrea să subliniez este că acțiunile anterioare, printre care și congresul CMR, cel mai reușit de la Vatră Dornei 2004 -, au fost ajutate cu bani și de către Departamentul Romă nilor de Pretutindeni, insă banii se returnau după un anumit timp, deci trebuia că cineva să fi avan sat bani cash pentru a demara acțiunile, ca de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
single person could make a huge difference”. Pot să vă întreb dacă mai aveți și alte proiecte pe viitor, acum ,aproape de aniversarea „fragedei vârste” de opt zeci de ani? NP: Da, aș mai avea un proiect important după care, dacă reușesc, pot închide ochii mulțumit că n-am făcut umbră pământului de pomană! Cred că va mai amintiți de grupul venit din Kazahstan la Congresul din 2004, toți îmbrăcați în costume naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea ar fi să construim în Kazahstan o biserică ortodoxă românească, care să fie subordo nata Patriarhiei de la București. Cu donații de la noi toti și cu ajutorul Departamentului Românilor de Pretutindeni trebuie să reușim. Dumnezeu lucrează prin oameni. MLC: Vă mulțumesc și vă felicit din toată inima domnule Popa, dorindu-vă sănătate multă pentru îndeplinirea acestui proiect. Am dori să avem cât mai mulți români că dumneavoastră angajați în asemenea misiuni, ca să nu dispară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cotele cele mai înalte. Editură Cartea Rusă, de la București, tipărise, până în anul 1954, aproape 13 milioane de exemplare, cu operele celor de mai sus, la o populație de 18 milioane de locuitori. După ce familia Sabetay a rămas fără librărie, a reușit să deschidă un mic magazin de vânzare și reparații stilouri. În acel atelier era un pelerinaj constant. Vizitatorii erau fascinați de celebrele stilouri cu penița de aur, Mont Blanc, Pelikan, Parker, Kaweco, aduse din occident, precum și cele chinezești, o premieră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de Președintele Iliescu și guvernul său au lovit în inima democrației române”. Fenomenul Piața Universității este acum istorie. El face parte din convulsiunile unei epoci bulversate de scenariile prin care eșalonul 2 al PCR împreună cu anumite structuri ale securității au reușit să pună mâna pe toate pârghiile puterii după revoltă din decembrie a tinerilor care au luptat cu pieptul gol împotriva blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lângă el”) alinând suferință. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, plutonierul în rezervă Marin Teodorescu Zavaidoc este încorporat la Târgoviște. Ziua în unitate, seara cântă în localuri. Aici se îndrăgostește de Țuca, cu care se întâlnește pe ascuns. Tânta reușește să-l despartă de intrusa căreia Zavaidoc îi oferise tangoul „Țuca”. A cântat soldaților în Basarabia, la Tighina, cântecul la modă „Soldățelul lui tăticu”. A cântat la Odessa mareșalului Antonescu. În timpul bombardamentelor din ’44 (4 aprilie când escadrile ale forțelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a reușit s-o țină în școală, iar când a venit din Italia de la studii, soțul a părăsit-o, securitatea a luat-o în primire..., iar cei de la sfatul popular au dat-o-n stradă, i-au luat apartamentul. Ea nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Nu ai idee cât de rău îmi pare, dar nu am încotro; trebuie să te pedepsesc pentru că de vorbă bună nu asculți. Nu am încotro, trebuie să te bat pentru că nu vreau să crești că o buruiana.” Unde nu a reușit a fost însă cu mine a fost în îndrumarea studiilor, desi aș fi dorit și eu să mă bucur de poziția și respectul de care se bucură el. Ani dearândul doream să mă fac măcar avocat. Ca atare interesul meu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au adunat bărbații tineri și i-au obligat să-i însoțească. Tata avea 39 ani și a fost printre ei. Înainte de a trece Nistrul, tata cu alti consăteni au reușit să fugă și au trăit prin păduri până au fost siguri că autoritățile române au preluat puterea. Acele zece zile fără tată au fost groaznice. Aflasem că cei prinși erau împușcați pe loc... În luna aprilie 1943 când frontul rusesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ne amenințe pentru că nu mai plecăm odată înapoi în Basarabia. Îmi amintesc că eram atentă la fiecare mașină care trecea pe stradă. Dacă se va opri în fața porții noastre? Cât de greu și cât de mult ne-a trebuit ca să reușim că în fine să scăpăm de acel coșmar! Deși recăsătorindu-ne fiecare a trebuit să păstrăm ”distanță legală”, am rămas buni prieteni dealungul anilor așa cum o dovedește și împărtășirea recentă a amintirii de mai sus. După aceasta căsătorie care s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
convenită a fost mai lungă decât anticipasem. De îndată ce am primit că refugiat politic aprobarea de a pleca în SUA, am inceput acolo demersurile pentru a-mi obține rezidență și dreptul de a-mi aduce logodnică. După o strădanie îndelungată, am reușit să o aduc pe Jenny plătind din greu avocatului Jacober, omul de încredere al Guvernului Român din Londra. Deoarece Jenny nu era evreica, a trebuit să obțin o derogare din partea lui Henry Jackson, senator democrat al statului Washington devenit celebru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
infirmă o critică pe care am auzit-o relativ des la adresa lui Puiu: Dom'le, a învățat de la Caranfil să facă filme pe gustul străinilor și să nu-și bată capul cu spectatorii români". Afirmația lui Ebert atestă că regizorul a reușit să pună degetul pe un pretext local al artei care însă depășește locația. Din nou îmi bag nasul în cutia Pandorei, în speță toată disputa stîrnită de Lăzărescu pe teren autohton. Că filmul ne arată ca pe niște barbari și
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
accesul în poziții de unde vaca administrației poate fi mulsă din greu. Drama actuală a PSD-ului este drama României în întregul ei. Așa cum țara însăși a refuzat cu încăpățânare reformele din proprie inițiativă, PSD-ul și-a imaginat că va reuși la infinit să conducă pe baza uneia și aceleiași tehnici: clientelismul agresiv combinat cu subtilitățile mafiotismului, totul înmuiat în sosurile acre ale levantinismului. Din fericire pentru România, Europa a fost suficient de răbdătoare pentru a-i impune un comportament măcar
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
un anumit profil psihologico-politic: mercenarul neobrăzat și agresiv, gata să servească orice cauză, numai să-și îngroașe pungile. Din multitudinea de indivizi proveniți de la "Institutul de economie mondială", Academia "Ștefan Gheorghiu" sau din Asociația de drept internațional, singurul care a reușit să-și păstreze imaginea oarecum nepătată este Mugur Isărescu. Explicația e simplă: dl. Isărescu a fost cel mai puțin independent dintre toți colegii ajunși la guvernare - el n-a făcut întotdeauna ce-a vrut, deoarece s-a aflat mereu sub
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
și unii din adversarii PSD-ului tind să admită că e nevoie de un astfel de partid, dat fiind programul de "protecție socială" trâmbițat de liderii din jurul lui Iliescu. Afirmații de acest fel arată că, dincolo de orice evidență, pesedeii au reușit să-și impună mesajul. E suficient să dai o raită prin satele românești, să vorbești cu pensionarii, să constați starea școlilor, a spitalelor și drumurilor ca să vezi cu ce fel de "protecție socială" s-au învrednicit PSD-ul. Pe de
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
unei nopți de vară, una dintre cele mai interesante montări ale lui, după mine, dacă îi accepți codul, spun asta nefiind deloc o admiratoare a lui, se cheamă că ți-a ieșit. Că truda a meritat. Că ai dăruit. Să reușești, anul acesta, să stabilești doi poli oficiali, Craiova și București, două centre între care să circule spectacolele și spiritul teatrului mi se pare o idee mare. Implicarea primăriei capitalei prin ArCuB a ridicat miza festivalului, l-a făcut mai prezent
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
acelea în care nimeni nu pleacă din fața teatrului, în care orgoliile moțăie, în care există numai bucurie, prospețime, toleranță, dorința de a împărtăși frumosul. Dorința să fim împreună. Teatrul nu se face de unul singur. Ar fi minunat, dacă am reuși să
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de un spirit autoreflexiv, reușind o echilibristică extrem de interesantă între metacritică și narcisism. E o formă de autocontrol și de automodelare. E. Lovinescu ține să-și arate în acest fel fidelitatea față de el însuși, în ceea ce are mai profund și mai personal ca psihologie și
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
atât de puternică încât mi-a anulat toate facultățile începânde ale spiritului critic" (din Memorii, I, cap. X). Ceea ce l-a cucerit pe tânărul critic aflat în primele faze ale formării au fost elementele de stil (improvizația, verva, oralitatea), care reușeau să transmită izbitor senzația de intensitate a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal" și această
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
făcuse Jurnalismul bucureștean la a cărui Catedră de Antropologie Culturală a și predat cîțiva ani, pentru ca apoi să lucreze ca asistent cercetător la Muzeul Țăranului Român în perioada de tristă amintire a directoratului lui Dinu Giurăscu. Deși atît de tînăr reușise să publice trei cărți de proză (Povestiri cu înjurături, Dincolo de frontiere și O limbă comună), a mai apărut în altele două colective (Povestiri mici și mijlocii și Cartea cu Euri) și a coordonat două volume de istorie orală. De altfel
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
s-o remarce, chiar atunci când o vedea în preajma lui. Deseori le atribuia și celorlalți ținuta sa, deși câteodată era evident că unora le lipsea cu desăvârșire. Idealizându-i astfel pe mulți dintre semenii și mai cu seamă dintre colegii lui, reușea mereu să fie ultimul care să le observe defectele. N-am văzut niciodată chipul lui purtând semnele imposibil de ascuns ale invidiei sau geloziei. ("Prietenia plină de tandrețe dintre Haskil și Lipatti: admirație reciprocă, sfială în fața artei celuilalt, dorință de
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
și măsura propriului geniu. E vorba de artiștii pe care succesul îi secătuiește, pe care gloria îi consacră în chiar momentul când - și nimeni n-o știe încă - ei nu mai au nimic de spus. Cum, se întreba el uneori, reușesc unii să admire sau să ignore ceva, doar pentru a se alinia la opinia mulțimii sau a instituțiilor? Deși celebru în țară, și bucurându-se de o anumită notorietate în Occident, tata n a putut niciodată să și ia în
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
peste decenii, la propriile sale inițieri în artă sub bagheta unor Peter Brook, la Paris, sau a lui Hideo Kanze, în Japonia. Citind "povesirea" Taniei Radu, nu poți decât să regreți că, până în clipa de față, statul român n-a reușit să creeze structuri instituționalizate în care să-i invite pe creatorii de marcă să dea mai departe ștafeta marii arte. Spun aceste lucuri cu gândul că e vorba de același stat care a creat o ciupercărie de universități (cam de
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]