KorAP: Find »[drukola/base=revedere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...156 >

3,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

ei. Timpul a expirat. Mi-au verificat conținutul cutiei de carton, pe care apoi am săltat-o, sprijinind-o pe un șold. Venisea vremea să plec. La revedere, sală de conferințe, locul atâtor izbucniri, complet greșite, ale lui Vivian. La revedere, ușă a sălii de conferințe, care ai fost trântită de fiecare dată când Vivian a făcut o criză. La revedere, automat de cafea! Pe tine m-am bazat ca să mă ții în viață. Cred că de tine o să-mi fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
un șold. Venisea vremea să plec. La revedere, sală de conferințe, locul atâtor izbucniri, complet greșite, ale lui Vivian. La revedere, ușă a sălii de conferințe, care ai fost trântită de fiecare dată când Vivian a făcut o criză. La revedere, automat de cafea! Pe tine m-am bazat ca să mă ții în viață. Cred că de tine o să-mi fie cel mai dor. — Mișcă! a lătrat una dintre gorile. Nu înțeleg de ce-i mai faceți pe plac, am spus. Vivian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pe la mine, la cină. Acum că am și masă în bucătărie. Eu și Bea dădusem o raită pe la Ikea week-end-ul ăla. — Cu mare bucurie. În ultima vreme, nu mai ajungem prea des prin Brooklyn. Venim oricând. Mi-am luat la revedere de la restul grupului de foști angajați de la Grant, am adunat câteva cărți de vizită și m-am strecurat afară, pe ușă. Era o noapte caldă, iar străzile erau pline de oameni. Am parcurs repede cele patru străzi până la restaurantul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

acasă, a plecat definitiv acum o lună, după înmormântarea mamei. Primim câte o ilustrată, câteva rânduri, s-a retras cu femeia cu care trăia de mult. Au ascultat muzică, au băut vin rosuu, aspru. Vagă emoție, amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

la magazin, am continuat. Înainte să se mărite. În loc să răspundă la comentariul meu, Tom s-a uitat la ceas și a anunțat că trebuie să plece. În continuare neînțelegând nimic, obiectul adorației sale i-a făcut calm un semn de la revedere cu mâna. Mi-a făcut plăcere, Tom, a zis ea. Sper să ne mai vedem. — Și eu, i-a răspuns el, apoi, spre mirarea mea, s-a întors spre mine și mi-a strâns mâna. Rămâne să ne vedem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine în propria piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
de la City Federal și retragem două sute de dolari în bani gheață. Pe urmă mergem la autogară și îi cumperi un bilet numai dus cu cardul tău MasterCard. Pe urmă îi dai banii, o urci în autobuz și o săruți de la revedere. Asta o să faci tu pentru mine. Ce-am să fac eu pentru tine e așa: în clipa în care autobuzul pleacă din stație, îți dau bluza pătată cu zoaiele eroului tău pe ea și poți să distrugi probele ca să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
în bucătărie și bea o cafea împreună, uitându-ne la copii cum aleargă ca niște veverițe, în timp ce mamele îi pregătesc pentru școală. Pe urmă, puteam să o conduc pe Joyce până la metrou, să o îmbrățișez și să o sărut de la revedere. Era ora opt când am pășit pe trotuar, ora opt dimineața, pe 11 septembrie 2001 - cu numai patruzeci și șase de minute înainte ca primul avion să se izbească de turnul dinspre nord de la World Trade Center. La doar două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și mă străduiesc să zâmbesc. Dinții îmi clănțăne și încerc să-mi aduc aminte să spun „La revedere“ în loc de „Bună ziua“. Apoi se urcă vreo câțiva pasageri; în special oameni de afaceri care se duc să lucreze în capitală. Arată atât de proaspeți și curați, și eu mă simt, prin comparație, murdară și soioasă. De-abia aștept să ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
lăsăm singuri pe Debbie și Shane. Vrând-nevrând, sunt de acord cu el, deși mă enervează că Tim îmi spune ce să fac. Oricum, îmi dau seama că, dacă nu mai beau, capul meu va fi recunoscător, așa că îmi iau la revedere de la Debbie. Tim avea dreptate - pare bucuroasă să mă vadă plecând. Așa da prietenă, nu? De-ndată ce mă izbește aerul rece, îmi dau seama cât sunt de beată. Nu e un sentiment plăcut. Slavă Domnului, mâine sunt liberă. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
pentru zborurile lui. — De unde știi? spun eu intrigată. — Toată lumea știe, spune ridicând din umeri și mă întreb a mia oară de când am început să zbor de ce toată lumea pare că știe tot ce se întâmplă pe aici, mai puțin eu. — La revedere, la revedere, ciao, aveți grijă, la revedere, la revedere, aveți grijă, vă mulțumim mult, plăcerea e de partea noastră, deloc, pa. De-ndată ce debarcă ultimul pasager, mă duc repede la clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
lui. — De unde știi? spun eu intrigată. — Toată lumea știe, spune ridicând din umeri și mă întreb a mia oară de când am început să zbor de ce toată lumea pare că știe tot ce se întâmplă pe aici, mai puțin eu. — La revedere, la revedere, ciao, aveți grijă, la revedere, la revedere, aveți grijă, vă mulțumim mult, plăcerea e de partea noastră, deloc, pa. De-ndată ce debarcă ultimul pasager, mă duc repede la clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat cineva vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
intrigată. — Toată lumea știe, spune ridicând din umeri și mă întreb a mia oară de când am început să zbor de ce toată lumea pare că știe tot ce se întâmplă pe aici, mai puțin eu. — La revedere, la revedere, ciao, aveți grijă, la revedere, la revedere, aveți grijă, vă mulțumim mult, plăcerea e de partea noastră, deloc, pa. De-ndată ce debarcă ultimul pasager, mă duc repede la clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat cineva vreo pungă cu bunătăți la bord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
știe, spune ridicând din umeri și mă întreb a mia oară de când am început să zbor de ce toată lumea pare că știe tot ce se întâmplă pe aici, mai puțin eu. — La revedere, la revedere, ciao, aveți grijă, la revedere, la revedere, aveți grijă, vă mulțumim mult, plăcerea e de partea noastră, deloc, pa. De-ndată ce debarcă ultimul pasager, mă duc repede la clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat cineva vreo pungă cu bunătăți la bord. Pungile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
vag că m-am dus acolo, dar nu-mi aduc aminte să fi plecat. Dar trebuie să mă fi întors, totuși. Cu Derek. Derek, pilotul. Nu cel arătos. Nu. Ăla era Mike. Nu-mi amintesc să-mi fi luat la revedere de la Derek, dar probabil am făcut-o. Totul e puțin în ceață. Am gâtul uscat. Nu-mi vine să cred că am uitat să las apă lângă pat ieri seară. O prostie din partea mea. Dar nu trebuie să-mi fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
că e treaz de mult. Pare să fi dormit bine. Hmmm. Asta e ciudat. Mă întreb ce s-a întâmplat între el și Amy. Apoi îmi aduc aminte cum m-a lăsat în Littlest Bar fără să-și ia la revedere. Ce tupeu! —Bună, îi răspund eu foarte rece. Nu am nici cea mai mică intenție să port o conversație cu un bărbat care m-a abandonat într-un bar ca să se poată cupla cu altă stewardesă. —Ai ajuns cu bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
sincer. Sunasem doar ca să îmi cer scuze pentru ieri-seară. Ce s-a întâmplat ieri-seară? Mă prefac că nu știu despre ce vorbește. Nu o să-i dau satisfacția să afle că m-a rănit. — Am plecat fără să-mi iau la revedere. A, da. Așa ai făcut. Uitasem complet. Vezi tu, eu și Derek ne simțeam atât de bine încât nici nu am observat că ați plecat. —Aha. Amy pare supărată. — Da. Păi, ne vedem mai târziu. —Katie? — Da? Mi se răcește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
haina pe mine și îmi pun fularul mare, negru, din lână la gât. E groaznic să pui capăt unei relații în preajma Crăciunului. Sper că Tim nu mi-a cumpărat deja cadoul. Când le fac cu mâna tuturor în semn de la revedere, îl văd pe Mike uitându-se la mine și mi-aș dori să nu o facă. Are o privire foarte intensă. De parcă știe mai multe despre mine decât știu eu însămi. E enervant. Mă îndrept spre ieșire și opresc un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
câțiva studenți italieni, vreo doi oameni de afaceri și o familie de americani destul de mare, care merge prin Europa, presupun. Din fericire, lucrez în spate, așa că în afară de serviciul de rutină, nu am mare lucru de făcut. Nici un „bună ziua“ sau „la revedere“ din partea mea azi. Mi-am adus vreo două reviste ca să treacă mai ușor timpul odată ce se termină servitul. Dar se pare că Lydia, cealaltă însoțitoare care lucrează cu mine în spate azi, nu are de gând să mă lase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

companiei Panther Corporation, a fost englez. Acesta este unul dintre motivele pentru care această țară a fost mereu extrem de importantă pentru mine. În birou se aude un murmur de Încântare. Jack Harper ridică o mână, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
participarea la emisiunea noastră, Începe să spună moderatoarea. Săptămâna viitoare vom vorbi cu carismaticul rege al casetelor video motivaționale, Ernie Powers. Până atunci, mulțumindu-i Încă o dată... Toată lumea rămâne cu ochii la ecran, urmărind-o până când aceasta Își ia la revedere și intră jingle-ul de final. Cineva se apleacă și stinge televizorul. Câteva momente, asistența rămâne Într-o tăcere mormântală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cât cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Dar nu e doar asta. Nu știu ce mi s-a Întâmplat. Mă simt cu totul alt om. Și ce dacă i-am spart cana lui Paul ? Cui Îi pasă ? Și ce dacă știe toată lumea câte kile am ? Cui Îi pasă ? La revedere, Emma cea veche și fraieră, care-și ascundea sacoșele Oxfam sub birou. Bine ai venit, Emma cea nouă și Încrezătoare, care Își atârnă mândră sacoșele de spătarul scaunului. Îi sun pe mama și pe tata să le spun că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

ușor pe umăr și îmi amintesc unde sunt. Îmi mai ia cinci minute să mă scuz față de Enid și să‑i spun că trebuie să plec, apoi ei să se scuze față de mine - și ca amândouă să ne spunem „la revedere“ și „mulțumesc“ și „cu multă plăcere“ de vreo douăzeci de ori. După care, cât pot de repede, mă îndrept spre cabina mea și mă schimb în hainele de călătorie. Sunt destul de încântată de felul cum arăt în oglindă. Am un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]