2,703 matches
-
Într‑un fel pe care nu‑l puteam defini prea exact și, oricât Încercam să par calmă și să mă prefac că admir Încăperea, nu‑mi puteam lua ochii de la ea. Ca de obicei, sunetul vocii ei mi‑a Întrerupt reveria. — Ahn‑dre‑ah, cunoști numele și chipurile tuturor oaspeților din această seară, nu‑i așa? Presupun că ai studiat ca lumea fotografiile lor. Sper să nu mă umilești azi și să nu Îți amintești numele lor atunci când Îi vei Întâmpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu vezi că universul pică prin clipe și elanuri de uitare iar astrul nostru... luna purtând cămașa ta de noapte dezvelește proteic țărmul uitatelor povești? În noaptea asta nu vreau să te schimbi. Trăiește-ți viața în reverii pictate iar dimineață... de te vei trezi în zgomot de cometă urlătoare, tu nu uita că ieri te-am alinat de ți-ai schimbat conturul în aer demn și sacru de veșnică icoană.
Dans irepetabil by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83921_a_85246]
-
aventura Cu dulcele-i impact, Știind că uvertura Precede...primul act! „Impozitarea prostituției va aduce sume importante în Bugetul țării” Guvernanții nu prea știu Cum s-o pună-n aplicare; Ori pe cap de mușteriu, Ori pe fund de prestatoare. Reverie conjugală Stau alăturea în pat Și visează fiecare: Ea, la fostul ei bărbat, El, la soața viitoare. Certitudine Chiar cu risc să-nfrunt surghiunul, Da-voi glas aserțiunii: La bărbați trecutu-i... UNUL! La femei trecutu-i...UNII! Candidată la
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
la fel de mare. — Acțiunile acelea au fost recomandate călduros de tine, se răstește Abelhammer. Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu botul jacheta Barbour de Împrumut. Orice-ar fi, cel mai important client al meu nu trebuie să-și dea seama că mă linge o vacă În timp ce vorbesc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În judecată pentru hărțuire sexuală. Yankeii sunt obsedați de „comportamentul nepotrivit“. Încă nu am primit nici un e-mail de la el. Speranța că Îl va considera pe al meu drept o mostră de excentricitate britanică pălește ca lumina zilei. Pierdută Într-o reverie coșmarescă, nu o observ pe Celia Harmsworth. Șefa de la Resurse Umane Își Întinde un deget osos indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți. —Ai ceva pe gât, Kate? —A, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
curtea din spate și la scaunul pliant ce se odihnea lîngă piscină. Aici, am presupus, se relaxase cîndva la soare tînăra suedeză, sub privirea tristă și visătoare a psihiatrului său. La auzul numelui ei, Sanger păru să alunece Într-o reverie a vremurilor bune. — Bibi... Țineam foarte mult la ea. Înainte s-o ia soții Hollinger la ei acasă, Îmi suna la ușă adesea și mă-ntreba dacă poate să stea cu mine. I-am tratat dependență după dependență și mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umblând de colo-acolo, împingând cu coatele, să se tuflească în scaunul cel mai bun. Socoti că are timp berechet să admire iureșul navei în năvala norilor și îi comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am să mă văd în avion, plecând spre Ierusalim, spre Pământul Sfânt, pelerin cu toiagul în mână și cu veșmânt aspru de sac, pentru iertarea păcatelor și bucuria sufletului! Doamne, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se așeza, iarăși, lângă focul arzând în butuci de lemn de arțar, cu spatele la oglinda impresionantă de Murano, șezând ca un neopitagoricean, care vrea să probeze, prin veghe, afluxul ideii veșnicei reîntoarceri în timp a lucrurilor. După o perioadă de stoică reverie, simți cum se redeșteaptă în sine, luând din nou în stăpânire multe din secundele ce-i aparținuseră altădată, amintindu-și cu surprindere și încântare până și de mirosul pur al zăpezii proaspete, adulmecate cândva în copilărie. Într-o noapte, visă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a capului, ca într-un oracol cu forme stranii de consultare, întrebându-se cum de nimic din naturalețea acestora nu se păstrase în felul de a se machia al femeilor moderne? După încă o lulea terminată în fum albastru de reverii, pe când doamna aducea pentru oaspeții din spațiosul living al vilei în stil texan tava cu cești de porțelan de Sèvres, revărsând din ele ademenitoarea aromă a cafelei arabe, esențiala amintire pe care o căuta de atâta vreme începu să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi se trăgea, de la reverie: nu eram În stare de cocoșeli, de răzvrătiri trupești, căzut cum eram În fascinația pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi se trăgea, de la reverie: nu eram În stare de cocoșeli, de răzvrătiri trupești, căzut cum eram În fascinația pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina e femeie măritată, are acum probleme cu Cătă, poate merge un futai simplu și la obiect. De consolare. De răzbunare, de care-o fi. Fără lirisme. Fără reverii, fără literatură. Un futai ca atare. O facere de bine, pentru lăbarul care devenisem. Terapie. Șansa unică de a scăpa de impotență. Alături de, ah!, soția prietenului meu. Asta trebuia să păstrez În minte. Urâciunea. Să sper la o simplă tăvăleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chiar de-ar fi Început să bănuiască ceva. Nu știam care era de fapt presupunerea favorabilă mie. Clandestinitatea și drama probabilă provocată de eventuala noastră descoperire mă excitau mai mult decât postura de soț placid a lui Cătă. Aveam deja reverii, care va să zică. Mă Închipuiam confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și, gâfâind și lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sta producțiile Hustler alături de Tânăr și neliniștit? E greu de Înțeles felul În care, fiindu-ne atât de la Îndemână expunerea organelor și fluidelor, ne rușinăm totuși să vorbim deschis despre lichidități. Există doar o firavă literatură care se ocupă de reveriile noastre financiare, o literatură conținută mai ales de revistele pentru tinerele și tinerii yuppies, În care suntem Învățați să ne cheltuim banii, pe care-i avem sau la care visăm, cu cât mai multă grație. Pe ceasuri elegante, băuturi fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dat fetei. O lungă tăcere urmează vorbelor lui. Parcă efortul de a povesti un crâmpei din ceea ce trăise "acolo" îl epuizase. În timp ce așteaptă să continue, Smaranda se uită concentrată la chipul de azi al lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase încă acoperite cu petice de zăpadă care strălucesc marmorean sub razele puternice ale soarelui. Pierdut în reverie, aproape că nu observă apropierea doctorului familiei Hagiaturian, Hananel Solomovici. Un bărbat abia sărit peste patruzeci de ani, în mână cu nelipsita lui geantă din piele neagră roasă pe la colțuri. Poartă o pălărie din fetru cu boruri late și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că Într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna dispoziție a domnului Pavel, și limbuția doamnei Carolina Pavel. Îi priveam, interveneam din cînd În cînd ca Într-o dulce reverie. - Ana, zise el deodată, trebuie să vină peste o lună, o lună și ceva aici, la un doctor pentru ochi că o cam supără la citit, o să vină cu fetița care e acum În vacanță; atunci o să vă rog, - rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anume neliniște aureolată ce-o simțea dinspre plaja Însorită pe care o visam, fără să-mi surprindă, cum ar fi vrut, privirea ce-mi luneca În răstimpuri imprevizibil pe ochii, pe umerii ei descoperiți. Dar În timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări Împreună, trecuseră douăzeci de ani. Dimineața aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o literatură rămasă cu tot mai puțini cititori și sabotată chiar din interiorul ei? - Servește, pentru că, tot comentându-i pe Montaguii și Capuleții literaturii, criticul literar așteaptă să apară, într-o zi, mare creator. Orice critic autentic trăiește cu această reverie. El trebuie să fie la locul potrivit și să nu rateze această întâlnire. E. Lovinescu a așteptat 40 de ani un nou Eminescu și el n-a apărut. Au apărut, în schimb, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și întreaga
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
Noe și Nefîrtate. De la mit la civilizație, un singur pas. Tocmai de aceea ar putea să apară, acum și aici, pe acest platou de otavă, un templu grec". Gluma prin care se autoamendează, "după o clipă de tăcere", dovedește că reveria sa era implacabil datată: Dacă m-ar auzi cineva - știu eu cine - cum vorbesc, nu s-ar sfii nicio clipă să tune și să fulgere împotriva idealismului și misticismului meu".
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
i-o dorim cît mai deplină, pînă în cele din urmă) va fi a culturii române." Cultură a cărei față e, cu toate relele asemănări cu prezentul, aproape aceea din relatările despre un interbelic al tuturor eleganțelor, rezerva noastră de reverie. De ajuns să citești articolul lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, sau despre prietenia literară. Trebuia să fie nimic mai mult decît o cronică la recent-apărutul Femei, pînă cînd cronicarul află - benignă indiscreție redacțională... - că autorul, cronicar, la rîndu-i, scrisese deja
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
se râde tare, grupul excită, personalitatea indivizilor se amplifică, cu toate că singurătatea ar trebui să le fie mai proprie, fiindcă la începuturi animalul numit om trăia izolat... Mă interesează plimbarea în libertate, fără gânduri și fără țintă și mai ales fără reverie, fiindcă într-o astfel de stare de obicei nu mai vezi lucrurile din jur... Când singura bucurie de care ești conștient constă în însuși faptul ca atare, că mergi, restul, că auzi, vezi și miroși, constituind doar, din când în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cal jugănit, numai în prezent, viața noastră ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă și din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruța și auzind nechezatul unei iepe,- cine știe ce reverie de pe vremea când era armăsar." " Deci armăsarul are conștiință?" zise ea izbucnind în râs cu o satisfacție stupidă, pe care o au toți cei Ce nu pot urmări până la capăt o idee, și care cred că te-au prins că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a iubit o femeie și ea nu l-a iubit. Cine, bruneta care nu venea acasă după ce telefona că vine? Și el o aștepta? Cu acea tipesă n-ași fi putut face dragoste nici pe insula lui Robinson Crusoe, preferând reveria ne-împlinirii, acuplării cu o femeie care mi-era mult mai străină decât o capră sau o măgăriță. Pentru a da peste cap repulsia, ființa umană ar trebui să aibă forțe gigantice. De aceea uneori preferă moartea decât să fie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă ar putea să apară ar avea un succes-bombă, adică ar fi un best-seller filozofic care ar stârni mare vâlvă, dorința mea de a scrie mai departe crescu cu o putere extraordinară. Și nu trebui să treacă mult și în reveriile plimbărilor mele solitare pe potecile și drumurile înguste din afara orașului avui la întrebarea ce mi se punea cu o dulce beție, ce să scriu, revelația simplă dar nu mai puțin copleșitoare: ce altceva decât despre ceea ce îmi spunea mie timpul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]