KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...135 >

3,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

părul cărunt și bogat, se strecură prin mulțime și dădu mîna cu el, spunîndu-i vioi: — îmi pare rău că nu ne-am întîlnit sus, Lanark, ai plecat prea repede și n-am reușit să te prind. Nu-ți face griji, Rima e bine. Vocea îi era familiară. Lanark privi lung fața ciudată, obosită cu ochi strălucitori. — E foarte bine... zise primarul liniștitor, e într-o stare foarte bună. Mă bucur că a fost cineva atît de nădejde ca tine cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Avea talent deosebit pentru comunicații. Lanark se simți rușinat și neputincios. Dorea să-l urască pe Sludden, dar nu găsea un motiv rațional. Am văzut-o pe Nan și copilul ei, spuse Lanark pe un ton acuzator. — Mi-a povestit Rima. Mă bucur că sînt bine, zise Sludden zîmbind și dînd aprobator din cap. — Comitetul s-a întrunit, spuse Ritchie-Smollet. Vă rog să vă ocupați locurile. Cei prezenți se duseră spre pereți și se așezară. Sludden luă un scaun cu spătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și spunîndu-i: — Pătimaș, îîm? — Cum se simte? — Dormea cînd am plecat, dar am chemat sora să fie în siguranță. — Mulțam, Frankie, ești o fată bună. Trecu pe lîngă arcadele de-a lungul podului și intră fără zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă cînd îl văzu, apoi se aplecă peste Rima cu un zîmbet neobișnuit de larg. — Deci o să aveți un bebeluș mic-mic! zise ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un bebeluș la fel cu a avut mămica ta cînd te-a născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un bebeluș la fel cu a avut mămica ta cînd te-a născut! Nu-i așa că-i drăguț? — Nu intenționez să vorbesc cu ea, îi spuse Rima lui Lanark, apoi respiră adînc și păru că se concentrează asupra unui lucru. — în regulă! zise sora pe un ton consolator. Acum nu te doare de fapt, nu-i așa? Spune-i că mă doare spatele! țipă Rima. — O doare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îi spuse Rima lui Lanark, apoi respiră adînc și păru că se concentrează asupra unui lucru. — în regulă! zise sora pe un ton consolator. Acum nu te doare de fapt, nu-i așa? Spune-i că mă doare spatele! țipă Rima. — O doare spatele, spuse Lanark. — Și chiar vrei ca soțul matale să stea aici? Unii bărbați suportă asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-i așa? Spune-i că mă doare spatele! țipă Rima. — O doare spatele, spuse Lanark. — Și chiar vrei ca soțul matale să stea aici? Unii bărbați suportă asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce? — Ca unul din noi să-l primească bine, orice ar fi. — Trebuie să mă pui mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce? — Ca unul din noi să-l primească bine, orice ar fi. — Trebuie să mă pui mereu în dificultate, nu-i așa? — îmi cer scuze. Rima reveni în pat, privi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ținîndu-l strîns de mînă; apoi se relaxă și urlă disperată: — Spune-i să-mi oprească durerea din spate! — Unele lucruri trebuie să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți, zise sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-un sunet furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o ființă religioasă, spuse Lanark îndreptîndu-se spre ușă. — Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un tip, Jimmy. — Cine? Un tip tînăr, cu părul lung. — Ce dorea? — N-a zis. în apropierea dormitorului, auzi un cîntecel domol. Sludden stătea întins pe pat, cîntînd „Dadadada“ și legănînd un băiețel robust într-un costum din lînă albastră. Rima, îmbrăcată în bluză și fustă, stătea lîngă ei și tricota. Priveliștea îl umplu pe Lanark de o furie rece. Rima îl privi ostil, iar Sludden îi zise vesel: — Rătăcitorul se întoarce! Lanark se duse la chiuveta micuță, se spălă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu o pătură moale. Sludden se ridică și își destinse mîinile, spunînd: — Minunat! E absolut minunat. Am venit aici din mai multe motive, bineînțeles, dar unul dintre ele este acela de a te felicita pentru performanța ta. Nu-l ironiza, Rima, este un membru bun al comitetului, atunci cînd acceptă disciplina. S-a bătut cu Gow, și asta ne-a permis să acționăm. Comitetul acum se află în sesiune permanentă. Nu vreau să spun că toți stăm în sala canonicilor acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Sludden, zise Lanark, doresc să stau cu nevasta și copilul meu. înțelegi? — Bineînțeles! spuse Sludden cu veselie. Tocmai plecam. O să mă întorc după voi mai tîrziu. — Ce vrei să zici? — Sludden s-a oferit să ne găzduiască la el, spuse Rima. — Nu acceptăm. Nu vreau să vă forțez, zise Sludden. Dar ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
oferit să ne găzduiască la el, spuse Rima. — Nu acceptăm. Nu vreau să vă forțez, zise Sludden. Dar ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un loc mai însorit. Wilkins ne-a promis. — Să nu te încrezi prea mult în prietenii tăi din consiliu, spuse Sludden cu gravitate. Am făcut ordine pe autostradă, camioanele cu mîncare merg din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu uita că Alexander s-a născut aici. Voi aveți pașapoarte ale consiliului. El nu are. — Cine-i Alexander? Sludden arătă spre cărucior. — Ritchie-Smollet l-a botezat așa. — L-a botezat? sări Lanark țipînd. Alexander începu să plîngă. — Șșș, șopti Rima punînd mîna pe mînerul căruciorului și legănîndu-l. Șșșș. — De ce Alexander? șopti Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de lichior din bucătărie. — Plec, zise Sludden chicotind. Cei de pe margine nu trebuie să se amestece în certurile dintre îndrăgostiți. Pe curînd. — Mulțumesc, spuse Lanark. O să ne descurcăm singuri. Sludden dădu din umeri și plecă. Alexander adormi încetul cu încetul. Rima stătea cu buzele strînse și croșeta nervoasă. Lanark se întinse pe pat cu mîinile sub cap și zise trist: — N-am vrut să vă părăsesc. Și nu cred c-am dispărut mult timp. — Ai fost plecat ore... secole, mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o să mă lași din nou singură. Așa deci. De ce-ai bătut clopotul? Ești sigur că nu erai beat? — L-am bătut pentru că mă simțeam fericit. De ce mă ataci? — Ca să mă apăr. — îmi cer scuze c-am țipat la tine, Rima. Eram surprins și furios. Mă bucur că sînt din nou cu voi. Da, îți e ușor să trăiești într-o cutie, oricînd poți fugi la turnurile tale și la întîlnirile comitetului. Cînd o să am și eu parte de puțină libertate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să trăiești într-o cutie, oricînd poți fugi la turnurile tale și la întîlnirile comitetului. Cînd o să am și eu parte de puțină libertate? — Cînd dorești. — Și o să rămîi tu aici să ai grijă de Alexander? — Desigur. Așa-i corect. Rima oftă și apoi zîmbi și-și răsuci lucrul. Se duse la pat, îl sărută repede pe frunte, apoi o luă spre dulap și se uită la fața ei în oglindă. — Pleci deja? întrebă Lanark. — Da. Am nevoie de o schimbare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
încălzești puțin lapte în bucătărie... atenție, să nu fie fierbinte. încearcă-l cu degetul. Dar nu-l alăptezi? — Da, dar trebuie să învețe să bea ca un om normal. Probabil că mă voi întoarce înainte de a se trezi. Cum arăt? Rima luă o poză în fața lui, cu mîinile pe șolduri. — Tînără și foarte frumoasă, spuse Lanark. îl sărută afectuos și plecă. El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl sărută afectuos și plecă. El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul și-l duse la bucătărie. Jack și Frankie mîncau la masă. — Salut, pasionalule, ce face Rima? Lanark o privi lung, încurcat și obrajii i se înfierbîntară. — S-a dus să se plimbe, murmură el. Băiatul are nevoie de lapte. O să-i pregătesc eu un biberon. Lanark cutreieră bucătăria șoptindu-i tot felul de absurdități lui Alexander

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar costă cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]