11,108 matches
-
s-a stabilit apoi la Gundremmingen. Acolo, el a intrat în contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub forma predicării publice și apărarea proprietății comune ca în ritualurile stricte bănuite ca aparținând creștinismului timpuriu. Deoarece Lindl își pierduse parohia în anul 1818 prin decretul regelui Maximilian I Iosif al Bavariei, el a înființat o comunitate nouă la Gundremmingen și a trebuit să plece acolo, unde a predicat în fața
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
posedare demonică, dar detaliile variază considerabil. Cele mai vechi referințe la posedare demonică sunt de la sumerieni, care credeau că toate bolile din corp și minte au fost cauzate de „demoni de boală” numiți "gidim" sau "gid-dim". Preoții care au practicat ritualuri de exorcizare din aceste țări au fost numiți "ashipu" (vrăjitor), spre deosebire de "asu" (medic) care aplicau pansamente și unguente. Multe tablete cu scriere cuneiformă conțin rugăciuni pentru anumiți zei, solicitându-li-se protecție de demoni, în timp ce alții cer zeilor să expulzeze
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
El scrie: „"Spiritul prin "familiarizare" caută să "vină și să trăiască" cu subiectul. Dacă este acceptat, spiritul devine companionul constant și prezent continuu al posedatului."” Adevărata posesie demonică sau satanică a fost caracterizată încă din Evul Mediu, în "Rituale Romanum" (Ritualul Roman) de următoarele patru caracteristici tipice: Posedarea demonică nu este recunoscută ca un diagnostic psihiatric sau medical în "Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale" sau de către " Clasificarea Statistică Internațională a Bolilor și a problemelor legate de sănătate, revizia
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
Lausitz, Germania de Est. Ceramică din cultura "Kostolac-Kocofeni" din Epoca bronzului timpuriu a fost găsită în Donje Butorke, Cladova, precum și câteva vase miniaturale în formă de rață din secolul al XIV-lea î.Hr., în Mala Vrbica și Korbovo. Necropole cu ritualuri din Epoca bronzului , ceramică (decorată cu meandre) și alte elemente semnificative arheologice au fost găsite în Korbovo. În perioada antichității, o fortificație, lângă Podul lui Traian, care s-a numit "Zanes" / "Pontes" a existat în această locație. În Evul Mediu
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
wakan" în America de Nord (tribul dakota), noțiunea era cunoascută și în religiile antice: "herem" la evrei, "sacer" (sacru) la romani (existând perioade de interdicție religioasă "ferie"). Instituirea unui tabu diferă de la o zonă la alta: se face de obicei în cadrul unui ritual magic (în Polinesia prin proclamare); la multe populații primitive, un tabu este transmisibil, dar poate fi și abrogat. În unele zone, sacralitatea șefului de trib poate institui tabuarea prin contactul trupului său cu ființele sau lucrurile din jur: în Tahiti
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
interpretat ca dovadă a existenței a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine tracă, caracterizată de mistere și de credința în nemurirea sufletului. K. Meuli (1935) a descoperit în coborârea în Tartar chiar influența părăsirii trupului de către suflet în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție cu adepții lui Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pagini și este scrisă pe două coloane. "" este formată din traducerea părților principale ale liturghiei catolice în limba albaneză. Ea conține liturghiile de la principalele sărbători ale anului, comentarii din cartea de rugăciuni, extrase din Biblie precum și extrase din cărțile de ritual și din catehism. A fost scrisă pentru a-i ajuta pe creștini să se roage zilnic. Singura copie originală cunoscută a cărții se află în prezent în Biblioteca de la Vatican. "Meshari" este scrisă în dialectul albanez gheg cu alfabet latin
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
socotind că această lucrare marchează o dată importantă în istoria interpretărilor mioritice, impunând o orientare antimetafizică și antimistică „și mai constituie, pe deasupra, un document prețios pentru istoria ideilor în România modernă” . Brăiloiu realizează un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
marginea Mioriței" (însoțit de 32 de texte), apoi Ovidiu Bârlea, în 1969 - "Colindatul în Transilvania". Sub aceleași auspicii favorabile versiunii-colind, Al. Amzulescu publică, peste zece ani, articolul " Noi observații despre Miorița colind" (1979), valorificând unele idei eliadiene despre scenariul unui ritual de inițiere, specific pastoral. În deceniul nouă se impun studiile lui Ion Taloș - "Miorița în Transilvania" (1981) dar, mai ales, "Miorița și vechile rituri funerare la români" (1983). Premisele cercetării lui I. Taloș vizează caracterul arhaic al variantelor mioritice din
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
controlează universul mai mult prin indiferență sau capriciu decât prin reguli stricte. De asemenea, Hardy a dovedit în lucrările sale o anume fascinație referitor la fantome și spirite. În ciuda acestor sentimente, Hardy a avut totuși o legătură emoțională puternică față de ritualurile Bisericii Creștine, mai ales cele din comunitățile rurale, care au avut o influență formativă în timpul copilăriei sale. Unii critici literari au atribuit perspectiva cenușie din mai multe romane ale sale ca fiind reflectivă a părerii sale că nu există Dumnezeu
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]
-
de zi cu zi ale comunităților evreiești din România, iar la data de 30 septembrie 2007, a avut loc la Templul Coral din București ceremonia de învestire că rabin al comunităților evreiești din România a lui Shlomo Sorin Rosen. Acest ritual a constat în ceremonia dăruirii talitului - salul tradițional cu care a fost îmbrăcat de către mentorul sau, Marele Rabin Menachem Hacohen, cel care l-a trimis la studii rabinice în Statele Unite. Shlomo Sorin Rosen a activat că prim-rabin în România
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
celor chineze. La început budismul a intrat în rivalitate cu șintoismul , religia nativă a Japoniei , dar în cele din urmă a avut loc un proces de sincretism religios , iar cele două religi au conviețuit împreună făcând schimb de idei și ritualuri. Acest lucru a fost posibil deoarece șintoiștii l-au considerat pe Buddha un zeu ("kami") , iar budiștii au considerat zeii șintoiști ca fiind reîncarnări ale lui Buddha. În anul 607 un emisar japonez a fost trimis la Dinastia Sui din
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
lui pentru calculator"), Michaels îl pune pe Stephenson alături de ceilalți scriitori menționați într-un grup cu o viziune motivațional rasistă asupra culturii: cultură ar fi ceva transmis și păstrat în sânge (sau în codul genetic) și nu în credințe și ritualuri. Această viziune necesită o mică interpretare din partea oamenilor, sau niciuna: "Achieving Our Country" a lui Rorty folosește "Snow Crash" ca exemplu al culturii moderne care "exprimă pierderea a ceea ce Rorty numește "speranța națională"...problemă cu "Snow Crash" nu o reprezintă
Snow Crash () [Corola-website/Science/323830_a_325159]
-
și nimic nu a fost mai plăcut pentru romani și mai înfricoșător pentru dușmanii lor decât acest spectacol”. Romanii aveau obiceiul de a crea și purta coroane și jertfe pentru a semnifica o onoare primită, un eveniment sărbătorit, sau un ritual observat. Așa cum era obiceiul lor, s-au adaptat unui obicei grec pe gusturile lor, creând o ierarhie de coroane pentru onoruri militare, așa cum era subliniat de lege. Există trei categorii de probe pentru premiile militare ale armatei romane: sursele literare
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
frigiană pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niște peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul competitor al creștinismului. Una dintre reținerile pentru soldă era fondul de înmormântare, care era colectat de fiecare centurie. Înmormântarea era un ritual foarte important pentru majoritatea popoarelor din lumea romană. Dacă soldatul murea la datorie, banii erau folosiți pentru o înmormântare simplă. Cu puțin timp după domnia lui Augustus, cuferele de marmură în relief au devenit foarte populare pentru clasa de mijloc
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
prin vocea altora) și, pe de altă parte, întâlnirea cu propriul lor rol, individual și colectiv, într-o posibilă soluționare a acestor probleme. Putem vorbi astfel despre o diferență care mi se pare semnificativă între spectatorul cultural (care a învățat ritualul comportamental standard la teatru, spectator îmblânzit de convenții moștenite) și spectatorul existențial (cel care trăiește ceea ce vede în timp real și se manifestă ca atare). Spectatorii indecenți au experiență vieții care le este înfățișata și, tocmai de aceea, intervenția lor
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
devenită “impură” prin actul nașterii. În timp ce femeia năștea, în fața casei un călugăr-războinic, sau tatăl copilului, făcea să vibreze coarda unui arc, spre a ține la distanță spiritele rele. A treia zi de la naștere i se dădea copilului un nume. Urma ritualul “purificării” conform căruia timp de 30 de zile nu ieșeau din casă nici mama nici copilul. Se credea că sufletul copilului nu era încă bine fixat de corp. I se tăiau apoi copilului câteva șuvițe de păr, se puneau într-
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
din beton. După anii ’50, străzile au fost pietruite în mai multe rânduri, iar în anii ’60 satul a fost electrificat. Multe dintre tradițiile laice au avut de suferit. Nunțile și botezurile s-au abătut în bună măsură de la vechile ritualuri, urmând un curs firesc de modernizare. Dintre obiectele și obiceiurile legate de ritualul nunții au dispărut: steagul (brad împodobit cu o năframă cu franjuri și cu panglici de diferite culori) - purtat de un fecior (stegar) pregătit de naș - și mersul
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
iar în anii ’60 satul a fost electrificat. Multe dintre tradițiile laice au avut de suferit. Nunțile și botezurile s-au abătut în bună măsură de la vechile ritualuri, urmând un curs firesc de modernizare. Dintre obiectele și obiceiurile legate de ritualul nunții au dispărut: steagul (brad împodobit cu o năframă cu franjuri și cu panglici de diferite culori) - purtat de un fecior (stegar) pregătit de naș - și mersul terfarilor (mersul cu daruri al socrilor mici, împreună cu rudele lor, la casa mirelui
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
brad împodobit cu o năframă cu franjuri și cu panglici de diferite culori) - purtat de un fecior (stegar) pregătit de naș - și mersul terfarilor (mersul cu daruri al socrilor mici, împreună cu rudele lor, la casa mirelui). Nu se mai practică ritualul „Sângeorgiului“. În trecut, în ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), după ieșirea de la biserică, un flăcău învelit în ramuri verzi și încadrat de alți doi tineri, băteau la porți și urau de belșug. Gazdele, după ce îi udau cu apă, îi
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
în urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate și regiunile sudice din Bazinul Congo. Tot aici apar în registrul arheologic african primele semne ale apariției artei prin utilizarea ocrului pentru decorarea trupului și apariția riturilor și ritualurilor funerare. Aproximativ 10000 î.Hr. societățile africane au dezvoltat tehnologia microlitelor iar comunitățile de vânători și culegători au evoluat treptat devenind comunități sedentare și agrare. Primele dovezi ale producției de ceramică, ale domesticirii plantelor și animalelor datează în jurul perioadei 7000 - 6000
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
ul Paștilor (în ) este un "ritual" festiv ebraic important celebrat în prima noapte de Pesah (în ziua a XIV-a a lunei Nisan), și în diasporele Israelului în prima și a doua noapte de Paști (XV și XVI Nisan), cu ocazia prăznuirii debutului Sărbătorii Paștilor. Care
Seder () [Corola-website/Science/331577_a_332906]
-
toate scutirile și privilegiile de care se bucură credincioșii de rit latin (romano-catolici). Biserica Ortodoxă din Transilvania urma să fie una cu Biserica Romano-Catolică. Așadar, transilvănenii erau încurajați să devină catolici și să adere la nou creata Biserică Greco-Catolică, păstrând ritualul ortodox, dar acceptând cele patru puncte doctrinare stabilite la Conciliul de la Florența între 1431 și 1445: Papa drept cap suprem al bisericii, existența purgatoriului, doctrina Filioque și folosirea pâinii nedospite (azimă) la împărtășanie. Clerul a fost primul care a obținut
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
a strânge într-o unică organizație elita politică și economică din Italia. După ce Licio Gelli a preluat conducerea lojei, el a extins rapid numărul membrilor prin reactivarea membrilor în adormire (membrii care nu au fost invitați să ia parte la ritualuri masonice), aceștia ajungând să numere peste 1000, din care majoritatea făceau parte din elita Italiei. Conexiunile mafiote evidente și dezvălurile scandaloase privind afacerile în care erau implicați membrii lojei P2, au făcut ca aceasta să fie oficial desființată. Mai întâi
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]
-
expresii: ‘deus ex machina’ (zeul din mașinărie), adică o intervenție surprinzătoare a unui factor extern neprevăzut care schimba cursul unui eveniment. Nietzsche și-a dedicat faimoasa carte, "Nașterea tragediei", unei discuții despre originile tragediei grecești. A identificat aceste rădăcini în ritualurile primitive, în unirea forțelor apolinice și dionisiace, și a mers până la „moartea” ei odată cu Socrate. Arthur Miller se remarcă drept un scriitor de tragedii printre care se pot menționa:
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]