4,815 matches
-
hybris și hamartia, dar și destulă sensibilitate pentru înaltă cunoaștere și înțelegere de sine a fost mereu una remarcabilă pentru artistul narator [...]. Împărțirea protagoniștilor în actorul simplu, necizelat și persoana complexă, sensibilă care împărtășește informațiile rezolvă o mare problemă pentru romancier. Marlow se poate ocupa de înțelegere în locul lui Kurtz sau Jim; Carraway în locul lui Gatsby; Jack Burden în locul lui Willie Stark din All the King's Men; și Quentin Compson și Shreve McCannon pentru Sutpen din romanul Absalom, Absalom! al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orizontului cunoașterii și al experienței apare frecvent ca temă în operele ficționale caracterizate de opoziția celor două euri ale naratorului la persoana întîi. Contrar unei păreri comune, o astfel de restricție are ca rezultat mai multe avantaje decît dezavantaje pentru romancier. Dezavantajele, sau ceea ce e denumit în mod tradițional dezavantaj, sînt aproape întotdeauna o consecință a folosirii stîngace a situațiilor narative la persoana întîi sau a unei aderențe prea literale la punctul de vedere al naratorului la persoana întîi. Un număr
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care se întinde între Bordeaux, Bayonne și Valence, unde nu se știa să se citească, unde se credea în vrăjitoare, unde se vorbea în dialect și nu în franceză și unde preoții erau atotputernici". Dar din această zonă își ia romancierul eroii și hrana. O mare cultură istorică tinde să sacralizeze marele vehicul, să idealizeze modul său principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și audiovizualul este primitiv bat toate recordurile de hîrtie tipărită. Dacă veți călători în aceste provincii cu un farmec discret, în care secolul al XIX-lea încă supraviețuiește, veți observa cultul pentru carte, idolatria populară pentru scriitori (starurile rusești sînt romancieri și poeți, nu vedete ale muzicii și ecranului), omniprezenta devorare a jurnalului. Atrofie a imaginii și a sunetului, tipografie a scrisului, a cărui cenzură îi înalță aura. Partidele-state iau în această privință în serios puterea cuvintelor, pe care o înregimentează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de partid privi pentru cîtva timp în tăcere monumentala casă de sticlă, apoi întinse suspinînd mîna stîngă spre televizorul care trona pe masă și cu dreapta arătă spre reședința colonelului Fabien: "Care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de partid privi pentru cîtva timp în tăcere monumentala casă de sticlă, apoi întinse suspinînd mîna stîngă spre televizorul care trona pe masă și cu dreapta arătă spre reședința colonelului Fabien: "Care pe care"." Romancierul va face o eroare de psihologie (era prea curînd), dar un bun pronostic mediologic (audiovizualul înclină balanța "la dreapta", iar tipografia "la stînga"). Care pe care este un delir al anticipării. Magul Hugo face două anunțuri într-unul singur, ne
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Întregime acceptabilă și acceptată În Japonia contemporană, În schimb, Hagakure, absolut și fundamentalist, s-ar putea spune, poartă Încă amprenta militarismului imperial ce a urmat Începuturilor perioadei Meiji. Lista comentatorilor acestor texte este impresionantă. Unul dintre cei mai faimoși este romancierul japonez Yukio Mishima, care și-a pus În acord convingerile și faptele prin sinuciderea sa rituală din 1970. Există astăzi traduceri bune În franceză ale acestor lucrări. Michel Random, care a realizat un film remarcabil despre artele marțiale japoneze, a
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
informației face parte integrantă din acest proces, iar mijlocul cel mai eficient de a ajunge aici rezultă dintr-o exigență cotidiană reiterată constant. „Doar invizibilul e japonez”, răspunde Yukio Mishima la Întrebarea lui Michel Random, surprins să descopere În apartamentul romancierului doar mobile franțuzești vechi. Radom Întrebase: cum se putea ca un autor atât de atașat de valorile și tradițiile ancestrale ale țării sale să aibă un interior - spațiu intim al existenței - atât de occidentalizat? Replica lui Yukio Mishima desemnează esența
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
intim al existenței - atât de occidentalizat? Replica lui Yukio Mishima desemnează esența, nu aparența formelor, pasagere și lipsite de importanță. După ce a Încercat zadarnic să provoace la revoltă Forțele de Autoapărare japoneze În 1970, după ce a constat că eșuase, acest romancier ultranaționalist a ales moartea rituală prin sepukku. Considerând că nu mai merită să trăiască În circumstanțele unei Japonii moderne, care și-a uitat trecutul, el și-a pus În acord convingerile cu faptele prin acest ultim gest. Educarea intuiției ocupă
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
seamănă surprinzător cu discursul marelui inchizitor al lui Dostoievski, care sesizează același instinct al masei de a-și încredința cuiva insuportabila reflexivitate completă pe care i-o cere libertatea. Desigur, nu trebuie să cădem pradă unui comparatism vetust, luând afirmația romancierului drept universală sau drept exegeză platoniciană, însă profunzimea tulburătoare a observației sale, dincolo de reflectarea crizei conștiinței rusești de la finele secolului al XIX-lea, cenzurează avântul cu care vedem în Platon iscusitul artizan al totalitarismului contemporan. Spus simplu, a judeca modelul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Talentum” a Editurii Polirom invită publicul român interesat să fie părtaș la aceste dezbateri. Prof. univ. dr. Carmen Crețu Partea I Introducere Conceptul de creativitate: perspective și paradigme Robert J. Sternberg și Todd J. Lubart În selecția celor mai străluciți romancieri și artiști, a celor mai eficienți oameni de afaceri sau chiar directori de companii, este foarte probabil că persoanele creative vor fi preferate. Într-adevăr, în zilele noastre, criteriul de selecție a majorității pozițiilor din topul managementului întreprinderilor nu îl
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pun greu de acord, ci adevărul profund al istoriei, cel pe care Marx îl găsea mai curând în Balzac decât în tratatele de specialitate. Așadar, Saint-Simon și Balzac, Retz și Stendhal sunt mai puțin deosebiți prin faptul că unii sunt romancieri, iar ceilalți memorialiști, adică mai puțin deosebiți prin ficțiune decât sunt apropiați prin puterea imaginației. Și îmi pare, de altminteri clar, că Balzac e structural mai apropiat de Saint-Simon, iar Retz de Stendhal. Un mare scriitor, laureat chiar cu Premiul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să-l facă să pună mâna pe acea carte și chiar s-o citească. Mai am o nedumerire, de ou totul altă natură. N. Manolescu spune: „Proza secolului XX a preferat persoana întâia persoanei a treia de care (ab)uzaseră romancierii naturaliști din a doua jumătate a secolului trecut”. Nu prea înțeleg. De uzat, au uzat de persoana a treia și romancierii romantici din prima jumătate a secolului, și cei clasici din secolul al XVIII-lea și înaintea lor mulți alții
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
altă natură. N. Manolescu spune: „Proza secolului XX a preferat persoana întâia persoanei a treia de care (ab)uzaseră romancierii naturaliști din a doua jumătate a secolului trecut”. Nu prea înțeleg. De uzat, au uzat de persoana a treia și romancierii romantici din prima jumătate a secolului, și cei clasici din secolul al XVIII-lea și înaintea lor mulți alții. Dar de „abuzat”, cum se poate abuza de persoana a treia? De o persoană oarecare, indiferent a câta ar fi, știm
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
literatura „de ficțiune”. În mod normal, arta prozei ar trebui să cuprindă, iar în epocile clasice chiar cuprinde, orice scriere în proză cu caracter de operă (spre deosebire de Dl. Jourdain). Tudor Vianu în Arta prozatorilor români nu se ocupă numai de romancieri și nuveliști. Criticul, eseistul, filozoful, istoricul, economistul, oratorul, pamfletarul sunt prozatori și opera lor trebuie să aibă un stil. Claude Lévi-Strauss este un admirabil prozator, suculent, precis, sugestiv. Bergson, Nietzsche, Valéry, Sainte-Beuve, Maiorescu sunt mari prozatori; de Iorga ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
calm și Își Începe omagiul către Proust În Nouvelle Revue Française din ianuarie 1923, la puțin timp după moartea scriitorului, În termenii următori: Deși cunosc abia un singur volum din marea operă a lui Proust și deși arta Însăși a romancierului e aproape de neconceput pentru mine, știu totuși foarte bine, datorită puținului pe care am avut răgazul să-l citesc din În căutarea timpului pierdut, ce pierdere excepțională au suferit Literele de curând; și nu doar Literele, ci mai ales această
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca și Cavalerul singuratic din Santa Fé. Pseudonimul lui Buck Dexter este sursa unei neînțelegeri care ține de-a lungul Întregii cărți. Martins este, Într-adevăr, confundat de serviciile culturale ale Ambasadei cu un alt Dexter, pe nume Benjamin, un romancier elitist, ale cărui cărți, printre care Prora arcuită, fac parte din același curent literar cu cele ale lui Henry James. Martins se ferește Însă să elimine confuzia pentru că a ajuns la Viena fără nici un ban, iar această greșeală identitară Îi
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
chef să le citească, riscând În orice clipă să fie nevoiți să Îi vorbească Însuși autorului, sau, altminteri, altor specialiști pe care nu e deloc ușor să Îi Înșeli. Predând la rândul lui, și având, deci, parte de riscurile meseriei, romancierul englez David Lodge s-a lovit pe puțin de două ori de această problemă a atitudinii pe care ar trebui să o adopți față de cărțile pe care nu le-ai citit. Cele două exemple sunt ilustrate de două romane - Schimb
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
care le va Împăca pe cele două, arătând că amploarea discuțiilor suscitate de cartea lui Nathan este semnul importanței sale. Episodul din Balzac duce până la caricatură trăsăturile a ceea ce am numit bibliotecă virtuală. În microcosmosul intelectual pe care Îl descrie romancierul, contează numai poziția socială a diferiților participanți. Cărțile ca atare, reduse la stadiul de fantome, nu intervin, și nimeni - critic sau editor - nu Își dă, de altfel, osteneala să le citească Înainte să-și dea cu părerea despre ele. Înlocuite
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tentație irezistibilă, iar prostia este Bestia Trionfans care scoate Înțelepciunea din ascunzișul ei. Ce semnificație poate să aibă pentru un artist cu un spirit atât de creator ca al criticului problematica operei? Nici mai mult, nici mai puțin decât pentru romancier sau pictor. Asemenea lor, el Își poate găsi pretutindeni motivele operei sale. Proba este modalitatea de tratare. Nu există nimic care să nu conțină o sugestie sau o provocare.” Printre exemplele date de Wilde, cel mai important este, fără Îndoială
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Teodorescu, Polirom 2001, p.101. Ibid., p.104 Ibid., p.105. Ibid., p.111. Ibid. Sir Lewis Morris (1883-1907) - poet galez, autor al volumelor Songs of Two Worlds și The Epic of Hades, Înnobilat În 1895. (n.ed.). Georges Ohnet (1848-1918) romancier francez, autor al unei serii de romane cu titlul generic Les Batailles de la vie.(n.ed.). Henry Arthur Jones (1851-1929) - dramaturg britanic; Împreună cu sir Arthur Wing Pinero a fondat teatrul „problematicii realiste” (n.ed.) Op. cit., p. 112 CR și CE + +. Ibid., p.
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
instinctul acestei meserii. Cred că e puțin probabil ca „proiectul meu de roman” să fie greșit, adică să nu fie potrivit cu realitatea, iar referirile la fapte și persoane reale să fie inexacte. Și mai cred că mulți alți intelectuali și romancieri știu ceea ce știu eu ca intelectual și romancier. Pentru că reconstruirea adevărului despre ceea ce s-a întâmplat în Italia după 1968 nu este chiar atât de complicată. Acest adevăr - iar asta se simte cu o precizie absolută - se află în spatele unui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca „proiectul meu de roman” să fie greșit, adică să nu fie potrivit cu realitatea, iar referirile la fapte și persoane reale să fie inexacte. Și mai cred că mulți alți intelectuali și romancieri știu ceea ce știu eu ca intelectual și romancier. Pentru că reconstruirea adevărului despre ceea ce s-a întâmplat în Italia după 1968 nu este chiar atât de complicată. Acest adevăr - iar asta se simte cu o precizie absolută - se află în spatele unui mare număr de intervenții inclusiv jurnalistice și politice
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Prin urmare, ea contractă o căsătorie pentru a-și satisface propriile pofte, și nici nu putea face altminteri, dat fiind că, cel puțin din punct de vedere formal, el era catolic și practicant”). Mărturisesc că am citit această carte în calitate de romancier, sau poate și de regizor. Cazuistica este de o asemenea natură, încât nu dai peste așa ceva în fiecare zi. Am rămas în schimb scandalizat (într-o lectură atât de profesională) de ceea ce pare a fi Biserica în această carte. Pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
domniei sale, domnul Mario Scelba 1... a domniei sale, domnul Bernardo Mattarella 2... a Principelui Gianfranco Alliata di Montereale și a deputatului Leone Marchesano, a refuzat să facă orice declarație”; nu e nici o îndoială că ceea ce domină limba lui Sciortino, inclusiv în calitate de romancier, este tăcerea Mafiei. O cultură bazată pe regele Arthur și Teatrul de Păpuși (în materie de mitografie), dar care însă nu se socotește „inferioară” imensei culturi a Statului; dimpotrivă, se prezintă cu o agresivitate violentă drept o cultură alternativă și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]