3,927 matches
-
ale limbilor romanice: 1) Din punct de vedere formal distincția dintre funcțiunile interne și cele externe este marcată mai bine în limbile romanice decît în cele germanice și slave. 2) Topica determinat-determinant poate fi considerată, prin frecvență, un tip lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
externe este marcată mai bine în limbile romanice decît în cele germanice și slave. 2) Topica determinat-determinant poate fi considerată, prin frecvență, un tip lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
slave. 2) Topica determinat-determinant poate fi considerată, prin frecvență, un tip lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil și în comparație cu limbile germanice și slave. În cîteva studii de factură integralista, remarcabile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil și în comparație cu limbile germanice și slave. În cîteva studii de factură integralista, remarcabile prin forță lor de sinteză, Emma Tămâianu-Morita130 face un istoric și o clasificare 131 a tipologiilor de procedee lingvistice, pentru a le
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
conexiuni funcționale cuprinzătoare ("weitgreifende funktionale Zusammenhänge"), care motivează structuri și funcții din mai multe zone ale limbii - de la morfosintaxă si pana la vocabular sau chiar fonologie. Un exemplu în acest sens îl constituie principiul tipologic identificat de Coșeriu în limbile romanice (determinări interne pentru funcții interne și determinări externe pentru funcții externe). (3) Tipologia integrală se situează la palierul structural (nivelul funcțional) propriu-zis al tipului, adică al "principiilor și categoriilor structurării (Gestaltung) unei limbi", pe cand tipologiile morfosintactice raman de fapt la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Deși unele idei prezentate de noi anterior se repetă, reluăm in extenso definiția pe care Coșeriu o dă tipului lingvistic prin opoziție cu definițiile "clasice" ale acestui concept. Într-un studiu în care vorbea despre Latină vulgara și tipul lingvistic romanic 153, Coșeriu pune în antiteza cele două perspective: "1.1. Par "type linguistique" on entend le plus souvent un ensemble cohérent de procédés de structuration linguistique, en particulier sur le plan de l'expression. C'est dans ce sens qu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
se realizează gradual în istoria sistemelor, la fel cum un sistem se realizează în istoria normelor care îi corespund. În acest sens, s-ar putea mai degrabă vorbi de aplicația sau realizarea unui tip lingvistic, de exemplu în istoria limbilor romanice"157. E exact ceea ce Humboldt numea formă caracteristică (specifică), cea care reglează și modelează întreaga evoluție a limbii. Pentru că forma caracteristică e cea care conferă individualitate fiecărei limbi, o limbă rămînînd aceeași atîta vreme cît principiile sale nu se modifică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o limbă rămînînd aceeași atîta vreme cît principiile sale nu se modifică, în momentul în care acest principiu al unității dispare se trece efectiv către o nouă limbă. S-a întîmplat așa cu latină vulgara transformată în cele zece limbi romanice: "Eine Sprache ist nämlich eine historisch gewordene Technik des Sprechens, besser gesagt, als historische Spache (wie "Deutsch", "Englisch", "Französisch"), ein Gefüge von historisch zusammenhängenden Sprachtechniken. Innerhalb einer historischen Sprache ist eine kohärente, einheitliche Technik eine "funktionelle Spache". Und für jede
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
à l'intérieur de la proposition principale, leș subordonnées adjectives se rapportant aux compléments et leș subordonnées adverbiales, à l'extérieur"161. Încercînd să descrie în ansamblu tipologia structurală coșeriană, Dan Munteanu Colán observa și el că pentru Eugeniu Coșeriu "limbile romanice reprezintă diverse realizări ale unui aceluiași tip, tipul romanic, conceput fie ca rezultat al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
se rapportant aux compléments et leș subordonnées adverbiales, à l'extérieur"161. Încercînd să descrie în ansamblu tipologia structurală coșeriană, Dan Munteanu Colán observa și el că pentru Eugeniu Coșeriu "limbile romanice reprezintă diverse realizări ale unui aceluiași tip, tipul romanic, conceput fie ca rezultat al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile romanice nu sînt nici totalmente sintetice, nici totalmente analitice, pentru că morfologia și sintaxa romanice urmează principiul determinării materiale interne pentru funcțiile interne și principiul determinării materiale externe pentru relațiile externe"162. Munteanu Colán crede că oricît de seducătoare ar fi această
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile romanice nu sînt nici totalmente sintetice, nici totalmente analitice, pentru că morfologia și sintaxa romanice urmează principiul determinării materiale interne pentru funcțiile interne și principiul determinării materiale externe pentru relațiile externe"162. Munteanu Colán crede că oricît de seducătoare ar fi această propunere de tipologie, dificultatea aplicării ei provine din dificultatea "selecției caracteristicilor a caror
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau așa-numitul ritm de mitralieră). În cazul unei vorbiri rapide, o limbă silabica apelează la un ritm mai rapid pentru a emite un număr mai mare de silabe pe secundă (turcă și finlandeză, tagalog, chineză cantoneză, dar și limbile romanice). Limbile morice (sau moraice) sînt cele în care morele ritmează enunțul. O mora (< lat. mora: "întîrziere", "amînare", "răgaz") este un sunet elementar emis în timpul fonației. În limbile morice nici nu există noțiunea de silaba. În aceste limbi consoana sau consoanele
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
decît româna, română decît franceză; tipul flexionar este mai puternic în islandeza că în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
instrumente gramaticale de tipul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc.). După cum am mai arătat, nu există tipuri flexionare pure: clasificarea limbilor flexionare se face în funcție de preponderenta tipului sintetic sau a celui analitic; de exemplu, limba română este mai sintetică decît alte limbi romanice. Limbile de tip polisintetic (de pildă, unele limbi amerindiene), numite și incorporante, folosesc secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute. De exemplu complementele nu sînt exprimate prin părți secundare de propoziție
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi dintre cele mai diferite din punct de vedere genealogic: indo-europene (mai puțin cele celtice care au ordinea VSO), chineză, vietnameza, thai, khmer, kiswahili, hausa, yoruba, nahuatl, quiche, guaraní, javaneza etc. Topica nu este, însă, fixă. De pildă în limbile romanice, prin fenomenul de pronominalizare a obiectului, SVO → (S)OV: L'homme lit le livre → Îl le lit. El hombre lee el libro → Lo lee. L'uomo legge îl libro → Lo legge. Omul citește cartea → O citește. După cum observa G. Lazard
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
naluvara (3 2 6 1 5) chineză wo bu zhidao 1 3 2 mongola bi medexgüi 1 (2 3) 4.3.5. Criterii semantico-textuale Într-o clasificare aparținînd semanticii cognitive 186 limbile pot fi cu cadraj verbal (de exemplu limbile romanice) sau cu cadraj satelitar (de exemplu limbile germanice), după felul în care exprimă modul și direcția unei mișcări. Diferențele pot produce dificultăți în procesul de traducere. În funcție de caracterul informațiilor pe care o limbă o codează în lexemele unei propoziții, ea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Eugeniu Coșeriu, "există deosebiri mari de la o limbă la alta. Multe limbi, cum ar fi persana modernă, de exemplu, nu fac nici o diferență între citat și vorbirea indirectă; ambele sînt introduse simplu prin particulă ke - o coincidență întîmplătoare cu limbile romanice, care încorporează în text vorbirea indirectă cu ajutorul semnului aproape omofon que (che). Despre vorbirea indirectă în germană și în latină am vorbit deja pe scurt [...]. După cum se știe, în germană scrisă, în vorbirea indirectă apare în mod obligatoriu conjunctivul I
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în mod obligatoriu conjunctivul I (așa-numitul conjunctiv prezent), chiar dacă nu trebuie exprimată nici o îndoială cu privire la existența stării de lucruri la care ne referim. Această particularitate este o permanentă sursă de greșeli pentru germani atunci cînd vorbesc vreuna dintre limbile romanice. În latină clasică - asta ne însușim încă din școala, la orele de sintaxa - există un complex de procedee foarte strict reglementate pentru a marca această oratio obliqua, vorbirea indirectă. Ceea ce într-un text era propoziție principala, apare în textul subordonat
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai mult sau mai putin coerentă a unor elemente dintre cele mai diverse; ele diferă de la un cercetător la altul în funcție de conceptul de tip, de metodă și de selecția faptelor. După tipologia integrală (E. Coșeriu), română 'corespunde exact tipului lingvistic romanic general (fără franceză modernă)', definit că nefiind 'nici "analitic", nici "sintetic"' al carui principiu de bază constă în: 'determinări interne ("paradigmatice") pentru funcțiuni interne (relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
definit că nefiind 'nici "analitic", nici "sintetic"' al carui principiu de bază constă în: 'determinări interne ("paradigmatice") pentru funcțiuni interne (relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante fonetice) a unor forme flexionare sau prin înlocuirea fără excepție a exprimării sintetice a gradului comparativ cu construcții analitice. Unii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al carui principiu de bază constă în: 'determinări interne ("paradigmatice") pentru funcțiuni interne (relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante fonetice) a unor forme flexionare sau prin înlocuirea fără excepție a exprimării sintetice a gradului comparativ cu construcții analitice. Unii lingviști vorbesc și de corespondență romanei cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al XX-lea. Chomsky constată chiar de la început că "în primul rînd, conceptul comun de limbă are o dimensiune socio-politică crucială. Vorbim despre chineză că despre o limbă, desi diferitele dialecte chineze sînt tot atît de diferite, precum diferitele limbi romanice. Vorbim despre olandeză și germană că despre două limbi separate, deși unele dialecte ale limbii germane sînt foarte apropiate de dialectele pe care le numim olandeză și nu sînt inteligibile pentru vorbitorii altor dialecte, pe care le numim germană. O
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
italiană comună, delimitam o limbă italiană că limba istorică, prin faptul că subordonam acestei limbi italiene toate acele dialecte - genera loquendi - care au legături istorice și seamănă cu această limbă comună, mai mult decît cu oricare limba comună în domeniul romanic. Sau, ca să exprimăm asta în sens negativ, vorbim de trei limbi romanice și de dialecte ale acestor limbi în cadrul Peninsulei Iberice, fiindcă s-au stabilit trei limbi romanice comune: portugheză, spaniolă și catalana. Dacă s-ar fi stabilit o singură
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
subordonam acestei limbi italiene toate acele dialecte - genera loquendi - care au legături istorice și seamănă cu această limbă comună, mai mult decît cu oricare limba comună în domeniul romanic. Sau, ca să exprimăm asta în sens negativ, vorbim de trei limbi romanice și de dialecte ale acestor limbi în cadrul Peninsulei Iberice, fiindcă s-au stabilit trei limbi romanice comune: portugheză, spaniolă și catalana. Dacă s-ar fi stabilit o singură limba comună, n-am avea nici un motiv să considerăm limba portugheză și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]