3,443 matches
-
greutatea nu depășea 45 de kg. Media înălțimii unui bărbat era de un metru și 60 de cm, iar greutatea 60 de kg. Pietrele folosite la sigilarea mormântului cântăreau sute de kilograme. Chiar pietrele rotunde, concepute astfel pentru a se rostogoli, erau foarte greu de mișcat. În plus, evanghelistul Marcu notează că piatra era foarte mare (Mc 16,4b). Ca atare, femeile se întrebau cine le va ajuta. Două dintre cele mai cunoscute morminte din Ierusalim prevăzute cu pietre de sigiliu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prevăzute cu pietre de sigiliu circulare și cu făgaș pentru rotire sunt mormântul familiei lui Irod și Mormântul Grădinii (cunoscut și ca Mormântul lui Gordon). Conform evangheliilor, când femeile au ajuns la mormântul lui Isus „au observat că piatra fusese rostogolită” (Mc 16,4). Afirmația că piatra fusese „rostogolită” înseamnă că la intrarea în mormânt se afla o piatră circulară. În Palestina iudaică din antichitatea târzie, 80% dintre uși erau dreptunghiulare; numai 20% erau rotunde. Descoperirea mormântului deschis și gol le
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
făgaș pentru rotire sunt mormântul familiei lui Irod și Mormântul Grădinii (cunoscut și ca Mormântul lui Gordon). Conform evangheliilor, când femeile au ajuns la mormântul lui Isus „au observat că piatra fusese rostogolită” (Mc 16,4). Afirmația că piatra fusese „rostogolită” înseamnă că la intrarea în mormânt se afla o piatră circulară. În Palestina iudaică din antichitatea târzie, 80% dintre uși erau dreptunghiulare; numai 20% erau rotunde. Descoperirea mormântului deschis și gol le va fi înspăimântat pe femei, în special pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe pereții văruiți nu se întinse nici o floare de sânge. Ruletistul se prăbuși de pe lădiță în brațele celor din primele rânduri, răsturnând pahare și rostogolind fișicuri de monezi de pe măsuțele improvizate. Am plâns atunci ca un copil, de emoție și disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei care se înverșunau cu atât mai mult cu cât părea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în înțelegere. Mă îndreptam către pieptul lui enorm, iar trăsăturile feței lui severe fugeau în sus, turtindu-se la marginea câmpului meu vizual. Curând n-am mai văzut decât marea lumină galbenă a pieptului său, pe care l-am străpuns rostogolindu-mă, și, după o navigare nesfârșită prin carnea lui de foc, i-am ieșit prin spinare. Privind în urmă, pe când mă îndepărtam în zbor, l-am văzut pe colosalul Iehova prăbușindu-se spre stânga cu fața în jos. Încetul cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
astea în lungile și chinuitoarele după-amieze când trebuia să dorm. Lumina auriu-roșietică umplea încetișor dormitorul, se reflecta în ușa cu ape a șifonierului și îmi cădea pe obraz. Stăteam în pat cu ochii deschiși și priveam prin fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în nisipul din ce în ce mai ud, am dat odată de niște broaște râioase enorme, tăvălite prin nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și rostogolindu-ne astfel, când pe spinarea ei, când pe a mea, până ce făceam numai șanțuri în bazinul cu nisip și ne intra nisipul în gură, în nări, în urechi. Seara plecam în explorare. Lângă blocul nostru din Floreasca se afla un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l pun la loc, dar cum ea se întorsese cu spatele și chițcăia ca un șoarece, i-am tras rnîna și oul a căzut pe dalele de ciment cu un sunet înăbușit, de pietroi. Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer, deasupra, se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era în noi un dor, o tânjire. Ne strâmbam și ne arătam colții, răcneam gutural, încercînd toate s-o imităm pe Garoafa care, cocoțată pe catedră, încremenise ca un idol și urla spre lună ca o cățea. Coronița i se rostogolise, iar floarea de gura-leului atârna frântă. Încercam să sărim peste foc și de mai multe ori a fost cât pe-aci să ne aprindem. Poalele fustelor noastre miroseau a ars. Când am obosit de-atîta jucat în jurul rugului, ne-am constituit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voit să le ajute, dar amețită cum era și, încercînd să le ridice pe amândouă deodată, s-a împiedicat și au căzut grămadă, toate trei, și acum nu mai îndrăznea nimeni să le ajute, pentru că ele se prăpădeau de râs rostogolindu-se pe covor, și cine știe ce-ar fi urmat dacă Elefterescu nu s-ar fi ridicat brusc în picioare, palid, tremurând ușor de emoție, exclamînd: "Așa s-a întîmplat și cu prințul Siddharta!" - Ce-l apucase? întrebă amuzat Lorinț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
masă, destul de amețită și ea, a început să plângă și i-a strigat: "Siddharta! Eu sunt soția ta, prea iubita Yasodharta, pe mine nu mă lași!..." "Ba să plece, trebuie să plece, să-și împlinească destinul!" strigau fetele de pe covor, rostogolindu-se provocatoare. Cineva din capul mesei, nu mai știu cine era, a voit să intensifice spectacolul și s-a dus repede să stingă luminile. Toți au început să exclame, să strige, să cânte, să râdă. Parcă ar fi fost o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să le facă pe toate !... Nu știu cine-a sunat-o pe neașteptate, tocmai când se uita prin album, probabil pisăloaga de madam Cristide, și l-a lăsat grăbită pe colțul măsuței. Acum îl atinge cu cotul fără să vrea : albumul se rostogolește, ea dă să-l prindă, dar, de nervoasă ce e, îi tremură mâinile și i se rostogolește printre degete. Aaaa, acum au să se desprindă fotografiile și au să umple casa ! Fir-ar să fie de babă, că numai de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
probabil pisăloaga de madam Cristide, și l-a lăsat grăbită pe colțul măsuței. Acum îl atinge cu cotul fără să vrea : albumul se rostogolește, ea dă să-l prindă, dar, de nervoasă ce e, îi tremură mâinile și i se rostogolește printre degete. Aaaa, acum au să se desprindă fotografiile și au să umple casa ! Fir-ar să fie de babă, că numai de la ea s-au tras toate relele astăzi... Slavă Domnului, nu s-a desprins nicio fotografie, sunt bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locul ei, e și mai curățică... Totdeauna tropăise când cobora scara, tropăia ca un căluț atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce pășea atunci atât de ușor, cu toate că ochii îi erau împăienjeniți de lacrimi. Lacrimile se rostogoleau calde, fierbinți pe obraz, și imediat altele îi abureau ochii, așa cum ploaia de-afară aburea geamurile. Îi era atât de urât și arăta atât de prost în oglindă... Simțea că și nasul trebuie să i se fi umflat și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ciudat, de solemn ! Domnilor, a murit Regele Carol... Și, ca un gong rar, începe să bată pendula. — Voilà, spune Profesorul, puțin uluit, și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu, se apropie de cea care, cu o dulce supunere femeiască, a așteptat să-i dea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie. Unele dintre obiecte erau ca niște mici animale; sau, mai curând, erau făpturi vii, dotate cu stângăcia și inerția obiectelor, făpturi care cădeau, alunecau, se zdruncinau, se rostogoleau. Poate că fetișurile pictate de Alex nu reprezentau decât încercări homeopatice de îmblânzire a acestor mărunte zeități maligne. Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri și se manifestau prin zgomote surde, ca de șoarece, ce încetau de îndată ce se apropia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
valoare? — De ce nu? — Vreau să spun, dacă recunoașteți o singură valoare, nu le veți descoperi pe toate celelalte ascunse în ea? Nu trebuie oare să fim apți în a le descoperi? — Ce fel de „trebuie“ e ăsta? Toate valorile se rostogolesc dintr-una, ca darurile din sacul lui Moș Crăciun? Adevărul e sui generis. Cât despre rest - nu există spectru, a fost o imagine falsă, o scăpare. — O scăpare semnificativă, bănuiesc. — Ideea unei conexiuni interioare a virtuților e o pură superstiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se și alunecând pe povârniș și ateriză în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus al pantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o să ne aducă milioane. Eu nu pot să scriu muzică. — Spuneai că poți. — Ai înțeles greșit. Vrei să înoți mâine? — Nu. — Dar vii la Băi? — Vreau să stau să mă uit la filozof. — N-a fost grozav când ne-am rostogolit în fața lui? — Nu mi se pare grozav să apar dobitoc în ochii cuiva pe care îl respect. — Desigur, ai citit unele dintre cărțile lui. — Dac-aș fi avut o pălărie, mi-aș fi scos-o în fața lui, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în panică... — E absolut scandalos. Să tragem toate storurile! Alex se întoarse de la fereastră, speriată și mânioasă. În salon ardea o singură lampă, în capătul din fund, dar cea mai mare parte a încăperii era cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe picioarele dindărăt și își reluă investigația. Alex se trase înapoi. Pe urmă, făcându-și vânt, smulse capacul pubelei în care bătuse cu pumnii și îl aruncă în direcția vulpii; capacul ricoșă pe aleea de beton și începui să se rostogolească întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa mea, să nu te mai văd, piei din ochii mei! Alex re repezi pe scări spre ea, cu mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o clipită, Alex începu să se rostogolească pe scări, cu capul în jos. Se prăvăli pe toată scara până în hol, unde rămase ghemuită și nemișcată. Zbierând de durere, Ruby alergă după ea. Începu s-o tragă, încercând să-i înalțe capul, și plângând în gura mare. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucruri ca și noi alte jachete, alte veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare, mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo pe dușumeaua de lemn albit de atâta frecat cu peria cea aspră. "Lasă-ți ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]