4,274 matches
-
ale fotoliului, băgă mâna în buzunarul de la pantaloni și scoase din el un obiect. — Și ți-a dat matale asta. Ia uite! Era o jucărie care aproape că-i încăpea în palmă, o vacă albă ca zăpada, moale, cu urechi roz și un ochi acoperit c-o pată neagră, cum au pirații. Toate cele patru picioare erau strânse sub ea, ca patru mâini cuminți într-o poală. Jacques apucă lucrușorul cu o grijă nesfârșită, de parcă s-ar fi putut sparge, îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cercel, care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf sub el, te cuprindea mirarea. Vizitiul îl avea ca la oamenii de zăpadă, lung și ascuțit ca un morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un rândaș care se dusese tocmai ca să ia gheață, așa că Hristea Livezeanu preferase să-l trimită pe al lor la Cișmigiu. La împodobirea mesei au lucrat până adineauri patru femei și-un fecior: farfuriile von Rosenthal aveau bordură aurie, trandafiri roz și frunze verzi aurii. Așa că tot restul a trebuit asortat pe aceste nuanțe - de asta s-a ocupat ea însăși. Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
împodobirea mesei au lucrat până adineauri patru femei și-un fecior: farfuriile von Rosenthal aveau bordură aurie, trandafiri roz și frunze verzi aurii. Așa că tot restul a trebuit asortat pe aceste nuanțe - de asta s-a ocupat ea însăși. Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în scurt timp, va fi complet restabilit. Chestiune de o săptămână sau două și-și va putea relua viața normală. ― Doamne! Asta zic și eu o veste! Ochii îi străluceau, sângele îi năvăli în obraji acoperindu-i cu un voal roz. Luă mâna lui Cristescu și o strânse la piept. ― Nici nu știți cât mă bucur, domnule maior! N-am avut copii... și de ce să mă ascund după deget, Doru a fost totdeauna slăbiciunea mea. Chiar când fura mâncare din frigiderul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o demaște pe necunoscuta de la telefon. Băieții i-au vorbit despre ea, iar dumnealui nu-i va scoate nimeni din cap ideea că doamna aceea ești chiar tu. Deschise robinetele la maximum și când cada se umplu cu o spumă roz, parfumată se strecură înăuntru oftând de plăcere. Pe marginea de faianță își pregătise piatra ponce și o farfurioară cu stafide. ― Asta ca să te stimuleze, draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei, nici în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea. Degas era prea dur, Gauguin, un nerușinat... Surîse: "Goya, satirul acela bătrân, era singurul care știa câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-ai cunoscut pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem... Sculptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu uita alifia de struguri, Melania! Ai o piele delicată. Deschise un sertar și scoase o cutie mică de sidef. Păstra în ea câteva bijuterii mărunte. ― Nu chiar mărunte, draga mea... Pandantivul are 16 briliante, iar perla de la bunica este roz. O piatră cu adevărat frumoasă! Ridică în dreptul ochilor un colier mic: Și ce cusur au granatele? Sânt absolut încîntătoare! Nu se știe dacă nu vei avea nevoie de ele. Ai doar o mie de lei. Ăștia sânt toți banii tăi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jucat o vreme cu ea și apoi s-a plictisit. Jaafar a dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de elemente la modă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bar, îmbrăcată în pantaloni și scurtă de postav, purtând în brațe colivia acoperită. — Nu te aștepta să stai prea mult, îi spuse Lana. Am o veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici, Darlene și de diseară treci din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toaletei. De mai mult timp Ignatius încerca să se hotărască dacă să deschidă sau nu plicul. Trauma de a fi găsit de lucru îl afectase în mod negativ și aștepta ca apa caldă în care se bălăcea ca un hipopotam roz să-i calmeze sistemul nervos. Atunci va ataca plicul. Paradisul Vânzătorilor părea să fie un loc agreabil. Își va petrece timpul undeva pe râu, acumulând note pentru jurnalul său. Domnul Clyde avea evidente calități paterne, ceea ce lui Ignatius îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
OK, o să verific. Dar, pentru moment, sunt câteva lucruri pe care vreau să le discutăm. În legătură cu litigiul. În partea cealaltă a camerei, Lisa se dezbrăca. Își împacheta fiecare articol de îmbrăcăminte și îl așeza pe spătarul scaunului. Purta un sutien roz și chiloței roz, care-i conturau osul pubian. Fără dantelă, doar dintr-un material elastic, ce se mula frumos pe corpul ei neted. Întinse mâna la spate, ca să își desfacă sutienul. — Va trebui să te sun mai târziu, spuse Rick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dar, pentru moment, sunt câteva lucruri pe care vreau să le discutăm. În legătură cu litigiul. În partea cealaltă a camerei, Lisa se dezbrăca. Își împacheta fiecare articol de îmbrăcăminte și îl așeza pe spătarul scaunului. Purta un sutien roz și chiloței roz, care-i conturau osul pubian. Fără dantelă, doar dintr-un material elastic, ce se mula frumos pe corpul ei neted. Întinse mâna la spate, ca să își desfacă sutienul. — Va trebui să te sun mai târziu, spuse Rick. BLONDELE VOR DISPĂREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Trei mii de dolari săptămâna trecută. — Oh, nu-ți face griji. Multe lucruri le-am dus înapoi. Trase de eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment tot mai neplăcut. Ceva era în neregulă cu mama lui. Stătea în fața oglinzii, în exact același loc în care se aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lung la bruneta tânără și sexy de vizavi de ea, care nu părea să facă parte din grup, ci mai degrabă În mod straniu atașată acestuia. Categoric o persoană care vorbea mult la mobil, bruneta se juca necontenit cu telefonul roz, strălucitor, deschizându-l aparent fără motiv, apăsând pe o tastă sau alta, trimițând un mesaj sau primind unul, absorbită de mica mașinărie. Din când În când, se apropia de bărbatul cu barbă de lângă ea și Își freca nasul de urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
intra deloc! Ușa gineceului dădea Într-un coridor și rămînea adesea larg deschisă. Nu e de mirare că se vor descoperi, peste cîțiva ani, urme de curiozitate bolnăvicioasă În nevroza mea! Colanții nu existau Încă și toate fetele aveau portjartiere roz sau de culoarea fildeșului. Își ridicau fustele lungi și plisate și, În timp ce eu mă prefăceam că citesc programele cursurilor afișate pe culoar, zăream preț de cîteva secunde mîinile care li se agitau În jurul jartierelor elastice reglabile. CÎnd Tina intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
încă. ă Sper ca astăzi să rectific acest lucru, spuse Porfiri, și se opri. Ajunseră pe Strada Bolșaia Morskaia. Să vedem. șapte, șaptesprezece sau șaptezeci? Oare care o fi? ă Aia este, spuse Virginski. Arătă cu degetul spre o casă roz cu trei etaje pe cealaltă parte a străzii. Clădirea, construită în ultimii douăzeci de ani, era bogat ornată cu basoreliefuri cu capete de leu prinse în zidărie, cu pilaștri ionici la etajul al doilea, și cu cariatide - figuri masive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Acestea unele sunt. Dar pot fi și bărbați, desigur. Tehnic vorbind, figurile bărbătești se numesc atlanți. Să intrăm? spuse Porfiri observând că studentul dădea semne de agitație bruscă. ă Nu mă puteți forța, spuse acesta cu ochii fixați pe casa roz și cu capul tras pe spate a dezgust. ă Dragul meu prieten, nici nu aș îndrăzni. ă Ei bine. Nu voi intra. V-am adus până aici. V-am arătat casa. Este destul, spuse Virkinski profund dezgustat și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Metoda Virchow, după cum știți, presupune îndepărtarea organelor și examinarea lor separată. Apoi adăugă către diener: Dă-mi plămânii mai întâi, te rog. Diener-ul își băgă amândouă mâinile în cavitatea toracică și scoase o clipă mai târziu o masă diformă și roză. ă Stângul? întrebă doctorul Pervoiedov. Diener-ul aprobă. ă Este foarte roz. Nu-i sănătos. Nu-i sănătos deloc. Da, eu l-aș descrie drept inflamat, dumneata nu, Porfiri Petrovici? ă Dumneata ești expertul. ă Ha! Eu sunt expertul! Drăguț! Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Apoi adăugă către diener: Dă-mi plămânii mai întâi, te rog. Diener-ul își băgă amândouă mâinile în cavitatea toracică și scoase o clipă mai târziu o masă diformă și roză. ă Stângul? întrebă doctorul Pervoiedov. Diener-ul aprobă. ă Este foarte roz. Nu-i sănătos. Nu-i sănătos deloc. Da, eu l-aș descrie drept inflamat, dumneata nu, Porfiri Petrovici? ă Dumneata ești expertul. ă Ha! Eu sunt expertul! Drăguț! Foarte drăguț. Doctorul Pervoiedov dădu din cap. Apoi îi făcu semn diener-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]