2,477 matches
-
cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși ai Manuelei se pare că nu fac altceva decât să reflecte ca o oglindă cu ape în învăluiri de cenușiu, la fel ca și sufletul său
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ochii - să mă recunoști... Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor: zăpada, lin, oști, pală. 2. Construiți enunțuri cu ajutorul sinonimelor lor. 3. Dezvoltați în câteva enunțuri gândurile poetului despre iarnă. Note de primăvară George Bacovia Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngână Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și azur. Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase, introduceți-le apoi în enunțuri. Ai văzut, tu, Primăvara? Elia David Ai văzut, tu, Primăvara Cum apare, ca-ntr
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
păru potrivit lui Joan, ne-am trântit pe pământ și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
era vie iar ea era de-o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
liniștiți pe scaune, ținându-și mâinile așezate în poală. Pe scaunul din spatele șoferului, oglindită în geamul care îl desparte pe acesta de restul lumii, stă o femeie bătrână, într-un trenci de culoarea timpului. De sub mânecile tocite se ivesc manșetele roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea, bonne à tout, cine știe cu câți ani în urmă. Capul și l-a învelit cum a putut mai bine în căciuli și broboade, dar un cârlionț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a ființei umane - androginul din mituri. Profesorul conchide că, de fapt, și dorința sa de „posesiune totală” este cam la fel, are aceeași finalitate subconștientă. Contemplând-o în momentele de dăruire, urmărindu-i destinderea feței, roșul buzelor întredeschise, pigmentarea în roz a obrajilor în preajma și în timpul orgasmului, el, bărbatul trecut demult de prima tinerețe, își dă seama că este oarecum indiscret, dar își găsește scuze în faptul că, urmărind-o, poate să-și controleze reacțiile proprii pentru a-i întreține cât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prea cald, le-a zis, și oricum avea să vină cu ei a doua zi dimineață. În timp ce mașina pornea Wilson o privi cum stătea sub copacul mare, arătând mai degrabă drăguță decât frumoasă În bluza ei kaki cu urme de roz pal, cu părul negru strâns la spate Într-o coadă, cu chipul atât de proaspăt, se gândi el, de parcă ar fi fost În Anglia, și nu aici. Le făcu cu mâna În timp ce mașina se Îndepărta prin iarba Înaltă, cotind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soră, da’ povestea asta nu le plăcea multora, așa c-au Început să se certe și Într-o zi ea a plecat și nu s-a mai Întors niciodată. Își termină cafeaua și se șterse la gură cu palma lui roz. — Așa c-a Înnebunit pur și simplu. Mai vreți niște cafea, domnu’ Adams? — Da. Mulțumesc. — Am văzut-o de vreo două ori, continuă negrul. Era a dracu’ de frumoasă. Îi semăna așa de mult, că puteai să zici că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Kristofferson, ci cu varianta montană a lui Keitel, pe nume Dwight (De Niro). Ce frapează aici e faptul că pentru prima oară vedem și noi mitocanul american În toată splendoarea lui. Mitocanul așa cum e În realitate, și nu distorsionat În roz, retușat și stilizat ca pînă acum, pînă la Îngrețoșare, ca, de exemplu, chiar și-n Sperietoarea, căci Pacino și Hackman nu sînt În fond decît niște nulități absolute, doi cretini, numai că pe ecran apar buni la suflet pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
taior negru mulat peste ce-a mai rămas din ea, privește-n jur cu ochi de cunoscătoare, cade pe neașteptate-n patru labe, scoate din poșetă o șurubelniță și strînge un șurub de la stopul din stînga spate al unui Cadillac roz. Fiica ei este și mai directă În abordarea spectatorului, a lui Depp, căruia-i spune că s-a săturat de viață, e prea bogată, are de toate, iar maică-sa o Înnebunește. Așa că amîndouă se-ndrăgostesc de Johnny și Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parcă mai vii de-acasă, Pâcule - l-a gratulat moș Dumitru. Si cum spuneam, mă aflam în fața plutonului de execuție, legat fedeleș de tufa de stânjenei, dar cu ochii liberi. Priveam țintă, așteptând comanda „foc!”...După o vreme, țanțoșul bujor roz a ridicat sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
personalitatea lu’ Pește Vorbește I’m stuck on the outside E departe se învelește în aer de seară. E așa de frumos... Ar putea... să dispară... Copilul e liniștit. Își lipește fruntea de pieptul copilului. Copilul e mic și e roz. Duermete mi nina, Duermete mi sol, Duermete pedazo De me corazon. From bitter searching of the heart We rise to play a greater part... (Un banc de heringi îmi brăzdară capul.) Danda are cercei mici și roșii Danda are cercei
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată, senzația că nimic nu-i mai important decît să văd cum se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru galbene, două purpurii. C'est la rose l'important cînta, în tinerețea mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi se pare vital să mă odihnesc numărîndu-i florile neparfumate, dar atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară (dispăreau meserii, dispăreau profesiuni, dispăreau ocupații, dispăreau clase sociale întregi), din București, să mîncăm cataif. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei mor de foame! Mi-am luat mîna de pe ei. Atîta tot". Da' uite că infernul e pavat cu intenții bune". "Roses intentions", clinchenea Liselle. "Nu roz, dragă. Roșii". Într-adevăr, tata avusese simpatii de stînga. Cît pe ce să fie dat afară din liceu "pentru colaborare la gazetele bolșevizate jidovești", cum formula directorul școlii într-un Avertisment. L-au exmatriculat. L-au reprimit, l-au exmatriculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru; de la teancul de cărți necitite, de la maldărul de corecturi necorectate al antologiei, de la garoafele antipatice (trei și roz) cadorisite de-o cititoare bine intenționată (" Știți, cartea dumneavoastră, Efect de real, m-a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă mulțumesc"). Băiatul a mai sunat o dată, convins că mesajul a ajuns la cine trebuia. Și ierunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
slobozi Mistrie, doi-trei angajați puteau face munca întregului colectiv. Însă iel trebuia să țină sub control tot. Cu suflu iacobin-bolșevic. Nu degeaba, după decembrie '89, cineva a propus în presă să fie depus în Sala pașilor pierduți și vopsit în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noi n-o să mai fim aici, nici mașina. Mobilul lui Șichy a rămas pe banchetă, n-au cum să ne găsească prea repede. Or să aștepte dimineața împreună. Aha, ocazia să înceapă ceva între ei, pricepe Tano. Construiesc o imagine roz a lor. Proteguiți de membrana livingului, înconjurați de picturi, stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Măi, să fie! Casa lui era nevătămată și era acolo! Și a găsit un bilet în ușă, pe care scria: „Nu mi-a trebuit casa ta. Mi-a trebuit doar dragostea ta de jucarie... Acum văd lucrurile ceva mai în roz. Vino la mine în vizită peste o saptămână.“ 8. Și după o săptămână, Pinocchio s-a dus pe Muntele Pleșuv. Acum era complet colorat în verde de la brazi și erau o mulțime de semne de orientare, nu ca înainte, doar
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]