8,560 matches
-
despre Hortensia Papadat-Bengescu, postfață la o ediție din 1988. Interpretul răstoarnă imaginea critică a anilor ’70, mutând accentul pe latura analitică, iar nu pe cea socială a romanelor lui Ivasiuc, și propune o nouă lectură a operei Hortensiei Papadat-Bengescu, contestând ruptura dintre narațiunile scurte, de debut, și marile romane, ca și evoluția scriitoarei către obiectivitate, sub influența lui G. Ibrăileanu și a lui E. Lovinescu, general admisă de critici. La origine teză de doctorat, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
privește primordialitatea obligațiilor și a afecțiunii. În sistemul tradițional al familiilor extinse, legăturile de sânge și rudenie sunt sursa principală a drepturilor și obligațiilor, dar și obiectul privilegiat al afecțiunii. Ceea ce s-a întâmplat cu familia modernă nu este atât ruptura ei din rețeaua parentală (de rudenie), cât mutarea focalizării de pe această rețea pe membrii din interiorul familiei nucleare. Respectiva schimbare de focalizare este însoțită și determinată de transformări și în alte dimensiuni ale grupului domestic familial, al locului și rolului
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în fața cuplului sau, oricum, a unuia dintre soți, se află încă cel puțin două decade. Este o schimbare dramatică față de acum o sută de ani (apud Hess et al., 1974). În societățile occidentale, plecarea de acasă a copiilor înseamnă o ruptură (bineînțeles și independență) mult mai mare decât la noi, unde nu doar legăturile psihosociale rămân mai intense, dar și cele material-monetare. De altfel, în România viitorului, nu prea vor rămâne „cuiburi goale”, din cauza lipsei de locuințe și a crizei economice
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Investițiile psihologice în mariaj (atașament, sentimente, grija față de ceilalți membri ai familiei etc.) au mecanisme și efecte asemănătoare investițiilor economico-monetare: angajându-te mai mult intelectual și emoțional, te costă mai mult despărțirea; atunci când percepi însă neînțelegeri grave și o eventuală ruptură, nu te angajezi psihic în prea mare măsură. Se pare că o variabilă independentă importantă pentru mărimea investițiilor psihologice este atitudinea față de divorț. Dacă ea este restrictivă, atunci investițiile vor fi mari. Astfel, atitudinea față de divorț contează atât direct - cei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
afecțiunea reciprocă, nu se mai înțeleg bine, iar comunicarea lasă mult de dorit. Se ignoră reciproc și ignoră problemele care apar. Astfel, deși atmosfera pare relaxată, insatisfacțiile cresc și se ajunge la divorț. Pe bună dreptate, autorul observă că dacă ruptura emoțională nu s-a consumat, în ciuda divorțului legal, cuplul poate reveni la normal; divorțul legal nu e un simplu act juridic, el are consecințe majore asupra traiectoriei de viață a celor doi (se pot recăsători, de exemplu), asupra relației părinți-copii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fost contestată, bunăoară, de propriii copii mai mult decât și-au contestat ei părinții. Diferențele de păreri dintre părinți și copii cu privire la îmbrăcăminte, consumul cultural, sex, relațiile interpersonale, atitudinea față de școală sunt evidente. S-a încetățenit chiar și expresia de „ruptură între generații” (generation gap). Există un disens axiologic-atitudinal, dar există și continuitate. O serie de investigații arată că sublinierea doar a conflictelor valorice nu este justificată ontologic. A. Percheron (1980) constată că atitudinile și opiniile tinerilor manifestă mari abateri de la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
inconștient (subconștient) la intențional; de la impulsional la controlat; de la structuri rigide la diferențiere și flexibilitate; de la „trebuie” la negocieri; de la experiențe sau condiționări trecute la probleme prezente. Dar după cum se va vedea în subcapitolul 9.3., respectivele treceri nu înseamnă rupturi totale și disjuncții. 9.2.3. Rolul terapeutului și al lucrătorului socialtc "9.2.3. Rolul terapeutului și al lucrătorului social" Schimbarea de perspectivă în psihoterapie înseamnă și o altă concepție în legătură cu relația client-terapeut. În principal, aceasta constă în trecerea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
D.R. Popescu. Analiza imaginarului primului prozator stă sub semnul „metaforei toamnei”, echivalată cu supratemele „melanholiei” și mortificării latente, cu predilecția pentru structurile opulente ale narațiunii de tip baroc (ca în Princepele) sau, dimpotrivă, pentru epica de tip fragmentarist, utilizând tehnica rupturii și a discontinuității narative, a colajului și citatului. În studiul despre D.R. Popescu se analizează mijloacele epice prin care modalitatea de configurare a personajelor devine analoagă construcției labirintice a scrierilor. Este anticipată una dintre ideile centrale ale monografiei din 1981
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
mai aveau „ochi pentru prezent”, tânărul romancier ținea să se smulgă din acest climat de „apatie” printr-o mai decisă atașare la idealurile unei literaturi cu tradiție, mereu angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe o tehnică narativă nefrecventată de romanul de tip tradițional. Fapt e că obsesia „înaintașilor” și a unei „istorii” în stare să legitimeze și să motiveze, la un moment dat, biografii și destine, se instituie
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
umană. Creșterea semnificativă În densitate a schimburilor umane creează noi amenințări asupra securității, ale căror efecte sunt adesea imediate și la scara globală. Atât terorismul, amenințarea războiului nuclear, Încălzirea planetei, virușii electronici, clonarea ființelor umane, moartea oceanelor, scăderea biodiversității, mărirea rupturii În stratul de ozon, dimensiunea de pe piețele comerciale regionale, cât și o serie Întreagă de alte evenimente pot să arunce lumea În haos. Statele-națiune sunt prea restrânse geografic pentru a răspunde În mod efectiv amenințărilor și riscurilor globale. În plus
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aceste contracurente nu sunt atât de profunde În America cum sunt În Europa. Divergența despre știință și tehnologie Între americani și europeni este În creștere și ocupă un loc important Într-o multitudine de dezbateri de politica publică, amenințând o ruptură la fel de importantă, ca și separarea dintre concepțiile noastre de politică externă și de securitate. Povara dovezii În anii din urmă, Uniunea Europeană a răsturnat radical procedurile standard pentru introducerea de noi tehnologii și produse pe piață și În societate, spre marea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
contribuim la distrugerea ei” (ibidem, p. 46). Recunoașterea universului simbolico-axiologic ca fiind propriu ființei umane, definirea moralei într-un sens mult mai restrâns, ca relații conștiente ce transcend utilitatea biologică, nu duc cu necesitate la concluzia unei disjuncții, a unei rupturi funciare între biologic și valorile umane superioare. Iată care ar fi, în interpretarea noastră, principalele temeiuri ale respectivei afirmații. Probabil că anumite rudimente ale lumii simbolico-abstracte funcționează și în psihicul animalelor superioare. Experiențe cu maimuțe au demonstrat că acestea pot
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate în poemul Spațiu viu („Mă naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă dezmiardă/ Mai mult ochii care-au să mă piardă”), adeveresc ruptura dintre intellectus și trăire. Prăpastia dintre puritatea, dureros de fragilă, a idealului și neliniștile, totuși fertile în planul sensibilității, date de păcat, este prefigurată de chipurile biblice ale solilor lui Noe, porumbelul și corbul, în poezie fețe complementare ale aceleiași
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Eugen Porn. Apariția în noiembrie 1909 a revistei „Cumpăna”, sub redacția a patru membri ai comitetului - D. Anghel, Ilarie Chendi, St. O. Iosif, Mihail Sadoveanu - , pare multora o acțiune secesionistă și e cât pe ce să conducă la destrămarea societății. Ruptura dintre „dioscurii” Anghel și Iosif va avea și ea urmări nefavorabile. Activitatea rămâne, totuși, destul de intensă. În primele șase luni se organizează șezători literare la Ploiești, Buzău, Galați, Piatra Neamț, precum și un veritabil turneu în Bucovina. Se amenajează, de asemenea, un
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Demetrescu, scoate o ediție a versurilor acestuia, sub titlul Aquarele. Lasă o autobiografie, tipărită în 1924: Cartea băiatului meu. În presă a mai folosit pseudonimele Leandru, Rodin, A. Trestianu, Tristis ș.a. Versurile lui S.-R., proiecții ale dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia motivele poeziei sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
atunci când, silit să își schimbe matca, personajul principal refuză să își părăsească satul, iar gestul său de a reîngropa osemintele soției în propria grădină pentru a le salva de la pieire devine astfel simbolic. Amestecând analiza psihologică și proza de medii, Ruptura (1983), Drumuri de fum (1985) ori Și mâine și poimâine... (1988) sunt rezultatul unui triptic tematic: sondarea diferitelor cazuri de ratare prin prezentarea schizoidiei dintre aparență și esență, repartizarea dihotomică a realității sociale și, în fine, motivul dublului. Romanele aduc
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
realității sociale și, în fine, motivul dublului. Romanele aduc în prim-plan două lumi, a învingătorilor și a celor învinși, iar personajele aflate la granița dintre ele, conștiințe problematice, sunt, din start, condamnate. E cazul studentului eminent Iustin Gheorghianu din Ruptura, descendentul unei familii de academicieni, pornit pe neașteptate într-o călătorie detectivistic-psihologică spre descoperirea adevăratei esențe a mediului său. Drumul spre centru, presărat de martori și deținători ai poveștilor, este jalonat de destinele fracturate ale unor inși aparent ratați, victime
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
1970; Ziua uitării, București, 1972; Așteptarea aproapelui, Iași, 1974; Speranța care ne rămâne, I-II, București, 1974-1977; Miezul și coaja, Iași, 1975; Dimineața, București, 1977; Când vine umbra, Iași, 1979; Sărutul pământului, București, 1980; După echinocțiul de primăvară, Iași, 1981; Ruptura, Iași, 1983; Drumuri de fum, Iași, 1985; Și mâine, și poimâine..., Iași, 1988; Spovedania valetului, Iași, 2002. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 120-123; Teodor Tihan, „Paralele”, ST, 1971, 5; Sorianu, Contrapunct, 180-183; Andriescu, Disocieri, 260-270; Mihai Dinu Gheorghiu, „Așteptarea aproapelui”, „Dialog
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
pământului”, CL, 1980, 6; Ioan Holban, Biografiile lui Corneliu Ștefanache, CRC, 1980, 3; Valentin Tașcu, „După echinocțiul de primăvară”, ST, 1981, 8; Dobrescu, Foiletoane, II, 116-122; Mircea Iorgulescu, Nimic despre trecut, RL, 1984, 12; Vlad Sorianu, Romane sociale. Corneliu Ștefanache - „Ruptura”, ATN, 1984, 10; Val Condurache, Un prozator „profesionist”, SLAST, 1986, 9; Mircea Iorgulescu, Romanul orchestră, RL, 1986, 13; Holban, Profiluri, 232-239; Rotaru, O ist., III, 896-900; George Pruteanu, Noi drumuri de fum, CL, 1988, 8; Al. Dobrescu, Întâlnirea cu literatura
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
Adeodatus și cu prietenii ce veniseră cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filozof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor, pe care o considera prea păgînă nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rugăciunea lui Paulinus e complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulinus de Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și chiar mai mult - este un convertit Paulinus din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sînt adesea defectuoase, deși el declară că îi imită, în afară de Vergiliu, și pe Ausonius, pe Paulinus de Nola și pe Claudius Marius Victorius. Bibliografie. Ediții: SChr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Calcedonia unde s-a desfășurat) cînd Hrisostomul a fost condamnat, fiind imediat exilat de către împărat. Rechemat în urma unei revolte populare, peste puțin timp Ioan a fost exilat definitiv; papa a intervenit în favoarea lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte. în interior, Teofil a combătut fără milă cultele elenistice și a distrus numeroase sanctuare, între care faimosul Serapeum, în locul cărora a pus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului, în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou. Chiril e în deplină concordanță cu operele sale exegetice. „Nu ne îndepărtăm de preceptele Legii ca și cum ar fi lucruri necurate, ci, mai degrabă, pornim de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Irineu (cf. p. 000) se găsesc alte două epistole ale lui Acaciu, adresate episcopului Alexandru de Hierapolis, scrise după întoarcerea lui Chiril la Alexandria, din care se vede că Acaciu este serios angajat într-un efort de rezolvare a rupturii produse la Efes. Sever de Antiohia a păstrat două fragmente dintr-o scrisoare a lui Acaciu adresată lui Chiril, și aceasta posterioară conciliului de la Efes, în care episcopul de Bereea aderă la pozițiile doctrinale ale lui Chiril, însă propune renunțarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
protest împotriva tezelor acestuia, pe care Ioan le primise de la papa Celestin și de la Chiril al Alexandriei (cf. p. 000). în termeni măsurați, dar fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorie să nu nesocotească aceste proteste, care pot duce la o ruptură în sînul comunității bisericești, și să renunțe la combaterea termenului Theotokos, folosit deseori de Sfinții Părinți și foarte potrivit pentru a desemna nașterea mîntuitoare a lui Cristos din Fecioară. Dintre scrisorile trimise lui Chiril, amintim un bilet scris înainte de sosirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]