5,379 matches
-
Domnul Fati, a construit, cu ajutorul oamenilor din partea locului, o seră nemaivăzută cu pereți înalți, de sticlă și plante multicolore, aduse de-a lungul anilor de peste multe mări și țări. Dar aici, în parcul dendrologic de la Macea, când vine iarna, sătenii învelesc în cojoace arborii aduși din țările calde, ca să nu le fie frig. Parcul arborilor de la Macea conține - ceva cu totul original - nenumărate tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și măturată cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire săgețile ce zboară Și rămânând drept urmă pamântul despoiat. Țăranii fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin sudoare Și carele și turma și sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare În urma lor ogoare ce nu o se mai vadă, Și focul ce se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
firmă imensă care strălucea în noapte. Cuvintele erau următoarele: ARME BUNE DREPTUL DEA CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA LIBERTATE Fara avu o ciudată senzație de gol, în timp ce se holba la firma aceea luminoasă. Văzu că se mai adună și alți săteni. În cele din urmă, spuse cu glasul îngroșat de emoție: - Am auzit de atelierele astea. Sunt niște locuri infame, împotriva cărora, azi-mâine, guvernul Împărătesei va lua măsuri. Sunt construite în fabrici ascunse și apoi transportate și puse în funcțiune sfidând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi tu, băiete, împuțitele astea de monopoluri ale îmbrăcăminții au tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră. O asemenea nedreptate îl făcu pe Cayle să se contorsioneze. Taică-su nu-i permisese niciodată să-și cumpere haine măcar din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nici un act care să-i limiteze, într-un fel sau altul, capacitatea de deplasare. Trebuia să fie prudent, dar să profite imediat de orice prilej în cadrul unei abordări globale. Îndărătul lui cineva insinua: - Oare mă adresez domnului Cayle Clark, cândva sătean din Glay? Cayle se întoarse încet. Nu se așteptase să i se ivească atât de iute o șansă. Omul de lângă el, micuț de statură, purta un palton dintr-o stofă foarte bună și scumpă. Evident, nu era o persoană dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trei nave și nartex, prezentând la fațadă un spațiu deschis - atrium - element rar întâlnit în zona balcano-pontică. Este cel mai vechi edificiu de cult creștin cu «nartex» cunoscut până în prezent. Descoperirea naturală din 1971 a monumentului, aflat sub casele unor săteni ori sub o uliță a satului, împiedică cercetarea integrală a acestuia. Săpăturile arheologice efectuate în septembrie 1971, sub pavimentul bazilicii, au dus la descoperirea unei cripte - martyrium de formă cubică și plan trapezoidal, acoperită de o capelă emisferică. Dimensiunile criptei
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
iar tatăl meu Costică Ghivirigă , factorul satului Butea, l-am înduioșat și cunoscându-ne părinții noștri ne-a trecut gratis și astfel am ajuns acasă rupți de oboseală și foame. Am gășit părinții în lacrimi, cuprinși de grijă, aflând de la săteni că am plecat împreună cu soldații ruși și neștiind nimic de noi, erau foarte îngrijorați. Când ne-au văzut n-au mai putut de bucurie că nu ni sa întâmplat nimic rău. În acest timp cât am lipșit mamele noastre plângând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă morții afară/ Să intre ei și apoi să moară/ Doar vor scăpa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
păr cu poțiuni făcute din ierburi culese din vale. Au hrănit-o și au vindecat-o. Trei săptămâni mai târziu, când un ofițer de rang Înalt s-a oprit În satul ăla Împreună cu oamenii lui și au luat la Întrebări sătenii ca să afle dacă au dat peste vreun orfan armean prin zonă, mama asta turcoaică a ascuns-o pe Shushan În lada de zestre a fiică-sii ca să o scape de rele. O lună mai târziu fetița se pusese din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o adunare populară. Belbo Întreba cine era stăpânul, voia să plătească daunele, dar câinele nu avea stăpân. Reprezenta probabil zece la sută din populația acestui loc uitat de Dumnezeu, dar nimeni nu-l știa, chiar dacă toți Îl știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
l-a luat, absolut, nu știa nimic. Nu mai știa de el. Când l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să mai vorbim, am luat-o de n ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zis: - Este tot ce-am putut să fac pentru tine. De-acum să nu mai vii la mine ca discipol, ci doar ca prieten. În vreme ce, din porunca lui Ariald, se construia de zor azilul, călugărul a luat în gazdă un sătean tânăr pe nume Stefanio și a început să-l învețe despre bolile cele mai frecvente și cum să le trateze. Cam în aceeași vreme eu am încetat să lenevesc la gura sobei sau sub pături alături de Vibana. Oamenii continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari, care mă tot întreba în ce fel se poate ocoli șubrezenia vieții. M-a întâmpinat bucuros și a binevoit să-mi arate noul altar al bisericii, crucea de lemn sculptată cu securea și candelele de teracotă, toate făcute de săteni. Mi-a arătat azilul unde se afla un dulap cu ierburi de leac puse în săculețe de pânză și aranjate-n ordine. După care, lăsându-mă fără grai, a îngenuncheat în fața mea și mi-a zis: - Stiliano, tu mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negustorilor; iată un lucru cu care mă mândresc. Asta a făcut ca Brescia să devină un oraș îmbelșugat, un vad pentru cele mai bune afaceri, afaceri care îmbogățeau și seifurile ducale. În general în circulație se aflau banii romani; numai sătenii continuau să facă plăți în oale de produse și bucăți de pâine, măsuri cu totul nepotrivite în comerț, folositoare doar în tocmeli pe claponi, ceapă și altele asemenea. L-am convins să împartă bisericile, pristolurile și mănăstirile în două părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ia gâtul oricărui vrăjmaș. Fără să mai trec pe la neamul Ariberti, am luat-o spre biserică pe o scurtătură. I-am alungat pe cei care se aciuiseră în azilul dorit de Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mincinoasă și potrivnică Sfintei Biserici catolice, am hotărât să o îngrop împreună cu bătrânul. Stăpânul acestui loc, Ariald, în pofida vârstei venerabile, a pus să se facă o anchetă, și astfel a fost identificat cadavrul lui Stiliano, autorul cronicii. După mărturiile unor săteni, bătrânul a sosit la biserică pe jos, cu puțin înaintea altor doi necunoscuți veniți călare, probabil ucigașii. Ariald l-a considerat om drept și longobard și a pus să fie săpată o groapă în interiorul bisericii, chiar în locul unde Stiliano a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
demult într-un minunat regat îndepărtat, fusese un an plin de roade bogate din partea pământului. În cinstea vieții mai bune și a împlinirii vârstei de 5 ani a fiicei sale, Izabel, regele a făcut o mare petrecere la care toți sătenii au participat. Dar zmeul Marcus a fost foarte viclean. El era gelos pe viața cea bună a poporului și își dorea toate roadele pentru el. Acesta, de un an întreg, își pregătește armata pentru a porni războiul contra regelui. Luați
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pentru protecție, regina și micuța prințesă au fost scoase din țară. Iar coroana a rămas în mâinile zmeilor. Când Marcus și-a pus coroana pe cap, cerul s-a întunecat, pământul s-a uscat, iarba și florile sau ofilit, iar sătenii au devenit sclavi. Micuța Izabel a fost singura moștenitoare a tronului, dar ea și mama sa nu au mai pus piciorul în regat 12 ani de zile,12 ani de întuneric. Până într-o bună zi când mama Izabelei a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înaintate. Aceștia au hotărât ca dimineața viitoare să taie copacul, dar atunci când au ajuns la marginea pădurii, copacul era tăiat și bătrânul lângă el. Oamenii doar l-au batjocorit. Ziua următoare se uscase întreaga pădure. Era un adevărat dezastru, toți sătenii erau panicați. Acel bătrân apăru din senin și zise: Vedeți ce se întâmplă când distrugi ceva special, care valorează cât o mie de asemenea lucruri? Eu v-am spus că acel copac valorează cât toată pădurea, deoarece distrugând un om
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
care m-am născut și am crescut, de-o șchioapă, până pe la 6 ani, se numea Stâna-Cadânei și se afla, pe atunci, În județul Caliacra. Cătunul acesta era destul de Întins, locuit, mai cu seamă, de oameni așezați, cu multă agoniseală. Sătenii erau, În cea mai mare parte, coloniști și proveneau din Vechiul Regat și din Macedonia Latină. Tatăl meu, neștiutor de carte, ca orice aromân din generația sa, Însă considerat gospodar fruntaș, Îndeplinea, În anul 1940, funcția de delegat sătesc, un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și a Începerii procesului diabolic de ateizare și de comunizare a poporului român, Ion Golea acumulează tot mai multă mânie și revoltă Împotriva armatei invadatoare și a trădătorilor români. Învață limba rusă ca, astfel, să-i apere mai eficient pe săteni de hoardele bolșevice, care furau, jefuiau, prădau, torturau, violau fete și femei, Îi ucideau pe cei ce cutezau să se opună, Întocmai ca hunii și ca mongolii medievali. Intrând În legătură cu armata națională română din Germania și din Austria, Împreună cu Teofil
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut În marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului. SĂtenii abia or fi așteptând să se zgâiască la niște Qallunaat - oameni albi - complet săriți de pe fix și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat În sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut în marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului. Sătenii abia or fi așteptând să se zgâiască la niște Qallunaat - oameni albi - complet săriți de pe fix și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat în sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
amărât de cimitir, acolo, o Încropeală, fără garduri și porți, fără pază, prin care umblau vitele și câinii, niciodată legați, ai satului. De Îndată ce Mateuță Pârâș a pus piciorul În sat, ca preot, l-a pus și În ce privește spiritul gospodăresc al sătenilor, a toate cele sfinte. A luat inițiativa să facă o biserică. Nu prea mare, dar, arătoasă și frumoasă mai arătoasă decât bisericile din toate satele Învecinate. Și a făcut-o. În câțiva ani, aceasta a fost gata, și, spre bucuria
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]