2,895 matches
-
încă se distrează, din obișnuință", scrie eroul din Au temps du Boeuf sur le toit, dar nu o mai face din toată inima. Pe fețele multora, observă el, se citește "un soi de tulburare istovită". El însuși mărturisește că e "sătul până peste cap", rupt de oboseală, "scârbit" de toate. Ca să nu mai spunem că simte crescând în el o neliniște surdă: " Iată că au trecut zece ani de când s-a terminat războiul ăsta blestemat, scrie el în octombrie 1928. Franța
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Huguette, o prietenă a Michelinei, își pălmuiește fiica atunci când aceasta se află pe punctul de a săruta un militar. În ceea ce o privește, Micheline nu se repede la tanchiștii francezi să-i sărute, căci își închipuie că "sunt probabil sătui deja". În schimb, le "strânge" cu cordialitate "degetele" acestor soldați chipeși. Și, mai cu seamă, își hrănește ochii cu acest spectacol îmbătător, se nutrește cu "emoții și entuziasm". Seara, fericirea ei atinge apogeul, când în piața Beauvau sunt arse ca
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tangou foarte strâns, ținându-i mâna în a sa, dar se și joacă cu ea: o privește drept în ochi, face un pas spre ea ca și cum ar intenționa s-o invite, pentru ca apoi să se eschiveze. Adesea, Bab se declară sătulă de acest "joc stupid". Vrea ca această comedie, ca această manevră infernală să înceteze. Abia așteaptă, spune ea, "să se limpezească totul". Însă în același timp, tânăra descoperă, ca atâtea altele înaintea ei, că micile cruzimi condimentează dragostea. Admite că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un băiat care să flirteze cu tine... dacă nu-i e teamă să se-nțepe!" Și Théodora se întoarce către droaia de fete care cotcodăcesc asemenea orătăniilor dintr-o ogradă: "Trebuie aranjată nițel ca să poată fi scoasă printre oameni!" La fel de sătulă ca și Françoise de aceste ironii, dar mai vicleană decât mica elevă de pension, Sophie găsește o soluție ca să "le închidă fleanca" acestor "gâsculițe". Lasă ca din întâmplare în vestiar o scrisoare de iubire arzătoare pierdută de mama sa și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
domn, îmbrăcat în haină lungă de piele, însoțit de o namilă de om, un fost boxer - am aflat mai apoi, că era însuși ministrul minelor de la acea oră, pe nume Bejan, care, îndată, le-a și făcut niște promisiuni oamenilor. Sătui de minciuni, minerii s-au și aruncat asupra terasei, l-au înșfăcat de haina de piele și l-au tras în mijlocul mulțimii pe cel cu promisiunile. Ce s-a mai întâmplat mai departe, nu știu, am fugit drept la atelier
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fel de cașa. Ceva în genul cașcavalului nostru topit. Avem dreptul, ca oaspeți, să folosim primii cele două linguri pe care le deține familia. După noi, castronul cu brînză și lingurile trec la Ganjur și la Sandan, apoi la gazde. Sătui pînă la refuz, suntem invitați afară, în fața iurtelor, pentru a admira herghelia. Fiica cea mare a familiei are vreo 7 ani, vîrstă la care, în mod normal, se poate cîștiga "nadom"-ul5 la Ulan-Bator. "Caii iuți" sunt aleși cam trei-patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cartofi prăjiți, mîncare națională și tradițională a Nordului. Erau bine gătite și gustoase, așa că ne-am simțit foarte bine și ne-am hotărît că e momentul să ne îndreptăm spre casă. Era o zi de toamnă frumoasă, nu ne grăbeam, sătui eram, așa că trăncăneam liniștiți, îndreptîndu-ne spre Lille, în timp ce soarele luneca ușor spre Apus... Tocmai traversam un sătuc microscopic, cînd, la intersecția între două ulițe înguste cît să treacă o mașină sau două biciclete, am văzut, cu uluirea omului abia ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
europene doresc să aibă un rol semnificativ în marele joc mondial, atunci sunt obligate să delege UE unele din atributele suveranității lor. Cale de mijloc nu există. Nu poți numai să primești, trebuie să și dai; nu poți să fii sătul, iar slănina din pod să rămână neatinsă. Aceasta delegare, însă, nu se face în stil sovietic, prin forță și dictat, ci prin înțelegere și consens și după reguli precise, acceptate de toți și respectate de toți. Fără îndoială că pot
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
-și păstreze, integral, drepturile și libertățile anterioare? Să ne gîndim la un contract, de orice fel ar fi acesta. Părțile contractante renunță la unele atribute ale lor în favoarea realizării unor interese comune, superioare atributelor individuale pierdute. Nu poți fi "și sătul și cu slănina-n pod". Expunerea clasică a "pierderilor" și "câștigurilor" aduse de asocierea voluntară a oamenilor în comunitate o găsim în Contractul social al lui Rousseau. Problema reală valabilă și în cazul UE este ca pierderile să nu fie
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
comuna Deleni animația din jurul marilor evenimente. Îl scoteam Împreună cu elevii claselor a VII-a și a VIII-a, la care s-au alăturat o parte din tinerii satului. O afluența de știri În ziarele ieșene și În cele centrale - Munca, Sătul socialist etc. - Comună Deleni, pentru că urcase deja În atenția forurilor importante, a lansat, un plan de activități Îndrăznețe pentru care mi se cerea sprijin. De fapt, asta și voiam. Primul obiectiv: o formație artistică pentru tineri. Zis și făcut. Mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voastre/ [...] Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata ! Plecați ! Primiți vă bărbătește destinul ! (III, p. 96). În primul moment, Oedip nu are nicio reacție, căci e obosit, bolnav, incapabil să doarmă. Sătul să fie deținătorul tuturor tainelor, el râvnește numai să scape de toate figurile familiare : Nu-i mai suport ! Îi cunosc pe toți ! I-am văzut pe toți de o mie de ori (III, p. 97) ; Cunosc intimitățile tuturor, cunosc secretele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pădure, mai mari sau mai mici. Această primă închegare a durat, sub ochii și popasul Sciților, Romanilor și pașnicilor Slavi (care invadaseră ca o puzderie de oameni stepa Fălciului din Sudă, până la apariția Moldovenilor pe aceste plaiuri (sec. XIII-XIV leaă. Sătui de mers prin codri, în drumul lor dinspre Maramureș, acești musafiri noi, viguroși și destul de mulți, dând de asemenea locuri minunate pentru viață, pun repede și fără multă discuție, stăpânire pe vechiul „târg”, asimilând, în cea mai mare parte, populația
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mângâietor eficace.” Isaac Barrow 243. „N-a fost supărare pe care un ceas de lectură să nu mi-o fi risipit. De câte ori te simți nefericit și ai nevoie de uitarea necazurilor, când, rănit de viață, dorești un suprem balsam, când, sătul de banalitatea și inegalitatea mediului, aspiri la o societate mai aleasă, când vrei să te înduioșezi și să râzi de nimicurile de aici, de pe pământ, în tovărășia unui spirit plin de bunăvoință și de înțelegere, atunci nu-l căuta departe
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și cunoscut de o majoritate.” Jules Renard 721. „Să rostești douăzeci și cinci de aforisme pe zi și să adaugi, după fiecare : Totul e cuprins în asta>>.” Jules Renard 722. „Citesc un roman după altul, mă îndop, mă umflu cu ele, sunt sătul până-n gât, pentru ca să mă dezgust de banalitățile lor, de lucrurile răsuflate, de convenționalismul lor, de procedeele lor sistematice și să pot scrie altfel.” Jules Renard 723. „Principala deosebire dintre literatură și viață : în cărți, proporția de oameni excepționali e mult
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Esop, un autor Din operele sale-i citi, plictisitor, Fălindu-se cu ele ridicol de-ncrezut. Firește, mai pe urmă părerea i-a cerut. <<Nu-ți par trufaș din felul în care conchisei?... Încrederea aceasta o fi fără temei?... Esop, sătul de-atâta noian de vorbe seci, I-a spus: Te aprob din suflet că-n laude le-neci, Căci n-or să aibă parte de laude în veci!>>” Fedru 773. „Dar să citești o carte și să scrii o carte
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
prezintă felicitări și îi oferă două suluri de bumbac mercerizat verde și încă două, mai mici, de culoare portocalie. O invită să stea o vreme pe culoar ca să se reculeagă. Se reculege o clipă sau se preface. Și, apoi, e sătulă de asta, se simte rău, bate la o ușă, la întâmplare. De dincolo se aud voci, râsete și zăngănit de tacâmuri. Un șef de sală, în frac negru și vestă roșie, apare în prag cu un aer năuc: "Ssst! Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Madagascar?) sau de Marele Vecin împotriva căruia locotenentul a venit să pună umărul? Tot ce spune nu face decât să-i întărească convingerea: nu ei îi va încredința locotenentul ceea ce el consideră a fi un secret militar. După o clipă, sătul să bată apa în piuă și pentru a schimba subiectul, întreabă ca din întâmplare cine locuiește în vila vecină. "Nu e locuită, spune doamna Segal, de ce?" "Ca să știu dacă avem vecini simpatici." " Nu, nu mai locuiește nimeni acolo de vreo
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prins în discuții banale sau foarte puțin interesante cu vreun cunoscut sau cu cineva la întâmplare; voi avea mereu o punguliță cu zahăr și una cu sare și un cuțit în buzunar; voi vorbi cu haita de câini înfometați ori sătui. Poate că voi merge și eu pe acest drum îndelung bătătorit de atâtea și atâtea generații de bolnavi! Poate voi aștepta și eu, înainte de a fi strigat de o bucătăreasă durdulie și cu gura mare. ,,La masăăăăă...! La masăăăă...!'' un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
tău, Aurel 1981 Borca, 24 IANUARIE 1981 Bună, dragul meu! Și LA MULȚI ANI! În decorul acesta căruia, nu știu de ce, aș vrea să-i spun că e nesuferit. E prea mult omăt în munți, e frig. Ducă-se! Sînt sătul! Sînt zile în care fiecărei femei aș vrea să-i spun Remedios. Și știu că numai fiindcă mi-e dor de ploi. Anul '80 a fost atît de urît, au murit atîția oameni pe care-i iubeam nespus, decembrie ținînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
toată proza lui Eminescu dar nu m-a entuziasmat decît pe porțiuni! Nu știu ce să-ți mai spun!? Bucurie, poezie, sănătate! Te îmbrățișez! Aurel Dumitrașcu Borca, 25 septembrie 1985 tot epoca luminoasă Dragule, E miezul nopții, ascult rock și-s tare sătul de mine în realitatea cea întinsă și dreaptă. De o vreme, am constatat, nu-mi mai prea place să scriu scrisori. E ceva nou și ciudat în viața mea de schivnic. Am vrut atît de mult să plec de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că rămîn așa. Acum nu mai am concediu. Dacă de la 1 septembrie nu voi fi mutat la P. Neamț, am de gînd să protestez așteptînd zi de zi în fața sediului lui Amza Săceanu. Îmi asum toate posibilele urmări. Pentru că sînt sătul și mi-e greață. Să nu uit: Liviu Stoiciu zice că m-a citit în TRIBUNA, la bibliotecă, iar Săptămîna m-a citat la versurile lor. Dar eu n-am văzut acel număr din Tribuna și nici nemțenii nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine și unde se duce. Mă doare totul, dar nu ca pe Adrian Păunescu. El consemnează. Eu învălmășesc totul, sînt sătul de povești, într-un fel eu vin "din cealaltă parte". Aceasta nu înseamnă că sînt un cîmp sterp, că ceea ce scriu n-ar afirma existența unui om, dar (nu știu cum să spun!) cîmpul meu stilistic este puțin invers. Este chinuitor cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
O profesoară prin Satu Mare mi-a scris cu entuziasm ("hai la groapa cu furnici"). Și eu nici nu știu ce-am spus acolo, ce poeme aș putea avea acolo! Deci, poate-mi poți trimite tu un exemplar! Sînt tot mai sătul de școală! Azi, de exemplu, am făcut o oră foarte proastă, și-ncă asistat de director. M-am simțit penibil, chiar dacă nu chiar eu eram vinovat, ci lenea îngrozitoare a copiilor. Școala este un orfelinat pentru pensionari, atîta timp cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lectură minunată! Îi iubesc mult pe toți poeții buni! Constatat că prețurile revistelor au crescut prea mult (vezi "Rom. lit." de exemplu!)! Și-s atît de proaste! Puține lecturi, totuși: Mario Soldati, Hubert Lampo, Valéry, Leif Panduro etc. Și-s sătul de frig! Mi-a scris Emil Hurezeanu, bucurîndu-mă! Mai vorbește-mi tu! Despre București, cărți și speranțe! Numai BINE! Te îmbrățișez cu toată prietenia! Aurel Borca, 29 martie 1982 Bună, dragul meu! Cîteva rînduri! Duminică vin la Iași! Cu copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]