4,482 matches
-
rămas în seama celei mai vârstnice dintre femei, pentru că avea mai multă experiență la gătit pește. A ieșit foarte gustoasă, mai ales că avea caras, biban, somotei și crap ca materie de bază. La câtă mâncare pregătisem, puteam să mai săturăm încă zece flămânzi. Le aminteam celor tineri de vremea când eram obligați să mergem la defilare ”la județ” și să ne arătăm ”recunoștința” față de cei prin fața cărora treceam cu pancarte, steaguri și portrete ale ”iubiților conducători”. Nici copiii nu uitaseră
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
să-și întoarcă fața către tine și să-ți dăruiască bucuria de a te răsfăța în leagănul cuvintelor cu cărți pe care n-ai visat vreodată că o să le poți ține în mână, și, mai ales, să te înfrupți pe săturate din frumusețea miezului lor artistic! Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că se pot întâmpla astfel de miracole, chiar dacă trăim într-o lume mizeră și ignorantă, în care strălucirea aurului și goana după avuție au suprimat, în mare parte, grăuntele de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
să-și întoarcă fața către tine și să-ți dăruiască bucuria de a te răsfăța în leagănul cuvintelor cu cărți pe care n-ai visat vreodată că o să le poți ține în mână, și, mai ales, să te înfrupți pe săturate din frumusețea miezului lor artistic! Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că se pot întâmpla astfel de miracole, chiar dacă trăim într-o lume mizeră și ignorantă, în care strălucirea aurului și goana după avuție au suprimat, în mare parte, grăuntele de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
așteptări, cu surprize! Cu ani buni în urmă, și-ar fi dorit ca, la pensie, să petreacă mai mult timp cu ai ei, să pună țara la cale cu mamă-sa, draga de ea, care se plângea că nu se săturase de vorbă cu fiică-sa, ca alte mame... Și-ar fi dorit, de asemenea, să vadă cu ai ei multe locuri din țară ori de-aiurea... Dar se dovedise că destinul nu avusese încredere în proiectele ei! Intervenise. Obstrucționase implacabil
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
este mult mai mult greu de adus înapoi fără forță, ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dacă vom pune față în față primele dintre faptele milosteniei trupești și sufletești, și anume: a sătura pe cel flămând, respectiv a îndrepta pe cel ce greșește, vedem de îndată superioritatea milosteniei sufletești (cap.10). * Referitor la cel de-al doilea volum, tot Editura Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Moartea, pragul dintre vieți. Gânduri despre moarte
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
așa ceva. Îmi amintește de propria mea copilărie! Cum adică „încă”? - m-am alarmat eu. Adică e doar o chestiune de timp până când se vor transforma și ai noștri în tirani obraznici, ca aiurea prin lume?! Ei bine, ne-am cam săturat să ni se spună că vizitele în țara noastră sunt ca niște călătorii înapoi în timp, într-o Europă dulceagă, de acum cinzeci de ani, dar poate că merită să facem o excepție în ce privește educația. Eu nu subscriu tezei exaltate
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
de culori. La intervale regulate, unghiul de reflecție se schimba. „Băi, soro...ar crăpa Ceaușescu de-ar vedea ce-am făcut cu paharele lui...”mustăcea Geo. La mijlocul livingului, o masă îmbelșugată. Am fost invitată să iau loc. Nu mă mai săturam să privesc...minunea de culori transparente...era un efect hipnotizant. „Azi e un dublu eveniment...dar, ca în bancurile cu Bulă...cel vesel sau cel trist să-l zic primul?” „Cel trist...ca să rămână bucuria la urmă...” decretai. “E 26
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
să fim mai cu ochii-n trei sau patru. Poate mă simt strâns legată de mâini și de picioare, poate nu vreau ajutor, nici să mai fiu cuiva datoare. Poate vreau să măsor fericirea-n scurte momente, poate m-am săturat să primesc doar complimente. Poate zâmbetul tău îmi oferă-n suflet o nouă șansă, poate-mi trebuie curaj s-accept o altă avalanșă. Poate-n sufletul meu simt că mor, căci poate iubesc, poate simt mai mult, dar să recunosc
POATE DA, POATE NU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372771_a_374100]
-
Te-aștept, Fericire, și-o să am de toate! Începând cu dragostea, mângâierea ta, Iubirea să-mi plece, nicicând nu va vrea. Te va ține captiv în inima ei blândă Făr' să-ți ceară o minimă dobândă. Nu te vei mai sătura să mă iubești, În ochi să-mi spui, să-mi mărturisești. Doamne, cât de mult eu te iubesc, mă uit acum în gol și-mi amintesc că gândul meu la tine-mi zboară, zi de zi, mereu, seară de seară
PIEI, SINGURĂTATE! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372806_a_374135]
-
care absorbi stropi de nemurire pentru tulpină. Nu pregeta Vreau să te iau cu mine și să pornim haihui spre a uita de-acest acum bezmetic unde orice speranță are cârpit un petic, iar semenii au devenit statui. M-am săturat de-același veșnic grui pe care-orice urcuș este estetic. Vom da în iureș buzna în cel dintâi frenetic unde nici resemnare, nici deznădejde nu-i. Nu pregeta și haide să-ți arăt cum ghioceii-nfruntă cel mai cumplit omăt, iar
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
eu sunt aici, iar tu, esti departe. Tu și eu, adică, noi, privindu-ne, iubindu-ne, urându-ne, râzând, plângând de fericire, sau tristețe. Tu , eu, iar la mijloc și... de-aș putea, să te privesc acum, să nu mă satur, mereu să fiu flamand de tine. Eu și tu, doar noi, dansând, pe-o placă de vinilin zgâriata, iar mai tarziu, când vom fi plecați în neant, cineva să ne vadă, aducându-și aminte, că am fost noi, tu și
TU ȘI EU de COSTI POP în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373098_a_374427]
-
-o special ție. Prea jos ai decăzut cu-a ta ranchiună și crede-mă, cu asta-i pus capac. Și dacă nu lași loc de ”ziua bună!”, după cum știi, eu tac ... și fac. Te las acum, cucoană, că m-am săturat! Te las cu mintea ta înceată. Prea mult și prea destul am așteptat, ca limba ta spurcată să mai tacă. Îți las averea, mă iau doar pe mine, îți las și vina că ne-am amăgit. Îți las de toate
SUNT RĂU, CUCOANĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373096_a_374425]
-
și cu o satisfacție nebună.Scoase cuțitul din carne și începu să lovească pe unde apuca uitându-se în ochii atacatorului.De fiecare dată când înfigea lama cuțitului, scotea câte un chiot de satisfacție: - Vrei sex? Na sex, să te saturi! Să ai pe lumea cealaltă sex cât cuprinde, nenorocitule ordinar... Simți brațele puternice ale polițistului cum îi cuprind mâinile și atingerea cătușelor o trezi din beția răzbunării.Începu să hohotească cu spume la gură.Se prăvăli sub privirile îngrozite ale
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
cele mai sensibile culmi. “ În poezie, dragostea, nevoia de dragoste, de fapt. Am scris mult timp ca un fel de dialog între un bărbat și o femeie. Am fost și criticată din această cauză. La un moment dat, m-am săturat să explic de ce am scris astfel. Probabil că erau cuvintele pe care aș fi vrut să le aud din gura unui bărbat, pe care am fi vrut să le auzim noi, femeile, uneori. Cu proza e altceva. Acolo pot să
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
se vărsă pe marginea cărării. Acest ritual de adăpare a puiului de gazelă continuă, de atunci, în fiecare zi. Tânăra gazelă prinse drag de beduin, și păștea mai mult pe pajiștile din preajma casei acestui om primitor. Se-nțelege, după ce se sătura de păscut, venea să-și ia porția de apă, chiar din mâna lui Hodja. Puiului îi mergea bine, se vedea asta, crescuse binișor în ultimele luni. Beduinul se simțea cel mai fericit om în preajma gospodăriei sale, dar, mai ales, datorită
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
cel mai fericit om în preajma gospodăriei sale, dar, mai ales, datorită prieteniei cu puiul de gazelă. Ce remarcă omul după trei luni, că acolo unde avea loc adăparea gazelei, datorită apei vărsate de năravul nostim al puiului, care, atunci când se sătura de băut, împingea cu botul ulcica, vărsând apa, în acel loc crescu iarbă verde. Dar, în mijlocul ierbii, răsări un fir viguros, care nu se știa ce este. Acel fir tot crescu, până făcu două frunzulițe gemene, depărtate una de alta
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
mare cu stele cu tot ! Noi ne plimbam pe Calea Lactee, ne legănam ușor ca într-un vis frumos... se anunță mulți morți și răniți pe frontul de răsărit... Nicu, iritat : ,,Eu mă plictisesc de moarte și tu nu te mai saturi admirând priveliștile marine !” Doi oameni deosebiți, două firi deosebite...Nu știu nimic de Ilie ! Când oare ne vom întânli să-i povestesc totul ? ,, Pentru cine te-ai îmbrăcat așa frumos ?”- mă întreabă Nicu. Îi răspund malițios : ,,pentru tine, Adonis !” » « 8
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
împrieteni repede cu copilul care începu să plângă de foame. Unchiul Stump făcu rost de puțin lapte de căprioară și îi dădu copilului să mănânce așa cum le dădea și iezișorilor de căprioară. Copilul mâncă repede, cu poftă, apoi, după ce se sătură, căscă o dată și adormi liniștit. Unchiul Stump își luă sticla de whisky și pachetul de țigări de foi și se așeză pe balansoarul său, în fața copilului. Bobby se uita nedumerit când la copil, când la bătrânul Stump care, într-un
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
curat. Ion și oile lui au ajuns pe platforma de pe vârful Urdele. Și-a făcut palmele strașină la ochi să vadă mai bine cine vine dinspre sensul spre care dorea să meargă. “Poate este unul ca mine. S-o fi săturat și el de satul său și acum își caută norocul. A ajuns, firar să fie, la concluzia că viața poate fi înțeleasă privind înapoi, dar trăită privind înainte. Căci de-aia și el și eu mergem spre înaintele nostru.“ Ioan
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
Cucuiele au harta lor precis conturată pe fruntea omului mai ales când alegerile lui sunt erori într-un infinit finit. Mai este acea curiozitate care pe mine nu mă lasă în pom niciodată. Uite că spun niciodată dar când mă satur de erori tot o iau de la capăt cu căutarea și încântarea că nu sunt singură în galerie îmi face pasul mai alert. Spui că în spatele ușii e o scară interioară. Mă întreb dacă timpanul funcționează și pot adăuga la scară
ECHIPAJ INTERIOR EXTERIOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372287_a_373616]
-
inima și totuși ... te iubesc! Rămas-am cu privirea înspre cer Văd fulgii albi cum cad așa-n neștire Mi-e cald, zăpada se-nroșește Când colți flămânzi se satură din mine. Ai devorat tot ce-ai iubit cândva Te saturi din ființa dragă ție Cu colți de lup trăgând din carnea mea Blestemul ți-ai atras pe veșnicie. Căci n-ai știut cum inima din piept De sânge toată când se scurse Ucis-a și-altceva și nu te iert
CÂND IUBIREA UCIDE ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376186_a_377515]
-
ci faptul că eram martorii unui peisaj alb, ca de basm, cu care noi nu eram obișnuiți, căci în Dobrogea noastră, zăpada era ocazională, iar aici ne bucuram de ea din abundență. Cât era ziua de mare, nu ne mai săturam să ne alergăm prin troiene și să ne batem cu zăpadă! Obosiți, însă fericiți, am revenit în camera noastră modestă și căldura care ne-a întâmpinat din nou, combinată cu amintirea hârjonelilor din zăpadă și a plăcerilor anterioare ne-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
în goană pe lângă mine, și brusc pantalonii nu-mi mai erau ceea ce-ar fi trebuit să fie și din nou zâmbesc. În fond... ploua și ploua frumos, iar prin umbrela transparentă picăturile păreau bucăți de smarald; nu mă puteam sătura să privesc această ploaie dătătoare de viață nouă. Și totuși, stropii de ploaie erau atât de reci, atât de duri încât aveam impresia că nu voi găsi un loc unde aș putea să mă încălzesc, sau brațe care să îmi
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
Pe hârtie-apoi cu ele. Deci doresc niște hârtie Pe care se poate scrie - Nu te chinui mai frate! Avem gata imprimate Floricele, inimioare, Nici acolo nu te doare Vrei cu două sau trei straturi? Cum i-o place? Să o saturi Dacă e simandicoasă Și nu vrea hârtie groasă Dă-i și tu niște ziare Că nimic în ele n-are Doar să-ncerce-a le citi Și pe loc le-o folosi, Referință Bibliografică: Articol și comentariu / Gelu Odagiu : Confluențe
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
trup frumos de tară Ocean aurifer în matca- i milenară. Atât de grăbit ne pendulează timpul Când bobu-n cămp petrece anotimpul, Cu primăvara mugurii se-vor desface Iar cerul albastru e semnul de pace. Trec anii, n- am sa mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt , Din seva cuvântului crez îmi voi face Iar cerul albastru e semnul de pace. Cu dor de zbor pe aripi căntătoare Se-nalță zmee până ajung la soare . Pe-o gură de rai, copii
CERUL ALBASTRU E SEMNUL DE PACE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374699_a_376028]