4,209 matches
-
anonimă a lucrurilor. Vinele, presimțind altă lume, nu mai adăpostesc mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din neliniștea ta o culme? O materie căreia îi e rușine de ea însăși rămâne tot materie... Și cu toate acestea... Într-o lume de mărăcini, parcă sânt o salcie ce-și plânge crengile spre cer. Când mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce ziduri se dărâmă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne vindecă numai orbirea lui luminoasă, sfâșietor de revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. - Când sîngele-ți zvâcnește până la cer, cum să te mai îndoiești? Dar ce rar zvâcnește el așa! Scepticism: nemîngîierea de a nu fi în cer. A introduce sălciile plângătoare în categorii... Numai în măsura în care suferi ai dreptul să-l ataci pe Isus, precum în mod cinstit nu poți fi împotriva religiei dacă nu ești religios. Din afară, nici o critică nu dovedește nimic și nu angajează pe nimeni. Când ataci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Oboseala te face prizonier ultimelor intenții ale muzicii, iar tristețea te face muzică. Ascultați în clipe asemănătoare tânguirile maghiare, urmăriți numai adierile lor melancolice, fără corectivul frenetic al ceardașului, și veți simți că n-are rost altă moarte decât sub sălcii plângătoare. Cred că există în fiecare om o nevoie de tristețe, pe care nu și-o satisface numai din resursele sale. Și când nu poți totdeauna să visezi cu melancoliile lui Schumann, te abandonezi muzicii de pustă, sfâșierilor și lamentațiilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sfâșierilor și lamentațiilor ei. Nu există muzică în care să se exprime mai elementar prezența lacrimilor în lume. Îți vin repetat în minte cuvintele Elisabetei de Bavaria, împărăteasa care a adorat Ungaria: există în lumea asta, în afară de egoismul uman, și sălcii plângătoare. Sau te gândești la acele pagini din Jardin de Bérénice a lui Barrès, în care excesul de meditație, printre singurătăți și regrete, naște o dorință de lacrimi. Se întîlnesc astfel vibrațiile cele mai rafinate cu freamătul și neliniștea sufletului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el și striga căzînd: "Dane! ce m-ai făcut pe mine? " Și un glas răsună în urmă-i: "Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta? Norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă!... " Supt ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zapada sa înflorită cu roze de jăratic și se văzu o scenă a cărei culise reprezentau arbori și tufișe de-o tânără și mustoasă verdeață, iar fondalul reprezenta un deal îmbrăcat în pădure de mesteacăn, un râu curgea alene pin salcii plângătoare și în vârful dealului se-nalța un castel vechi acoperit cu *** fier a cărui muri colțuroși erau înseninați de lună... Pe scena ce reprezenta grădina acelui castel, cu straturi nalte de flori, cu boschete tainice și cu șiruri de trandafiri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sîngelui Din deget izbucnește În jedou curcubeul Din mormînt ploaia se desface ca o păpădie legendară Și Într-o adiere de vînt trec orașele Africei Ca foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei Ca Întîlnirea În crepuscul a sălciilor cu portocala de sînge al Îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipînd unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, Într-o succesiune infinită
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului În harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor obiective” ce le amplifică, vizează atragerea În cîmpul magnetic al comparatului a cît mai multe elemente care să-l aproximeze ca loc al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și conjuncția) sînt extrem de numeroase. Iată, de pildă, cîteva „adjoncțiuni”, constînd, cum se exprimă Pierre Fontanier, În „raportarea mai multor membri sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat decît o dată”: „Și nopțile se fugăresc, apleacă sălciile În amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspîntie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strîns În funduri / Pentru tristețea care Își sună clopotele În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imagini”: ca un golf spitalul te Învăluie te primește șerpii singurătății ling pereții ferestrele aerul face bale la gură precum cîinele de vînătoare foaia de observație arată drumul stelelor și fiecare duce Între degete un termometru ca o ramură de salcie În duminica floriilor mîhnirea e o crinolină de-a lungul zidului paturile sunt ca școlărițe cu părul cearceafurilor despletit glasurile sunt scăzute ca gîrlele În secetă timpul Îmbrăcat În halat alb trece pe lîngă tine... Lăsînd la o parte faptul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare, trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna, noaptea dilectă, luna blîndă: „Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduloasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
naturii, se distinge: „Eu mă duc În faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde, Cum se-schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpînd malul năsipos. CÎnd o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, CÎnd o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteioară, CÎnd sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. Și gîndirea mea furată se tot duce-ncet la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele patru colțuri, are eleganța plăcută a caselor de dinainte de război. Se desprinde, cu luxul ei tihnit și cu un aer de vacanță eternă, din marginea unei pajiști căreia nu-i zăresc capătul. În prim plan, în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se lăsa a fi influențat de unele partizi, de hommeni quu o potere zilnică, de jurăminte și de promisiuni de căință. Quăqui toate quote ei vor spune, vom reveni iarăși la proverbul " Lupul părul îl schimbă, dar naravu nu; Niqui salcia pom niqui ciocoiul hommu" - Bravo Qurierul Bolgradului, ziar politiqu, quomerquial, agriquol! Minte la el cât glas la pește. [2 iunie 1876] GERMANIA ["SCRISOAREA CĂTRE SUVERANI.. "] Scrisoarea către suverani care notifică suirea pe tron a sultanului Murad al V se așteaptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au fost Ion S. Borș, Dumitru P. Chirițoiu, Maria Burciu (născută Dănăilă, zis Scânteie), Vasile și Costache Manole, Marin Perjeru din satul Umbrărești-Vale; Vasile Gorgan II, Alexandru Hagiu, Pintilie Popa, Sandu Cucoaneș (poreclit Chitic), fiicele lui Gheorghe Perjeru din satul Salcia; Andrei Munteanu, Ghiță Bute, Trandafir Miron din Condrea; Vasile Stratulat (Bucur), Neculai Sava Milea (Vlaicu), Ilie Marincea din satul Siliștea; Gheorghe Mihalcea Trifan, Mihăiță Bulai, Culai Popa, Ileana Angheliu (născută Dănăilă), Constantin Marin (Cătina) din Umbrărești-Deal; Ion S. Ioniță, Gheorghe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și câteva fragmente de la vase modelate cu mâna dintr-o pastă grosieră. Să fi provenit acestea de la recipiente ce au aparținut triburilor alogene ? Greu de dat un răspuns corect în lipsa cercetărilor sistematice. La Inărie, loc situat la sud de satul Salcia, pe care, cu prilejul desfundării terenului în vederea înființării livezii intercooperatiste de aici, au fost scoase la suprafață multe fragmente ceramice, chiar și vase întregi, distruse concomitent cu efectuarea lucrărilor, urmare a ignoranței oamenilor angajați la această muncă, inclusiv a inginerului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
între ele doar în plan local, în obște. În afara obștii și în actele oficiale scrise, identificarea se realiza pentru toți locuitorii, indiferent de vatra pe care trăiau, după numele de obârșie, de început, adică Umbrărești. Iar aceasta pentru că satele Condrea, Salcia (multă vreme ambele având un singur nume, Condrea), Siliștea, Bozieștii și Tămășenii, Torceștii și Slobozia-Torcești — acesta identificându-se prin numele de familie purtate de locuitorii săi cu Cătunașii de mai târziu — toate au format, secole de-a rândul, o singură
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de mai târziu, cât și Slobozia-Torcești au dispus de peceți sătești proprii la prima dată a instituirii acestora pentru satele Moldovei, 1834, deși satele aveau hotar de moșie comun. Singurul sat de răzeși care nu a avut pecete a fost Salcia, pentru că a format o singură unitate fiscală și administrativă cu Condrea, pecetea sătească emițându-se numai pe numele acestuia. Cercetând teritoriul celor două vetre consemnate în 1835 cu numele Umbrărești, acum nelocuite, am constatat că doar una păstrează urme arheologice
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
această vatră, probabil când s-a produs despărțirea dintre stăpânirea boierească și cea răzeșească, anul 1704. Prin urmare, satul de pe vatra străveche va deveni stăpânire boierească, în timp ce partea sudică rămâne obște devălmaș-răzeșească, cuprinzând în hotarele sale și comunitățile numite Condrea, Salcia, Slobozia-Torcești (Cătunașii), care a fost consemnată documentar multă vreme doar cu numele de „Umbrăreștii-răzeși, partea din gios”. Din 1704 sau puțin timp după această dată, cele două entități, cea răzeșească și cea boierească, apar cu identități distincte din punct de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de a efectua unele munci gratuite stăpânului satului, dar păstrând dreptul de folosință devălmașă în câteva structuri teritoriale, cum ar fi pădurea, imașul, fâneața, și Umbrăreștii, partea de jos, în care rămân incluse administrativ-fiscal o bună perioadă de timp Condrea, Salcia și Slobozia Torceștii (Cătunașii); ele rămân stăpâniri devălmașe asupra teritoriului lor. Acestea din urmă au format, în continuare, obștea Umbrăreștilor-răzeși, menționată ca atare în actele de vânzare-cumpărare din epoca modernă prin sintagma răzeșie veche. Primul document ce face referire în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
menționată cu numele specificat în cartea domnească din 1635 ca făcând parte și formând anterior o singură comunitate, obștea Umbrăreștilor. Identitatea numelor de locuitori din Torceștii aceștia din respectivul act cu nume de locuitori din satul răzeșesc Umbrărești (inclusiv Condrea, Salcia, Cătunași, toate răzeșești), nume precum Borș, Bute, Bulai, Căulea, Galalb, Cucoaneș, Druță, Hagiu, Hâncu, Ojoc, Perjeru, Tiron și multe altele, cuprinderea răzeșilor din satul Slobozia-Torcești în lucrările de hotărnicie și în planurile topografice în hotarul moșiei Umbrăreștilor-partea din jos, neseparați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
noi ne-au bătut încât acum abia am scăpat”. A fost făcut un izvod (notă) de „cei foarte semeți și obraznici oameni răzăși”, în fruntea listei fiind chiar vornicul satului, un anume Anghel, posibil descendent din neamul Perjeru, din satul Salcia de azi. Împlinirea, de care vorbesc mătcașii, consta în luarea forțată a unor capete de vite, ale lor, care nu acopereau, ca valoare, suma răscumpărării, de unde și perseverența umbrăreștenilor de a cere să fie despăgubiți în totalitate. În cele din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
firele trecutului. Așa se și explică fenomenul aparent paradoxal că, în sângerosul an 1907, majoritatea țăranilor participanți la actele de răzvrătire era constituită din foștii răzeși, în fruntea lor aflându-se un membru al Consiliului Comunal, Costache Hagiu din satul Salcia, veteran de la 1877/78 și cu veche ascendență răzeșească. Participarea foștilor țărani clăcași din satele Tămășeni, Slobozia și Siliștea a fost cu mult mai redusă. După răscoală, Casa Rurală a cumpărat cea mai mare parte din moșia boierească, pe care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe teritoriul comunei Umbrărești, apreciem că și locul în discuție trebuie situat prin partea de vest a pădurii numită de localnici Balș, unde este atestată existența pârâului sau gârlei cu numele Bârlovița, hidronim și toponim bine cunoscute de către locuitorii satului Salcia și ai Cătunașilor, dar necunoscute la ora actuală iveștenilor și vecinilor lor din Bucești și Liești. Țigăneii În ordine cronologică, este al doilea loc de pe actualul teritoriu al comunei noastre devenit stăpânire dependentă cu numele Țiganeii și cu variante în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]