2,377 matches
-
îngădui niciodată ca neamul Hasekura să fie zdrobit! Măcar atât au încuviințat și Sfatul Bătrânilor, și seniorul Ayugai. Seniorul Ishida repetă cu tărie aceleași cuvinte de adineauri. — Cât despre Kanzaburō... îmi voi da toată silința să am grijă de el... Samuraiul nu pricepu de ce spunea bătrânul din senin asemenea cuvinte. — Să nu ne dușmănești! — Nu vă... dușmănesc. — A venit poruncă nouă. Seniorul Ishida spuse aceste cuvinte dintr-o suflare, ca și cum s-ar fi scuturat de o povară grea, se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi scuturat de o povară grea, se ridică în picioare clătinându-se și dispăru. Se auziră pași. Apoi se iviră aceeași slujbași ai Sfatului care veniseră în vale mai înainte. — Poruncă de la Sfatul Bătrânilor. Glasul slujbașului se auzea peste capul samuraiului care stătea ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din această pricină i se poruncește să apară degrabă în fața Sfatului Bătrânilor pentru o nouă judecată. Samuraiul își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzea peste capul samuraiului care stătea ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din această pricină i se poruncește să apară degrabă în fața Sfatului Bătrânilor pentru o nouă judecată. Samuraiul își dădu seama că pe coridorul din spatele ușilor închise stăteau câțiva oameni ținându-și suflarea. Așteptau să-l prindă dacă el ar fi înțeles ce se ascundea în spatele acestei porunci și ar fi încercat să se împotrivească. După ce isprăvi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scris scrisoarea pentru soția sa și pentru Kanzaburō, își tăie o șuviță și o puse înăuntrul scrisorii. Apoi îl rugă pe însoțitorul seniorului Ishida care aștepta lângă el: Te rog, cheamă-l pe supusul meu, Yozō. Când însoțitorul părăsi încăperea, samuraiul își așeză mâinile pe genunchi și închise ochii. Fără îndoială că slujbașii de la Sfatul Bătrânilor și seniorul Ishida se aflau într-o cameră mai în spate, dar casa era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l aducă. Băgă de seamă că în grădina acoperită cu zăpadă Yozō stătea așezat cuviincios și cu privirile în pământ. Fără îndoială că însoțitorul îi spusese totul. Clipind din ochi, samuraiul se uită o vreme la supusul lui credincios. — Pentru toate încercările de până astăzi... zise el, dar cuvintele i se opriră în gât. Yozō nu putu desluși dacă stăpânul său îi mulțumise pentru toate încercările de până atunci prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru toate încercările de până atunci prin care trecuse alături de el sau dacă își arătase dușmănia pentru toate încercările de până atunci prin care trecuse el însuși. Rămase cu capul plecat, dar simți că stăpânul său și însoțitorul se ridicară. Samuraiul văzu zăpada căzând de pe acoperiș. Fulgii de zăpadă îi aminteau de lebedele albe din vale. Păsări călătoare care veneau în vale de pe meleaguri îndepărtate și plecau din nou către alte meleaguri îndepărtate. Păsări care văzuseră multe țări și multe orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Așa era și el. Iar acum se îndrepta din nou către un alt meleag necunoscut... — De aici încolo... vă va însoți El. Se auzi dintr-o dată în spate glasul pierit al lui Yozō. — De aici încolo... vă va sluji El. Samuraiul se opri în loc, se uită înapoi și își plecă adânc capul. Apoi se îndreptă de-a lungul coridorului înghețat către sfârșitul călătoriei sale. Se hotărî ziua execuției. Cu o zi înainte, Velasco și Luis Sasada primiră permisiune specială să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în original). Evanghelia după Luca, cap.23, versetul 34. Acum pot să merg și eu unde sunt ei. (în limba spaniolă în original). Mântuiește-mă, Doamne, / De moartea veșnică. (în limba spaniolă în original). PAGE FILENAME \p D:\carti operare\Samuraiul\Samuraiul 1.doc PAGE 184
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Început să-mi refaci punct cu punct drumul către victorie. Ai declarat că În noaptea asta ți se cuvine un număr regal, că l-ai câștigat cu sudoarea frunții, genul de număr care i se oferea cândva În Japonia unui samurai care câștigase Întrecerea. Iar eu m-am uitat la tine, dar n-am văzut În fața mea un samurai, ci un fel de student laic la o școală religioasă, pervertit de sofisme și cazuistică, exuberant și destul de prostuț. Te-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cuvine un număr regal, că l-ai câștigat cu sudoarea frunții, genul de număr care i se oferea cândva În Japonia unui samurai care câștigase Întrecerea. Iar eu m-am uitat la tine, dar n-am văzut În fața mea un samurai, ci un fel de student laic la o școală religioasă, pervertit de sofisme și cazuistică, exuberant și destul de prostuț. Te-ai uitat pe tine Însuți complet. Înțelege-mă, Effy. Nu-ți reamintesc seara aceea ca să mă explic. Nici mie măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dacă nu credem în educație!?“ După ce terminăm de citit cartea, uităm repede că am citit-o. Cum te poti face auzit Un om civilizat și decent, profesor de istorie la Craiova, scrie următoarele versuri: „poezia mea / e o sabie de samurai / o simți cu adevărat / abia atunci când / deja ți-a tăiat capul“. Cu capul tăiat, șiroind de sânge, ne întrebăm: ce-o fi fi având autorul cu noi? De ce se poartă atât de brutal? Răspunsul este unul singur: vrea să ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
crizanteme. - O kagami, spusese Midori, cu aproape doi ani În urmă, nu este doar o oglindă. Coborâseră de pe muntele Iga, travestiți În călugări pelerini. Midori purta o glugă care Îi ascundea părul și trăsăturile. Aveau misiunea de a afla câți samurai se află În castelul unui daimyo care refuzase să recunoască autoritatea shogunului, alăturându-se trupelor rebele. Drumul trecea pe malul unui lac ale cărui ape i se păruseră fetei identice unei oglinzi. Midori continua atunci să-l Învețe ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe ultimul războinic. Apoi privi În jurul lui și găsi și cel de-al doilea obiect, identic cu primul. Nu, memoria nu-l Înșela. Erau shuriken-uri. Nu văzuse așa ceva din tinerețea lui, petrecută În Japonia. Fugise de acolo fiindcă ucisese un samurai, și, de atunci, trăise din jafuri. Însă ceea ce se Întâmpla În acel moment Întrecea cele mai rele coșmaruri. Undeva În apropiere se afla un luptător Ninja. Iar În spatele lui, o Întreagă armată. - Înapoi! porunci bătrânul, privind cu prudență În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din templul Shaolin sunt rugați să ajute gărzile Împăratului. Cinci corăbii ale piraților wako se apropie de țărmurile Chinei. Se pare că vor jefui și o parte a Drumului Mătăsii. Împăratul crede, totuși, că e o Încercare mascată a unor samurai de a fugi din Țara Soarelui Răsare, unde războiul Onin nu pare a se mai sfârși. - Mulțumesc, spuse Liu Huang Înclinându-se. Maestrul Shan Bao e În sală. Poți intra. Oan-san nu spusese nimic câtă vreme noul sosit spusese noutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Răsare, unde războiul Onin nu pare a se mai sfârși. - Mulțumesc, spuse Liu Huang Înclinându-se. Maestrul Shan Bao e În sală. Poți intra. Oan-san nu spusese nimic câtă vreme noul sosit spusese noutățile. Chipul lui rămăsese impenetrabil, deși fuga samurailor peste mare indica o tensiune crescândă a luptelor dintre shogun și generalii rebeli. Cu siguranță, clanul Takamori era angajat În aceste lupte. Sau ce mai rămăsese din clan. Japonia rămânea o țară Însângerată. Iar În mijlocul acelor nesfârșite bătălii, poate ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întorseseră și cei douăzeci de luptători trimiși pentru respingerea piraților wako de la țărmul Mării Chinei de Est. Împreună cu trupele imperiale repurtaseră o victorie pentru care Împăratul Îi mulțumea maestrului Bao și tuturor călugărilor Shaolin. Așa cum bănuiseră, fusese vorba de samurai fără stăpân, ronini, care Încercau să scape din infernului războiului japonez venind În China ca să trăiască din jaf. Trecuse ora nouă și aproape toți locuitorii complexului Shaolin se retrăseseră În camerele lor. În ciuda zăpezii, dimineața la cinci aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un singur drept: să pleci! Ștefănel se opri În dreptul lui, Îi citi trecutul În priviri și văzu gesturile care aveau să se petreacă abia peste un minut și jumătate. Mult. Imens. Un gol de timp În care până și un samurai ar fi ucis cel puțin zece războinici. Aveau să mai vină vorbe, după obiceiul european de a parlamenta, de a explica, de a provoca. Nu era nimic de negociat sau de explicat aici. Provocarea exista deja și nu avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dorința de a desființa cât mai repede un ordin secret specializat În teroare și asasinate. Dar, din clipa următoare, avea răspunderea de a duce la sfârșit ceea ce Începuse. Războinicii nu se supuneau poruncilor sale așa cum s-ar fi supus, poate, samuraii În fața unui daimyo. Aici era o altă lume, pe care n-o cunoștea și n-o putea stăpâni. Într-un fel, cauza revoltei Cuceritorilor era el. Crezuse că poruncile lui aveau să fie respectate cu sfințenie și că e suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a consumat crepusculul militar țarist, Corto este un martor privilegiat, ce împarte perspectiva asupra universului în destrămare cu unul dintre autorii ce marchează imaginarul lui Pratt. Jack London este corespondentul de război ce descoperă, odată cu Corto, alchimia marțială a codului samurailor japonezi. Intertextualitatea lui Pratt extrage din documentabilul istoric grăuntele în jurul căruia se cristalizează ficțiunea. Temerar și inocent, sedus de himera acțiunii în aceeași manieră în care și Malraux va fi atras de revoluție și de rezistență, Jack London asistă la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alt african își croiește drum, nu către răzbunare, ci către mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-și face seppuku și africanul care își trimite craniul dușmanului curajos în satul său îndepărtat, ca trofeu al onoarei regăsite. Universul lui Pratt și Oesterheld este dominat de sensul paradoxului și al ironiei atroce. Izolat de mediul său familiar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
plouă. Orașul cu multe castele vechi, înconjurat de munți, nu fusese bombardat în timpul războiului, așa că mai existau și arbori de camfor, și vestigii ale unor ziduri din piatră, acoperite cu mușchi, precum și case vechi care aminteau de fostele familii de samurai. Hotelul era aproape de centru. — E cel mai bun hotel japonez din Yamagata, îi asigură șoferul. Era într-adevăr splendid. Din camera lor de la etaj, Takamori și Tomoe puteau privi în tihnă minunata grădină japoneză cu meșteșugitul aranjament de copaci, pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-au format în urma erupției unui vulcan vechi, probabil. Cea mai mare este Mlaștina Mare. De ea se lega o veche legendă. Balaurul stăpân al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea buștean la marginea mlaștinii, când i-a apărut în vis o fecioară care-l ruga să o salveze. Îl implora s-o scape de stăpânul Mlaștinii Mari. Când s-a trezit, apa întunecată era agitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]