2,236 matches
-
de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena, unde se pot găsi unul sau mai multe altare, sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena, unde se pot găsi unul sau mai multe altare, sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate pentru idoli și ofrande. Iată Însă că picturile parietale evocă figurile feminine cretane; iată „coarnele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai puțin problematic este teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea cultului micenian (PY Tn 316), citit când pereja, când peresa, când preswa sau perekwa, dar care a dat cuvinte nesigure În greacă. Înzestrată cu un sanctuar propriu, această figură divină este probabil o anticipare a Persefonei sau a Demetrei, care era celebrată În cultele Greciei celei mai arhaice, ca Arcadia. Sunt absenți, În schimb, Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să legăm termenul cu familia sacerdotală Kerykes, care, la Eleusis, colaborau cu familia Eumolpidae la celebrarea anuală a misteriilor. În orice caz, acesta trebuia să desemneze un funcționar cu Îndatoriri religioase, din moment ce pe o tăbliță de la Pilos apare asociat cu sanctuarele lui Poseidonxe "Poseidon" și din Pakijana, numele unuia dintre cele mai importante locuri de cult și, poate, totodată, al unei divinități. Și tereta din Pilos corespund, din punct de vedere lingvistic, ulterioarelor telestài grecești, dar pentru moment nu putem ști
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
potrivnic ei sau În situații critice deosebite. Efortul constant de a menține condiția de puritate, natural pentru orice om grec, dar și pentru fiecare cetate, și celebrarea periodică a cultului și sărbătorilor Îngheață parcă acțiunea divină, circumscriind-o la spațiul sanctuarelor și la timpul ceremoniilor rituale. Polisul nu se poate substitui lumii zeilor, pe care a așezat-o Într-o oarecare măsură sub controlul său după ce și-a integrat-o. Exercitându-și jurisdicția absolută asupra celebrării cultelor și asupra deformării riturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși numai inițiații care luau parte la ceremoniile dinăuntrul sanctuarului din Eleusis. Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe inițiați să asiste la ritualul secret, care era articulat În trei părți: fapte (dròmena), obiecte sacre arătate (deiknșmena), cuvinte spuse (legòmena). Noapteaxe "Noaptea" dintre 21 și 22 ale lunii boedromion era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca o practică deductivă (mantikè èntehnos) fondată pe interpretarea semnelor concrete. Dar divinația putea să fie și rodul inspirației divine (mantikè adìdaktos sau àtehnos sau èntheos), care Îl făcea pe vizionar să vorbească; sau cel care cerea sfatul, dormind În sanctuarul zeității sau al eroului, putea primi direct de la aceștia un vis revelator. Acestea erau oracolele de incubație, enkòimesis, care puteau fi și vindecătoare când de la zeitate se așteptau Îndrumări terapeutice, sau chiar vindecarea Însăși. a) Oracolele Ca orice altă practică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vaporii care se ridicau dintr-o crăpătură În pământ care nu a fost, de altfel, identificată de săpăturile arheologice. Transa era probabil indusă artificial, iar profețiile, de cele mai multe ori În hexametri, pentru că limba zeilor nu cunoaște proza, erau neclare. Sanctuarul dispunea totuși de personal specializat (prophètai) destinat interpretărilor lor. Devenit destul de repede un loc de cult panelenic, oracolul din Delfi a influențat considerabil și viața politică a grecilor, consultat cum era nu numai de cetățenii particulari, ci și de cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divină Își exprima Întreaga ei putere, răsturnând situația de criză produsă de boală. De aceea, era inevitabil ca mulțimile, mai ales atunci când ciuma izbucnită la Atenaxe "Atena" În 429 Î.Hr. a știrbit Încrederea În medicina hipocratică, să recurgă la sanctuarele lui Asclepios ca să obțină vindecări „miraculoase”. În această atmosferă, sănătatea și vindecarea au Început să se identifice cu „mântuirea”, iar Asclepios se transformă În divinitatea protectoare a medicinei, până Într-atât Încât, În epoca elenistică ulterioară, a asumat rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Început să se identifice cu „mântuirea”, iar Asclepios se transformă În divinitatea protectoare a medicinei, până Într-atât Încât, În epoca elenistică ulterioară, a asumat rolul de zeu salvator prin excelență. Dar În epoca clasică și, oricum, și mai târziu, sanctuarul din Epidauros și filialele lui răspândite aproape pretutindeni În pământul grec erau un fel de mare centru spitalicesc În care clerul opera asemenea personalului medical și paramedical modern. Chiar și listele vindecărilor și ale patologiilor, deși erau răspândite cu evidente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În cinstea zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esență pe calea arheologiei: liniile fundamentale ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte, date iconografice desprinse din reprezentări care țin de decorațiunile de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sfera infernală pentru diferite luni, Începând din martie până În octombrie, gravat pe o bucată mare de teracotă descoperită În capitala Campaniei etrusce (secolul al V-lea Î.Hr.), sau „Tăblița de la S. Marinella”, probabil un text oracular dintr-un sanctuar de pe teritoriul cetății Caere (sfârșitul veacului al VI-lea Î.Hr.); cele mai lungi inscripții etrusce care ni s-au păstrat, să amintim acest lucru, au toate un caracter religios. De aceea, În lumina acestor informații scurte despre izvoarele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și o mare piață trapezoidală, probabil sediu al unor rituri și sărbători cu caracter colectiv; așezarea unor arme de bronz de paradă, făcute În mod ritual nefolositoare, documentează existența unor rituri asemănătoare cu cele romane legate de Jupiter Feretrius. Acest sanctuar primitiv din Tarquinia a permis valorizarea descoperirii făcute În prealabil, dar care reprezintă un obiect al unor interpretări controversate, a unor materiale din epoca de fier (secolele IX-VII Î.Hr.) În săpăturile făcute În alte sanctuare etrusce din epoca istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Jupiter Feretrius. Acest sanctuar primitiv din Tarquinia a permis valorizarea descoperirii făcute În prealabil, dar care reprezintă un obiect al unor interpretări controversate, a unor materiale din epoca de fier (secolele IX-VII Î.Hr.) În săpăturile făcute În alte sanctuare etrusce din epoca istorică, chiar și extraurbane, la Veii și În aceeași Tarquinia: grație acestui context sacral atât de vechi ne-a fost În sfârșit documentată În mod tangibil existența cultelor colective protoistorice, de obicei greu de identificat din cauza normalei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sex ca și de manifestare „concretă”, se va păstra pentru mult timp, nu numai În cercul „demonilor” care, În perioada istorică, alcătuiesc alaiul principalelor divinități etrusce, ci chiar În deus Etruriae princeps, acel Velqumnaxe "Velèumna"-Vortumnusxe "Vortumnus", zeu al sanctuarului federal al volsiniilor (Varro, De lingua latina, V, 46), pe care faimoasa descriere a lui Propertius (IV, 2), În ciuda inevitabilelor evhemerisme eleniste, ni-l prezintă ca proteiform și ambiguu din punct de vedere sexual. Acestei epoci Îi este atribuită și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cultura greacă, ce devine elementul de structură al noii civilizații aristocratice a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive și militare (și deci formele materiale și culturale ale existenței individuale și sociale), este cea care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de elenizarea panteonului și, În largă măsură, a practicilor cultuale. Pentru toată perioada arhaică și clasică, această imagerie, care decorează tot ceea ce posedă valori ideologice importante, de la obiectele de paradă sau pentru consumul de lux până la structura sculpturală a marilor sanctuare, este dominată, fără nici o excepție, de mitul grec, căruia clasa dominantă Îi Încredințează misiunea de a transmite marelui public propriile mesaje politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne pronunțăm asupra tezelor lui Peruzzi dacă s-ar putea stabili Într-o anumită măsură o continuitate a locuirii din perioada submiceniană până În cea geometrică În Italia meridională sau În Sicilia, ca, de exemplu, la Thapsos (Sicilia), sau dacă plasarea sanctuarelor În afara zidurilor și cultele practicate aici ne-ar putea da indicii despre o tradiție miceniană care ajunge până În epoca coloniilor (Pugliese Carratelli, 1990, pp. 137-142; Graf, 1983, pp. 161 sqq.) sau, din nou, - cum este, de pildă, cazul orașului Tarent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoriograf, autor al unei istorii greco-romane cu tendințe universaliste, le-a reconstruit la sfârșitul perioadei republicane (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 32, 3-5). Conform opiniei acestuia, arcadienii s-au stabilit la poalele Palatinului, au Întemeiat Înainte de toate un sanctuar În cinstea lui Panxe "Pan" și au instituit un cult „pe care romanii Îl celebrează și astăzi În luna februarie, fără să schimbe nimic din ceea ce a fost făcut atunci”. 2. Graia urbstc "2. Graia urbs" a) Stadiul cercetării În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie o filială (aphìdryma) a cultului Artemisei Tauropolos, iar acest lucru ar explica faptul că În el predomină practicile barbare și scitice. În ciuda originii diferite și a adaptării locale, În el se poate Întrezări același model ca și la Roma: sanctuarul este așezat În afara cetății (Aventin/lacul Nemi), le oferă un azil foarte limitat sclavilor (străinilor), zeița e venerată de către femei; pentru o anumită perioadă, acesta a fost centrul sacru al unei federații latine. În ambele cazuri se Înfăptuiește „programul” indicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pater familias Își sărbătorește propriul „geniu” printr-o ofrandă de vin și tămâie. Cultele care se moștenesc impun obligații particulare. Cu toate acestea, indivizii privați nu sunt În mod necesar și membri ai unei comunități stabile, legată de un anumit sanctuar local, În care ea să Își practice propriile culte, În manieră regulară și sub control. Nu există nici un păstor de suflete care să Însoțească cursul vieții omenești și să dea o configurație proprie acelor rites de passage („riturilor de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhiva”1. Asociația are nevoie de ustensile pentru cult: statuie, vatră, tămâie, vase pentru libații; În arhivă sunt păstrate statutele, calendarul cultual, lista membrilor și a funcționarilor, a donațiilor și a privilegiilor. Edificiul lor (schola) se poate afla În preajma unui sanctuar, ca În cazul unei schola hastiferorum lângă aedes Bellonae, În curtea interioară a templului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Ostia. Finalitatea specific religioasă a asociației este garantată de stat (Marcianus, În Digestus, 47, 22, 1, 1): „Nu le este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puterea politică. Puterea sacrală le revine administratorilor (magistri) care sunt numiți de autoritățile supreme ale orașului. Prin hotărârea consiliului orașului, care la Urso asumă În materie de politică religioasă același rol central al Senatului din Roma, ei se Îngrijesc de sanctuare, de temple și de așezămintele de cult. Organizează spectacolele de circ, sacrificiile și actele de cult pe lângă lăcașurile zeilor (pulvinaria). Firește, Îndeplinirea acestor sarcini cerea alt personal consacrat cultului: cei care Înjunghiau victimele (victimarii) și muzicanții (tibicines), care nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmează: I. Așezămintele de cult Spațiul sacru (fanum, delubrum, templum) și casa (aedes) zeității cu zid de incintă (tufișuri, pietre de hotar, cippi) și spații funcționale și secundare (mansiones, cenatoria, culina); În poziție dominantă, pe un munte, Înăuntrul/În afara așezării (sanctuare situate În afara zidurilor cetății); de o mărime stabilită, ca „altarul domestic” (lararium), mormânt sau loc de pelerinaj transregional. II. Momentele Zile festive regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]