12,948 matches
-
de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Este vorba de a dori concordia cu tine însuți. Terapia o permite, la fel și refuzarea legilor, ca și indexarea gândirii și a comportamentului nostru în funcție de ceea ce ne înavață natura. Realizăm această pace cunoscând legile care guvernează această faimoasă natură. Satisfacția apare atunci când am înțeles că trebuie să dominăm necesitatea prin cunoaștere. Din această operație decurge libertatea. Iar plăcerea acționează ca marcator al conformității acțiunii cu natura, ea revelează moralitatea actelor și a intențiilor din spatele lor. -6 Să se termine odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ales) plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitiv: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
potrivit. Fericirea îi ține tânărului discursul obișnuit al hedonismului cel mai simplist: existența trebuie să tindă numai și numai către plăceri; fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte la îndemână; problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele mai fine, voluptățile cele mai senzuale, spectacolele și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
După ce criterii? Luate în sine, sunt bune sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Asemeni lui Platon, care face din ea o ocazie de a accede la Frumosul în sine și de a contempla ideile pure, Epicur aservește estetica unei funcții pragmatice și utile: ea calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
estetica unei funcții pragmatice și utile: ea calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de acces la plăcere când aceste alegeri permit păstrarea păcii sufletului, a liniștii trupului, a armoniei și echilibrului obținute prin efortul îndreptat asupra propriei persoane. în aceeași ordine de idei, o durere, o suferință în imediat care ar produce o satisfacție mai târziu vor fi preferate unei plăceri imediate, dar care va provoca un neajuns viitor. Această preferință pentru răul care duce la bine nu este niciodată scoasă în evidență când e vorba de Epicur. Totuși, sublinierea acestui punct ar permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de mârșăviile pe care le generează orașul - Horațiu își va aminti de ele, ca și Petrarca, de altfel... -, filosoful pune temeliile libertății sale, își fabrică autonomia bucată cu bucată, clipă cu clipă, răbdător. Tânăr sau bătrân, filosofia îți aduce întotdeauna satisfacții imense: nu-i niciodată prea devreme sau prea târziu pentru practicarea disciplinei epicuriene. îndemnul s-a bucurat de succes, fără să producă totuși multe efecte printre filosofi: a trăi ascuns, a nu te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Tentația contra-culturală a primului epicurism, apropiat în această privință de cinism, dispare sub influența filosofului din vila de la Herculanum. în consecință, estetica e înțeleasă aici - opțiune absolut premonitorie! - ca un prilej de jubilații, de plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul spre înțelepciune, cultura devine nu atât un obstacol, cât o aliată. Philodemos investește, în ceea ce-l privește, în domenii noi, evitate de primii adepți ai lui Epicur: istoria filosofiei, muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor, ea încetează să mai fie definită în mod pur reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al păstrării ei. Ne situăm dincolo de circumspecția lui față de chestiunile referitoare la interesele generale ale colectivității; dar păstrăm în minte lecția politicului văzut ca un domeniu în care suma neplăcerilor se arată a fi cel mai adesea superioară cantității de satisfacții obținute. Nu merită osteneala să te implici: idealul îgrec) constă în a te ține la distanță, realul îroman) nu exclude posibilitatea unui anumit fel de tovărășie de drum între filosofie și politică. Nu că filosoful ar trebui să prefere acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea -, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acestuia. Directorul UNIVAX-ului o mângâie mașinal și continuă: — De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o îndeplini înscrisă pe carnețele. Iuliu Corodan rămase singur. Mai mângâie o dată roca, apoi o puse în cușcă. Episodul 4 În magazia UNIVAX-ului După ce ieșiră din biroul lui Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, roboții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție sufletului să atingă cele mai înalte trepte spre alte galaxii învăluite de liniște. Descopăr tărâmul Luminii în fiecare zâmbet al oamenilor.
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
a face ceva pentru semenii noștri strămutați la capătul lumii! Inițiat de Asociația „Doina”, având sprijinul Primăriei din Auckland, al Primăriei Municipiului Slatina și al Centrului Cultural „Eugen Ionescu" Slatina, s-a creat acest moment minunat care a adus multe satisfacții în comunitatea de români din Auckland și nu numai. George ROCĂ Sydney, Australia 5 august 2013 Referință Bibliografica: ROCĂ George - O PIESĂ DE TEATRU ROMÂNEASCĂ FACE VALURI ÎN NOUA ZEELANDĂ / George Rocă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951, Anul
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
tuturor tabuurilor, cele două reprezentații nu se intersectează, potențându-se reciproc. Oricum, fie în viață, fie în artă, trupul estetizat și erotizat continuă să fie un obiect artistic sexualizat, obiectul suprem al plăcerii ce glisează, în noi, între seducție și satisfacție. Dan CARAGEA București 7 august 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - FRUMUSEȚE ȘI FARMEC / Dan Caragea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951, Anul III, 08 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
Basarabia sau România, privind viața și opera mult îndrăgitului poet al românilor de pretutindeni, i-a permis autorului să realizeze acest „Dicționar Enciclopedic Eminescu”, care rămâne un Regal al creației noastre literare. Academicianul Mihai Cimpoi are, în mod legitim, imensa satisfacție de a fi dus la îndeplinire proiectele similare dar nefinisate, nerealizate de înaintașii săi Călinescu, Perpessicius, Vianu și alți eminescologi de prestigiu, printre care mi-aș îngădui să-l adaug pe Augustin Z. N. Pop, pe care am avut fericita
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
inestimabilă privind: Opera poetului Mihai Eminescu și prevalent Poezia, Proza, Dramaturgia, Poezia populară, Publicistica, Traduceri etc. Capitolele VI-IX reprezintă autentice microtezaure de informații, cele mai multe inedite sau puțin cunoscute de nespecialiști. Avem în vedere subiecte de mare interes științific și satisfacție spirituală pentru orice român care vibrează la rezonanța universală a creației eminesciene, precum: Odiseea receptării operei eminesciene în plan național, Receptarea universală, Eminescologia, Eminescologi, Eseiști și Traducători. Totodată, distinsul autor al „Dicționarului Enciclopedic Mihai Eminescu” ne prezintă subiecte și teme
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
lui Mihai Eminescu în Istorii literare, Dicționare și Enciclopedii, în Cinematografie, Muzică și Pictură, în țară și peste hotare. Nu pot încheia aceste succinte referințe asupra Operei Magna a Celebrului Istoric și Critic literar Mihai Cimpoi, fără să-mi exprim satisfacția incomensurabilă pentru structura, cuprinsul capitolului final al lucrării (IX), care vine să ne ofere o imagine elocventă asupra modului cum a fost și este receptată peste hotare Opera lui Mihai Eminescu, ceea ce rezultă cu pregnanță din Edițiile în limbi străine
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
vitalitatea primară a unei nebune care îmbrățișează ploaia râzând. Cititorul atent este captat și de nenumărate reflexe sau scânteieri de inteligență, vorbe hâtre spuse în doi peri, care stimulează fantezia într-un superb joc al bucuriei de a trăi. Al satisfacției spirituale de a fi câștigat pe termen lung un prieten. O „Umbră...” de care ne vom aminti cu plăcere. Parcă mi-e ciudă că nu am scris eu aceste poeme. ion untaru Referință Bibliografică: Umbra unei frunze / Ion Untaru : Confluențe
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
crescând fără un tată. Foamea asta continuă după un tată, de a avea un tată lângă mine, m-a făcut să-mi doresc să găsesc un tată în primul rând.” Dana Glazer a fost foarte mult timp ambiguă, incertă, fără satisfacții și veșnic nemulțumită. Când avea 10 luni, sora ei 4 ani și mama lor 24 de ani, tatăl lor le-a părăsit. Au rămas doar ele singure. Dana a devenit o luptătoare în sens negativ, dar l-a întâlnit pe
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]