6,494 matches
-
În Asia, vezi și studiul introductiv (replica lui Allard către Burnes). Aici Wilson apare exact ca În portretul dezamăgirii pe care i l-a schițat Burnouf la 21 ianuarie 1837 Într-o scrisoare către Christian Lassen: „Există În acest ilustru savant o rea-voință, care nu se Împacă prea bine cu surprinzătoarea sa lipsă de acțiune”, de când se Întorsese din India (cf. Correspondance, Paris, 1891, p. 283). 331. În originalul englez: six scores years. 332. Explicațiile pe care Honigberger le aduce planșelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
arătat cât de rare și de prețioase - pe care le-am desprins din studiile consistente pe care i le-a consacrat un prieten, Jacquet, În 1835-1839. Este cea mai importantă mărturie a unui orientalist din timpul vieții lui Honigberger. Tânărului savant francez i se datorează nu numai primele comentarii asupra lui Honigberger, dar locul intervențiilor sale - Journal Asiatique, unde Jacquet este unul dintre organizatori - Îi sporește În așa măsură prestigiul, Încât Honigberger Însuși se Înscrie de acum În una dintre primele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
personajul camuflat În nuvelă și transformat Într-un simplu pretext, mai ales după articolul din 1962 al lui Arion Roșu1. Dar cum este posibil Însă ca, descoperindu-l pe Honigberger În India ca martor al unor experiențe yoghinice exploatate de savanții indieni, să reții numai fragmentul Îngropării lui Haridas și să revii zece ani mai târziu cu o nuvelă fantastică ce pornește de la secretul său? Că ispita exista, aveam să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi știut În primul rând că Honigberger este un farmacist brașovean, că țara lui natală e Transilvania și abia apoi că memoriile sale cuprind episodul Haridas. Dna Zerlendi continuă: „Soțul meu a purtat o Întinsă corespondență cu feluriți medici și savanți care Îl cunoscuseră pe Honigberger, căci deși acesta murise În 1869, la Brașov, Întors de curând din ultima sa călătorie În India, mai trăiau Încă destui oameni care-l Întâlniseră. Unul din copiii lui ajunsese magistrat la Iași; era născut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și religiilor din India”, probabil chiar Întreaga bibliografie a tezei sale din 1936. Biblioteca adăpostea exact ceea ce Eliade poate nu a Îndrăznit să-și Închipuie că exista În țară sau chiar În București, În biblioteci și arhive private ale unor savanți indianiști și orientaliști. Un examen mai atent arată Însă că o parte din aceste treizeci de mii de volume nu sunt numai localizabile, dar și accesibile Încă: prin reunirea fondurilor indianiștilor români din secolul al XIX-lea, În majoritatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Marele premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și altele”3. „Descopeream o bibliotecă de savant indianist care, prin imensitatea și varietatea ei, ar fi făcut gelos pe un Roth, Jacobi sau Sylvain Lévi.”4 Hermann Jacobi (n. 1850), un fel de Nestor al indianisticii germane, murise În 1937 și poate că Eliade Îi citise de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dar foarte important, cu Tudor Vianu, În 1939). Și În așteptarea acestui colaborator „competent În tot ce privește medicina și istoria secolului al XIX-lea” (o jumătate de secol mai târziu a trebuit să mă adresez Însă unor duzini de savanți), el pornește deja către acel Honigberger al său, care Îl va oculta sau rătăci pe cel real. Monografia unei secrete nostalgiitc " Monografia unei secrete nostalgii" Și Eliade va Începe să meargă În biblioteca Honigberger a lui Zerlendi cu conștiinciozitatea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să ne reîntoarcem la Folclorul ca instrument de cunoaștere, o piesă strategică În dispozitiv, și care ascunde Încă surprize. Continuând și completând observațiile lui Culianu, trebuie spus că micul eseu nu este atât de original pe cât pare. În 1935, un savant suedez, Sigurd Lindqvist, publicase un opuscul 1 despre o problemă similară, care era tratată Într-un mod asemănător și care se sprijinea pe aceleași dovezi parapsihice, deși se interesa de tradiția puterilor yoghinice. Cartea lui Lindqvist tratează Într-adevăr problema
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înspre Orient și necesitatea de a lăsa În urmă acest Brașov? Căci În biografia lui timpurie se asociază, prin urmare, preocuparea pentru Asia și formația științifică, pereche de atribute care vor construi câteva dintre biografiile cele mai redutabile ale unor savanți din secolul său: Antoine de Chézy, primul profesor de sanscrită de la Collège de France (1814), este un fost mineralogist (firește, mai degrabă În felul domnului von Hardenberg), Abel Rémusat e medic, tânărul Burnouf dorea să urmeze științele naturale, iar Wilson
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Calcutta”. Mai mult, tocmai Journal des Débats din Paris, la 18 iulie, citând după Mémorial-ul din Bordeaux din 13 iulie, Își informa cititorii că Honigberger și-a recuperat lădița conținând atâtea obiecte prețioase, al cărei conținut va fi judecat de savanții de la Paris și Londra 2. Și savanții vor aprecia conținutul, unii dintre ei scriind articole elogioase (de pildă, Jacquet), iar alții elogiind numai descoperirile, neîndoios din pricină că nu Honigberger Însuși s-a implicat În popularizarea și apoi exegeza lor. Soarta este
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din Paris, la 18 iulie, citând după Mémorial-ul din Bordeaux din 13 iulie, Își informa cititorii că Honigberger și-a recuperat lădița conținând atâtea obiecte prețioase, al cărei conținut va fi judecat de savanții de la Paris și Londra 2. Și savanții vor aprecia conținutul, unii dintre ei scriind articole elogioase (de pildă, Jacquet), iar alții elogiind numai descoperirile, neîndoios din pricină că nu Honigberger Însuși s-a implicat În popularizarea și apoi exegeza lor. Soarta este câteodată foarte ingrată, de vreme ce nici acum zece
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să ardă Înaintea prăvăliilor catran și pucioasă sau să le servească mușteriilor cafeaua Întinzându-le-o prin fereastră... „Epidemiile și dominația turcă constituie cele mai mari nefericiri pentru frumoasele tărâmuri ale Europei Orientale și Asiei anterioare”, afirma la 1792 un savant francez care vizita Constantinopolul 4. Mai târziu, astfel de măsuri, care devin Înduioșătoare când pericolul contaminării e departe, sunt Înlocuite prin sinistrele replici ale cioclilor care, sub interdicția de a pronunța numele bolii, el Însuși În mod magic contagios, declară
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
devină nici recunoscută, nici eficientă, căci există o cezură destul de clară Între primele Încercări și momentul unor campanii colective efectuate după norme care primilor călători nu le puteau fi accesibile. Chiar din punctul de vedere al epigrafistului și arheologului, un savant ca D.C. Sircar deplângea deunăzi deteriorarea interesului pentru indianistică În India și În Europa, considerând deplorabilă calitatea majorității cercetărilor efectuate de generația sa1. Dar interesul pentru Panjab va spori mai ales grație unor inițiative cum este aceea a lui Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
liturghiei protestante În tibetană. Dar, În pofida căutărilor mai multor tibetologi, lădița de fier a dispărut demult din biroul administratorului general al Companiei Indiilor 3. La fel cum este puțin cunoscut faptul că Wilson era uneori departe de onestitatea ideală a savantului indianist 4. Câteodată a fost prea departe de a Înțelege ce se petrecea În timpul său În alte branșe ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
botanice În Asia epocii lui Honigbergertc "Cunoștințele botanice În Asia epocii lui Honigberger" După cum știm - inclusiv din Maitreyi, adică din „panteismul” micuței Chabu -, civilizația tradițională indiană acordă un spațiu considerabil arborilor și plantelor, dendrolatria fiind atât de frecventă, Încât unii savanți indieni afirmă chiar că unii arbori „fac parte din familie”8. Cercetările anterioare lui Honigberger asupra sistemului botanicii, conceput deductiv (Linné) și modificat inductiv În acord cu flora asiatică, vădeau deja o conștientizare a faptului că soliditatea bazelor botanicii științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
depind În mare măsură de structura, apetiturile și interesele culturilor care adoptă și asigură relevanța lor. În cultura occidentală, studiile de botanică indiană, bunăoară, datorează mult deopotrivă clasicilor clasificării botanice Începând cu Linné și până la Humboldt, dar mai ales prezenței savanților europeni În India și Asia. Roxburgh, cu Flora Bengalensis, editată de Wilkins În 1820, este unul dintre Întemeietori. Nici orientalistica și nici indianistica nu au fost vreodată absorbite complet sub categoriile de filosofie și religie, chiar dacă preeminența textelor arhaice În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
el însuși „afectat” de virus, iar textul surprinde dubla lui „deșteptare”. Altă povestire care a reținut atenția criticii, Puțin mai devreme, nu și-a transmis interesul dincolo de anii în care a apărut: o ficțiune de tip SF politic, unde un savant descoperă modul de a neutraliza toate materialele fisionabile ale planetei și amenință guvernele că, în cazul nesemnării unui tratat de interzicere a armelor nucleare, își va pune descoperirea în practică. De aici, lung prilej de vorbe și de ipoteze, de
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
cel de-al doilea război mondial - Jewish Identity after the Second World War (în colaborare cu Camil Fuchs), ed. bilingvă, București, 1999. Traduceri: Marga Minco, O casă goală, pref. trad., București, 1993 (în colaborare cu Saskia Nieuwenhuis); Leon de Winter, Savantul și traficanții, București, 1996, SuperTex, București, 1998 (în colaborare cu Ioana Mira Voudouris); Jeroen Brouwers, Roșu ucigaș, pref. trad., București, 1997 (în colaborare cu Ioana Mira Voudouris); Hella S. Haasse, Străin pentru totdeauna, postfața trad., București, 2000. Referințe bibliografice: Ulici
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
orice experiență, de orice natură, devine în ultimă instanță interioară), de amplitudine a comprehensiunii. VALERIU CRISTEA Dacă romanul n-ar fi îmbibat de o mare poezie - a nu se confunda cu lirismul - și de o mare știință a poeziei, distribuită savant, cu o cunoaștere strategică a dozajelor, amintindu-ne de cuvintele lui Malraux că „Orice artă este lupta contra destinului”, paginile Moromeților ar ilustra doar un magistral sculptor și rapsod. Originalitatea însă a artei ce se descoperă în această carte demarează
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
au păstrat în paginile revistelor „Transilvania”, „Familia” și „Amicul familiei”, tratează chestiuni de literatură, de limbă și în special de folclor. Ca filolog, susține originea latină a limbii române, dar se declară pentru o limbă populară, nu artificială, creată de savanți. Lucrarea lui cea mai importantă este Renașterea limbei românești în vorbire și scriere (I-III, 1879-1885), publicată mai întâi în „Amicul familiei”. A avut, de asemenea, preocupări de teorie, istorie și critică literară. Cursurile sale de istoria literaturii, împărțite pe
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie (1913). A frecventat și Seminarul Pedagogic ieșean. Obține titlul de doctor cu o teză de sintaxă istorică și comparativă, Le Complément des verbes qui signifient „entendre” chez Homère (1927), apreciată de savanți ca Antoine Meillet și Paul Kretschmer. Profesor la Liceul Național și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași, la Școala Militară de Infanterie din București, la Seminarul „Sf. Andrei” din Galați (1912-1926), la Liceul „Iulia Hasdeu” din Chișinău, inspector al
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
Astenia Părerile despre astenie sunt diferite. În orice caz, ea este corelată stării de oboseală. Pentru Y. Pelicier, oboseala și astenia sunt opuse una alteia. Oboseala este un termen cu o semnificație deosebit de precisă, concretă, pe când astenia este un termen „savant”, recent creat și luat în considerare. A fi obosit înseamnă a fi epuizat, dar, cu toate acestea, între oboseală și epuizare sunt nuanțe care le diferențiază. Oboseala are un caracter negativ, ea reprezentând un „minus al capacităților vitale”, pe când epuizarea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
suprimarea bătrâneții și învingerea bolilor. Toate aceste încercări experimentale, în marea lor majoritate serios fundamentate științific, au însă aceeași „motivație”, care vine din pulsiunile spirituale ale Supra-Eului colectiv, ele fiind însă susținute și demonstrate de fapte și experimente conduse de savanți în laboratoarele de cercetări științifice. La originea acestor cercetări se află vechiul „motiv al creării artificiale a omului” - homunculus. Acest experiment din laboratoarele alchimiștilor prefigurează și cuprinde ideea multor „experimente” ale medicinei moderne. Nu vom face decât să le enumerăm
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conectarea la serviciul INTERNET). La nivel de direcție de învățămînt și minister: A propune un set larg de materiale, care ar putea fi accesate de profesor pentru pregătirea de ore, aceasta bază de date ar putea fi creată cu concursul savanților din domeniu și a cadrelor didactice practicieni prin concurs( mecanism asemănător cu cel aplicat la scrierea manualelor și a altor materiale curriculare) Formarea continuă a cadrelor didactice, dotarea cu echipament performant și utilizarea lui corectă. „Adaptând treptat metodele traditionale de
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vranceanu Aurelia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_895]
-
prin dimensiunile regionale și globale. Oamenii de știință au identificat consecințe grave ale degradării mediului înconjurător, care afectează din ce în ce mai mult calitatea vieții și pun în pericol echilibrul ecologic al planetei. Aceste probleme, care păreau la început rezervate cercului restrâns al savanților, au devenit rapid probleme concrete, destinate întregii societăți. Poluarea nu cunoaște granițe iar efectele ei sunt globale și oamenii se văd adesea puși în fața unor situații complexe, pentru care nu sunt pregătiți și pentru abordarea cărora este greu să găsim
RESPONSABILITATEA FAŢĂ DE MEDIUL ÎN CARE TRĂIM. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Andriev Sorina-Octavia, Grozavu Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_925]