3,889 matches
-
tot într-o coajă de molid, conifer larg răspândit în regiune; învechirea îndelungată în pivniță (această operațiune îi dă gustul rafinat și consistența onctuoasă, apropiată de cea a camembertului, atât de diferit de ruda lui din Carpați) se face pe scânduri făcute din același lemn. Folosirea cojii de conifer este întâlnită și în fabricarea unor brânzeturi din Savoia, din Pirinei (pechegos, din lapte de capră) și din sudul Franței, din Provence mai precis (cembro, numită și queyras). Mămăliga, considerată alimentul emblematic
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia nu-l mai privește deloc pe omul timpului său. "Un țăran din Alsacia, om cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scrie el în Convorbirile dramatice, este să ni se arate ființa interioară a eroului pe ansamblul acțiunilor lui; această ființă interioară, acest frate plin de durere sau de bucurie ne interesează pe noi, și nu paiața care se zbuciumă pe scânduri. Opera de geniu ar fi cu siguranță cea în care numai actele personajelor ni l-ar prezenta în întregime, carne și spirit." Zola face elogiul lui Corneille, Racine și Molière, din cauza profunzimii analizei pe care piesele lor ne-o descoperă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și imaginile interioare pe care le suscită muzica. El scrie, în La Revue wagnérienne din 8 aprilie 1886: "Astăzi avem de ales între: * sau un teatru, decoruri, actori, un fel de decoruri în trompe-l'oeil, aparența unei păduri și scândurile, nici convenție pură, nici reprezentare artistică completă a naturii; iar actorii, niște oameni în mod obligatoriu diformi, incapabili să te facă să admiți că ei îi reprezintă pe zeii pe care îi maimuțăresc (...); cu decorurile operei noastre și actorii din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al comicului. În literatura de factură postmodernă, Ion Bogdan Lefter identifică prezența grotescului în microromanul lui Vasile Gogea, Scene din viața lui Anselmus, 1990, axat pe toposul "blocului nou", precum și în "prozele absurde și grotești" din volumul lui Dan Giosu, Scândura lui Afansol, 1991. Formula acestor texte pare a fi următoarea:" Se pleacă de la o premisă aiuritoare, fie că e vorba de o situație, o stare a unui personaj, un pretext epic sau doar pur lingvistic și se trag apoi toate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de către trecători, pentru care i s-a făcut în mai multe rânduri proces de contravențiune asupra salubritații publice [s.n.], iar imobilul respectiv cu nr. 13 bis fiind compus dintr-o cameră, o săliță și o magadie [s.n] de scânduri de lemne de foc, pe care l-a închiriat [s.n.] cu contract în regulă încă de la sf. Gheorghe trecut domnișoarii [s.n.] Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă [s.n], nevoind să considere absolut nimic. Asemenea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Florescu, București, 2000. Eliade, Mircea, Întoarcerea din Rai, Editura Garamond Internațional, București, 1995. Eliade, Mircea, Romanul adolescentului miop, notă asupra ediției de Mircea Handoca, Editura Garamond, București, 2001. Eliade, Mircea, Romanul adolescentului miop, Gaudeamus, Humanitas, București, 2008. Giosu, Dan, Scândura lui Afansol, Editura Junimea, Iasi, 1991. Gogea, Vasile, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, Editura "Grinta", postfață de Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2002. Groșan, Ioan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992. Herescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desenate merită reținută din spusele lui Puiu Manu, care o consideră rezultatul unor acumulări de cunoștințe mult mai vaste și mai laborioase decât pentru orice altă manifestare grafică, incluzând noțiuni de mecanică, de tâmplărie ("să știi cum se îmbină două scânduri", "să știi să desenezi o stropitoare, să știi să desenezi un ciocan, care are dinamica lui"), inspirația nefiind suficientă, solicitându-se și o documentație minuțioasă pe care să ți-o însușești. ibidem, p. 24. Nu este de mirare că pentru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de ce... poate, de dragul lui. Fericirea ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești zăbrelite, cu păreți afumați și tavan boltit, veche ca biserica... nu se știa cine și când a ridicat-o... Deasupra tejghelei lungi, din scândura de fag, și mâncată de vreme, atârnau șiraguri de covrigi uscați, sărați și pastramă de oaie usturoiată; un butoiaș de lemn cu măsline, altul cu scrumbii afumate... iar în rafturi acadele și tot felul de bomboneturi... Avea de vânzare Smil
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
uite așa încet, a înaintat autocarul cât s-a putut. Apoi am coborât cu toții din mașină și am mers pe jos. Mai aproape de zid ca să nu văd prăpastia... dar acum e acum! Aveam de trecut un podeț de bârne și scândure. Printre ele se vedea dedesuptul lor. Era prăpastia! De la podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare frică și emoție. Aproape că nici nu atingeam bine cu piciorul ca nu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
lor. Era prăpastia! De la podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare frică și emoție. Aproape că nici nu atingeam bine cu piciorul ca nu cumva să se rupă o scândură sau o bârnă. Tremuram toată de frică. Parcă nici picioarele nu mă ajutau, nu avem putere in ele să pot merge. Transpirasem toată parcă nici nu respiram. Se topise tot în mine de frică. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
dispăruse frica și emoția... Așa că devenisem mai plini de Duhul Sfânt și mai sănătoși parcă ne renăscusem. Zburam ca o pasăre descatușată! Cand treceam podețul cu pricina nu-mi era deloc frică nici de prăpastia de care se vedea printre scânduri. Totul era bine și frumos. Da! Era Duhul Sfânt în noi. Ne transformase. Ce bine era! Cu multă plăcere îmi amintesc și fiind de acum spre seară ne-am cazat la Kalambaca. Fusese o zi minunată, plină de bucurii și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
care erau deschise micile magazine și birouri care deserveau zona. Nu că ar fi o zonă care necesită asigurarea multor servicii. Într-un astfel de cartier nu sunt bani și, din această cauză, o afacere este la fel de sănătoasă ca și scândurile de stejar din pardoseala unei catedrale luterane. Într-un asfel de mic magazin am intrat, la un cămătar, ignorând Steaua lui David vopsită mare pe obloanele din lemn care protejau vitrina, ca să nu fie spartă. Un clinchet de clopoțel Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul lui Goering din Derfflingerstrasse. Cele mai multe dintre scândurile podelelor din dormitoare fuseseră scoase și unele dintre șemineuri purtau urma faptului că fuseseră Încercate cu o mătură. Am intrat apoi În sala de mese. Tapetul alb era pătat cu sânge, de parcă avea o imensă julitură, iar pe covor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să am În jurul meu puțină căldură omenească. Micul dejun era alcătuit din pâine proastă din făină integrală de secară și cafea din Înlocuitori. La cină, pâine cu un terci din cartofi, lungit cu apă. Latrina era un șanț cu o scândură pusă deasupra și erai obligat să te caci În compania altor nouă deținuți la orice oră. Odată, un gardian a tăiat cu fierăstrăul prin scândură și unii dintre prizonieri au ajuns În hazna. La Columbia Haus, se aprecia simțul umorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pâine cu un terci din cartofi, lungit cu apă. Latrina era un șanț cu o scândură pusă deasupra și erai obligat să te caci În compania altor nouă deținuți la orice oră. Odată, un gardian a tăiat cu fierăstrăul prin scândură și unii dintre prizonieri au ajuns În hazna. La Columbia Haus, se aprecia simțul umorului. Mă aflam acolo de șase zile când, Într-o seară, pe la miezul nopții, mi s-a ordonat să mă urc Într-o camionetă plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici cea mai vagă idee. Mai târziu, după ce, cu un considerabil grad de disconfort, am fost mutat de către infirmieri În patul de sus, iar fostul său ocupant În cel de dedesubt, m-am uitat În jos la bărbatul ca o scândură care reprezenta singura mea speranță de a scăpa din Dachau. Nu era o priveliște Încurajatoare. Din ce-mi aminteam din fotografia văzută În biroul lui Heydrich, ar fi fost imposbil să-l identific pe Mutschmann dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de soare și moale. în zona dealurilor satele se mai risipeau, apăreau livezile de meri, viile și carierele de unde cărămidarii scoteau lutul, casele oamenilor erau de lemn, frumos vopsite în azuriu sau ocru, ori rămase pur și simplu la culoarea scândurilor vechi. Câte 29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]